Doamne ajută tuturor! Bine v-am regăsit!
De mai multă vreme am tot admirat astfel de proiecte în mediul online și mi-am propus să fac și eu unul cândva. Iată că a sosit și vremea lui. M-am bucurat mult că fiica mea a fost tare entuziasmată să realizăm o astfel de păturică împreună, așa că am trecut la treabă.
Pătratele le-am cumpărat de pe Temu. Vin în pachete de câte șapte bucăți. Au mai multe variante de culori. Eu am ales nuanțele de bleu. Am folosit cinci astfel de pachete.
Pătratele au latura de 25cm, dar mi s-au părut puțin cam mari, așa că le-am tăiat în patru pătrate mai mici. Pentru că nu avem un cutter special (rotativ) și un covoraș de tăiat, cum am văzut la profesioniști, am trasat linii cu creionul și rigla și apoi le-am tăiat cu foarfeca.
Pentru că materialele sunt destul de subțiri, le-am aplicat o inserție cu fierul de călcat.
Apoi, le-am tăiat din nou și le-am cusut între ele.
Cusăturile le-am călcat alternativ, una spre dreapta și alta spre stânga și la șirul următor invers.
Pentru a potrivi cât de cât pătratele între ele, ne-am folosit de clești de rufe:
Am lăsat o mică parte necusută, pentru a băga vatelina între față și dos.
Apoi am cusut acea parte.
Am continuat cu acea cusătură pe toată bordura păturicii.
Pentru că dosul păturicii avea un mic defect pe care nu l-am văzut când am cumpărat materialul, l-am mascat cu o inimioară.
Și finalul:
Nu a ieșit perfectă, am făcut multe greșeli la ea, dar am învățat multe lucruri în cadrul acestui proiect. Și ce e cel mai important, am lucrat împreună cu fiica mea.
De altfel, această păturică am făcut-o pentru ea. Vrea să o folosească drept păturică de picnic.
Vă îmbrățișez cu drag și vă doresc spor în toate cele bune și de folos!
Noapte cu pace!
Am admirat mereu quilturile în filme, îmi par adevărate opere de artă, fiecare cu povestea ei! Și a voastră e foarte drăguță, se vede ca ați lucrat cu plăcere dacă ați finalizat-o așa de repede. Felicitări! 💕
RăspundețiȘtergereCând eram mică am mers cu bunica la femeia dintr-un sat vecin, cea care făcea plăpumi, ca să ne comande câte o plapumă de zestre… m-a fascinat lucrarea ei. Avea multe role cu țesături satinate de toate culorile și mulți saci cu lana curată. Le cosea manual, și avea o mulțime de forme ornamentale care reieșeau în urma cusăturii.. Cu gândul la ea am început și eu să cos un quilt acum 10 ani, bucuroasa ca mașina mea de cusut și brodat avea o selecție de modele de cusături speciale pentru quilting, dar repede au apărut bebe 4, 5, 6, 7… s-au înmulțit greutățile și nu am mai continuat proiectul. Nici nu mai știu ce am făcut cu materialele. Sper să ajung și eu cândva in ipostaza de a lucra cu o fiica (sau mai multe) un quilt ☺️
Mulțumesc frumos, Andreea! Am lucrat la ea două seri până târziu și aproape toată ziua de sâmbătă. Nu am experiență în croitorie și nici foarte pricepută nu sunt. Dar, ne-a ajutat Dumnezeu și am terminat-o. A contat mult faptul că am lucrat amândouă: una călca, alta decupa... Iar la mașină am cusut pe rând.
ȘtergereReferitor la plăpumi, am și eu o amintire din copilărie: la noi venea o femeie dintr-un sat vecin și lucra acasă la noi; așeza plapuma pe podea și se apleca asupra ei și începea cusătura. Materialele erau cumpărate de mama mea, iar lâna era de la oile noastre și participam și noi la pregătirea ei (tuns, spălat/opărit și scărmănat - mai ales la scărmănat ne băgam și noi, copiii). Eu păstrez și acum cele două plăpumi pe care mi le-a dat mama ca zestre. :)
E minunat că ai o mașină de cusut specială pentru asta. Nu te necăji. Copiii vor crește și timpul va curge altfel. În plus, vei putea lucra împreună cu fiicele tale, "micuțele tale doamne". Deja îmi imaginez ce frumos va fi.
Simt încă mirosul lânii ude, de când o spăla bunica 😁
ȘtergereMă distram jucând pe lână în jgheabul uriaș în care o spăla, lângă fântână. Într-una din acele zile m-a învățat să cânt “Alunelul”
Ce proiect frumos, mai ales că e realizat de cel mai frumos duo de pe lumea asta : mama și fiica! Felicitaări pentru așa activitate deosebită și cu un rezultat atât de frumos!
RăspundețiȘtergerePS: cine cântă la pian?
Mulțumesc frumos, Niko! E adevărat, asta e cel mai important: timpul petrecut împreună ca mama și fiică. Încă de când era micuță, Mariei i-a plăcut mereu "să facem ceva împreună". De mine, nu mai zic.
ȘtergereLa pian au cântat copiii. Ștefan doar vreo patru ani; apoi a trecut pe chitară. Iar Maria a cântat mai mult și mai bine, zic eu. De când a plecat la facultate nu mai cântă nimeni. Asta dacă nu punem la socoteală încercările mele timide de a învăța, fără profesor. :)
Super frumos a ieșit, chiar dacă ați făcut greșeli. Îmi place foarte mult! Și culoarea este foarte frumoasă Felicitări!
RăspundețiȘtergereDuminică frumoasă să ai!
Mulțumesc frumos, Mihaela! Și mie îmi plac mult culorile. A fost ușor că le-am găsit așa în pachete, deja asortate. Modul de combinare a lor îi aparține exclusiv Mariei.
ȘtergerePoate la următoarele proiecte de acest gen, vom prinde curaj să combinăm din materialele pe care le avem prin casă, poate chiar de la haine scoase din uz și nu numai. :P Am pus ochii pe o cămașă de-a soțului meu. :))))
Wow, Doamne, Dana, cata munca!! Felicitari voua, ce maini de aur aveti, si ce frumos ca le faceti impreuna, cred ca este o implinire tare frumoasa sufleteasca! sa va tina Dzeu unite si sanatoase! Felicitari pentru proiect!!
RăspundețiȘtergereMulțumesc frumos, Oana! Într-adevăr, frumos ai spus: este o împlinire sufletească minunată.
ȘtergereDumnezeu să vă ajute și vouă, să fiți sănătoase și să petreceți timp binecuvântat împreună!
nealcoșă!🤗
RăspundețiȘtergereAșa-i? 🤗
ȘtergereMinunată!
RăspundețiȘtergereMă bucur pentru voi și pentru acest timp petrecut împreună!
Să facă multe picnicuri minunate!
Mulțumesc frumos, Lili! M-a ajutat mult susținerea ta și mai ales sfatul tău de a întări materialele cu inserție.
ȘtergereMult succes și ție și Mariei tale în realizarea proiectelor mamă-fiică!
uau, arata super!e foarte frumos, imi plac culorile.Si a iesit marisor!
RăspundețiȘtergereMulțumesc frumos, Irina! Dacă ai știi ce variante de culori au pe Temu!... Cu greu mă abțin să comand și altele. :)))
ȘtergereDa, e destul de mare. Am uitat să o măsurăm la final.
Așa ceva ieșind din mânuțele tale minunate pare cel mai simplu și logic lucru cu putință. Arată minunat, nu trebuie să fie perfect. Procesul în sine este o terapie! ❤️❤️❤️ Și să fii cu fiica ta este o binecuvântare! Sincere felicitări!
RăspundețiȘtergereMulțumesc frumos, Ancuța! Mereu m-ai văzut tu mai pricepută decât sunt. :)
ȘtergereDar, da, este o adevărată binecuvântare când lucrezi împreună cu cineva drag. Poate reușim în toamna aceasta să facem acea șezătoare împreună. Poate ni se alătură și Liliana și Ioana. Mi-ar plăcea tare mult să ne reîntâlnim.
Este o minunatie, iar tu ai povestit atat de frumos, incat am senzatia (doar senzatia) ca este usor de realizat. De culorile materialelor, ce sa spun, sunt superbe. Nu ma satur sa le privesc si imi umbla prin minte fel de fel de idei cu as dori sa fac din ele. L-am mai admirat de cateva ori, insa de fiecare data am inchis pagina fara a comenta.
RăspundețiȘtergereFelicitari Daniela, ies din manutele tale lucruri minunate.
Cred ca am pierdut comentariul anterior.
RăspundețiȘtergereImi place mult tehnica voastra, insa eu o folosesc in... felicitari, neavand un loc unde sa am masina permanent. Imi plac maxim culorile.
Felicitari multe-multe! Un weekend placut!❤️😘