Tuesday 4 - Menaj

Menaj

 Toni Taddeo's Tuesday 4 - vă urăm bun venit și suntem foarte bucuroși să vă avem alături.

Putem vorbi despre menaj și treburi casnice astăzi, din moment ce ianuarie era de obicei perioada pentru vânzări albe și înlocuirea lenjeriei de pat și a prosoapelor pentru gospodărie.

1. Mama călca cearceafuri și fețe de pernă. Eu calc fețele, dar nu și cearceafurile. Mi se pare că fețele se simt mai bine după călcare și îmi plac... volanele elegante etc. ca să arate mai bine. Tu cum faci? Este călcatul o pierdere de timp pentru tine?

Calc rufele de când mă știu. Nu o consider o pierdere de timp. Ba dimpotrivă, mi se pare o operațiune absolut indispensabilă, (și pentru că o fac cu plăcere), și relaxantă.

2. Am câteva prietene cărora chiar le place să calce. Există articole de îmbrăcăminte pe care le calci? Sau duci hainele la curățătorie chimică?

Îmi place foarte mult să calc rufele. Calc atât hainele, cât și lenjeriile de pat, fețele de masă, perdelele și draperiile.

Nu îmi place să calc cearceafurile cu elastic (deși le prefer mai nou, pentru că îmi place mult cum se așează pe saltelele paturilor), mă străduiesc de fiecare dată să le calc cât de bine pot și nu sunt mulțumită niciodată de rezultatul final.

Nu duc hainele la curățătorie.

3. Căminul este definit de mâncare gătită delicioasă, camere curate, paturi proaspăt făcute, cuverturi și alte detalii frumoase pe care femeile le aduc lucrurilor.

Ce detalii speciale adaugi casei tale pentru a o face specială, confortabilă și caldă?

Mama mea spunea că aspectul unei case este definit de covoare, perdele și fețe de masă. Așa că, atunci când am schimbat locuințele (și am făcut-o de foarte multe ori de-a lungul timpului), primele lucruri pe care le-am adăugat după mobilă au fost acestea. Se înțelege că în fiecare cameră există cel puțin o icoană.

Apoi, îmi plac foarte mult tablourile (în special cele tip goblen), fotografiile înrămate, ștergarele țesute în război sau cusute manual, figurinele Willow Tree, ghivecele și vazele cu flori și alte mici accesorii decorative.

4. Îți amintești cum mama sau bunica stropeau și călcau hainele? Era o zi specială pentru spălat rufe și una pentru călcat? Cum e ziua de spălat la tine acasă?

Mi-o amintesc pe mama cum spăla o mulțime de rufe, pentru toată familia extinsă (inclusiv bunici, mătuși, unchi, nepoți), la mașina de spălat semiautomată. Adică le spăla în mașina de spălat în care punea detergent praf și săpun de casă (pregătit tot în propria gospodărie de către ea și mamaia mea) răzuit pe răzătoarea mare pentru a se dizolva mai ușor. Uneori, când mașina nu învârtea rufele suficient de bine, o ajuta cu un clește mare de lemn. Apoi, le scotea, le storcea manual și le clătea într-o albie mare, apoi le întorcea pe dos și le storcea încă o dată. Schimba această apă de mai multe ori pentru a fi curată și a limpezi bine rufele. Nu folosea balsam de rufe. Nu cred că se găsea pe vremea comunismului.

Dar, rufele miroseau întotdeauna a proaspăt și a curat pentru că erau uscate afară atât vara, la soare, cât și iarna, la ger (apoi le băga în casa încălzită cu foc de lemne). Îmi amintesc și acum cum ne distram când aducea de afară hainele înțepenite de ger.

În ziua următoare călca toate rufele care necesitau acest lucru, fără excepție: lenjerii, cămăși bărbătești, bluze, fuste, rochii, șorțuri, prosoape de bucătărie și batiste de mână.

Am început și eu să o ajut încă de când eram micuță, inițial cu acestea din urmă, apoi am trecut la cămășile bărbătești pentru tataie, tata, fratele, unchiul și verișorul meu. Călcam ore în șir cu ajutorul unui fier de călcat electric, extrem de greu și fără temperatură reglabilă. Uneori stropeam rufele (cu o mic recipient din plastic care avea dopul găurit), chiar înainte de a le călca.

Orice aţi face, lucraţi din toată inima, ca pentru Domnul şi nu ca pentru oameni.
(Coloseni 3:23)