,,Aceasta este ziua pe care a făcut-o Domnul, să ne bucurăm şi să ne veselim întru ea!" (Ps.117: 24)
Fericire în 53 de săptămâni
Doamne ajută tuturor! Bine v-am regăsit!
Când nu mai avem bucurie în viaţa noastră, atunci viaţa noastră nu-i prea viaţă. Dar bucuria în viaţă să ştiţi că vine de la Dumnezeu şi vine prin lucrarea noastră. Nu atât de mult contextul în care trăim şi ceea ce facem ne ajută să trăim, ci ceea ce gândim, ceea ce simţim şi felul cum privim tot ce avem în jurul nostru. Atât de mult mi-a plăcut când am citit următorul aforism dătător de nădejde şi care arată cum oamenii se separă în funcţie de alegerile lor, nu de realitatea concretă. Spune că sunt oameni care, într-o zi frumoasă de vară, cu cer senin, când se uită şi văd soarele, ei de fapt nu văd decât o simplă pată galbenă pe un fundal albastru și sunt oameni care, pe un desen în care văd o simplă pată galbenă, văd un soare. De noi depinde cu ce ne umplem viaţa. De ne-o umplem cu lucruri frumoase, va fi o viaţă bucuroasă. Dacă o să ne-o umplem cu lucruri care nu-I plac lui Dumnezeu, atunci va fi o viaţă searbădă, tristă, deznădăjduitoare.
(PS Damschin Dorneanu)
În ultimele două săptămâni m-am situat undeva la limita dintre cele două categorii de oameni. Dar, pentru acest timp de postare îmi doresc să mă concentrez doar pe micile bucurii din viața de zi cu zi. Așadar...
1. Mi s-a întâmplat ceva curios în ultima perioadă. Credeam că mi-am pierdut bucuria pe care mi-o aduce lucrul de mână. Am avut zile în care pur și simplu nu mă atrăgea deloc să pun mâna pe andrele, croșetă sau ac de cusut pentru goblen. Deși îmi luam cu mine sacoșa cu lucrul în fiecare zi, erau zile în care nici măcar nu scoteam lucrul din ea. Alteori, îl scoteam, dar de-abia dacă reușeam să fac două trei rânduri și de cele mai multe ori trebuia să le desfac pentru că din neatenție scăpam ochiuri sau uitam să scad sau să cresc.
Apoi, am început cele două batice în stil Burberry și bucuria mi-a revenit în totalitate. Acum aș lucra și noaptea. :)))
2. Cuprinsă de starea de mai sus, deși terminasem mănușile de câteva săptămâni, nu am apucat să le fotografiez și să fac
postarea până ieri.
3. M-am alăturat proiectului FIRE DE DRAGOSTE - ARNIS, pentru a croșeta câteva caracatițe care vor fi dăruite prematurilor și nou-nascutilor îndelung spitalizati la naștere, deoarece tentaculele lor seamănă cu cordonul ombilical, oferind stimulare senzorială și alinare micuților din incubatoare.
Jucariile senzoriale vor fi donate în maternități, în perioada 10 - 20 noiembrie, cu ocazia Zilei Mondiale a Prematuritatii 2026, în cadrul atelierelor ”Centrul de sprijin ARNIS”.
4. Și nu în ultimul rând, aș vrea să menționez bucuria zilei de ieri, când am fost la Sfânta Liturghie la biserica din oraș, unde slujește părintele duhovnic (împreună cu alți patru preoți), care după ce ne-au citit moliftele sfântului Vasile, ne-au binecuvântat cu Aghiasma Mare.
Sunt recunoscătoare Domnului că am putut trăi aceste momente cu inima deschisă și plină de mulțumire.
Să nu uităm că micile încercări ne încetinesc pașii, dar mila lui Dumnezeu ne dă puterea de a merge mai departe. Important este să nu privim doar la ce ne împiedică, ci și la ce ne înalță.
Vă îmbrățișez cu drag și vă doresc o săptămână cu pace în suflet, bucurie în inimă și fapte spre dobândirea mântuirii și a Împărăției Cerurilor!
