Jurnalul unei femei simple (85)

(adus in blogosfera românească de către Corcodusa)

Doamne ajută tuturor! Bine v-am regăsit!

Sursa: Pinterest.com

Pentru astăzi... 

Sâmbătă, 6 iulie

Afară... 

E încă destul de cald, dar parcă aerul este mai respirabil. Dimineață, am băut o cafea mică afară, împreună cu mama și Cristian, apoi am fost la prietena mea, Lili, într-o vizită scurtă, dar extrem de plăcută. M-am bucurat de compania ei într-o grădină plină de flori, proaspăt udată, cu o cafea bună alături și cu nelipsitele croșete din mâinile noastre neobosite. E atât de odihnitor să petreci timp cu prieteni ce împărtășesc aceeași pasiune ca și tine! 

Mă gândesc...

De la jumătatea lunii aprilie, de când sănătatea mamei s-a șubrezit, am dormit pe o canapea, lângă ea, aproape de patul ei. Cu toate că de regulă am un somn liniștit și profund (nu am avut niciodată insomnii), m-am trezit de câteva ori pe noapte, de fiecare dată când a mers la baie, când a gemut, s-a văitat ori a tușit. Eu am dormit lângă mama, la parter și Cristian sus, în camera Mariei.

De luni vine Maria pentru o vreme acasă, în vacanță. Eu aș vrea să rămân tot lângă mama, iar Cristian să meargă la apartament (se află la două minute de casă), dar mama spune că e timpul să merg și eu împreună cu el.

Deși mi se rupe sufletul să o las aici singură (copiii dorm la etaj), nu e chip, voi face ascultare, cel puțin o noapte două. Probabil că voi afla în acest fel cum e să ai insomnii...

Sunt recunoscătoare...

Pentru săptămâna de lucru de numai cinci zile. De fapt, pentru cele două zile libere, de weekend. La revoluție, în urma căreia s-a făcut schimbarea, aveam 18 ani, așa că îmi amintesc perfect cum părinții mei lucrau și sâmbăta, fiind liberi doar în zilele de duminică. La fel era și cu mersul la școală.

Acum e tare bine să rezolvi treburile sâmbăta, iar duminica să rămână cu adevărat o zi de odihnă.

În bucătărie...

Mămăligă cu brânză și smântână și coaste de porc la cuptor.

Sunt îmbrăcată...

Într-o rochiță vaporoasă, vernil, cu flori roșii, galbene și portocalii și frunze verzi și albastre. E greu de descris, dar imprimeul e chiar drăguț. 

Meșteresc...
Am terminat șosetele cele roz și trăistuța croșetată și am reluat cusutul la goblen. Progresele sunt prea mici pentru a vă arăta ceva. Ochelarii mei nu mă ajută foarte mult la goblen (probabil că ar trebui schimbați), dar, m-am gândit totuși să îmi fac un obicei să cos câte puțin în fiecare zi, pentru a finaliza acest proiect, început de multă vreme.

Citesc...

"Dacă bătrânețea ar fi plăcută, nimeni n-ar vrea să se termine. Faptul că e așa de grea ne face să ne agățăm mai puțin de existență. Bătrânețea a fost inventată ca să te desprinzi de viață."

(Virginie Grimaldi - "O să înțelegi când o să fii mai mare")

Sper...

Să reușesc să termin goblenul până la sfârșitul anului.

 

Învăț...

Am reluat studiul limbii franceze. Am început să uit. Nu că aș fi știut vreodată prea mult.

În casă...

Dacă prima parte a zilei am luat-o mai ușor, după masa de prânz am intrat în priză și am făcut curățenie (eu la casă și Cristian la apartament). Bine, recunosc, a curățat și o baie de la casă. Când intră el în băi se cunoaște. Lucește totul ca la hotel. Slavă Domnului că mă ajută mult! Când eram tânără făceam curățenie în toată casa în doar câteva ore. Acum, fără ajutor, cred că mi-ar trebui două zile. 

Ascult...

Muzică franțuzească veche

Un film pe care îl recomand...

Nobody Has to Know (2021) - o poveste de dragoste neobișnuită, un film despre uitarea a ceea ce știai, pentru a descoperi ceea ce ai știut mereu în adâncul sufletului.
Phil, un bărbat ce locuiește și lucrează pe o insulă, suferă un accident vascular cerebral minor care îi provoacă amnezie. Millie îi spune în mod fals că a fost anterior într-o relație cu ea. Doar pentru a fi împreună cu el.

 

Unul din lucrurile preferate...

Să duc lucrurile la bun sfârșit. Îmi place când tai cu o linie treburile rezolvate de pe o listă cu lucruri de făcut.

Un citat...

În ce mă priveşte pe mine, să ştiţi că toate prieteniile mele, câte le-am avut până acum şi câte voi mai avea de acum încolo, le-am programat pentru veşnicie.
(Părintele Teofil Părăian)

O fotografie...

Sursa: Toma Bonciu

Un loc unde mi-ar plăcea să fiu...

La mare. Sper să dau o fugă cu copiii, spre sfârșitul săptămânii. Data viitoare, voi merge împreună cu Cristian. Așa, ies în avantaj. :)))

Realitatea este că unul dintre noi trebuie să rămână cu mama.

Din comorile pământului...

Laudă şi măreţie este lucrul Lui...

Labradorite freeform from Tulear, Madagascar
Photo: UmikoCrystalsShop
Source: Amazing geologist

Din iubita mea Românie...

Vă îmbrățișez cu drag și vă doresc o săptămână binecuvântată!

Sursa: Pinterest.com