Sfântul Mina – goblen

Sfinte Mare Mucenice Mina, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

Kitul de goblen este de la Rogoblen Focșani, are 34 de culori, iar icoana are dimensiunea de 19x30cm.

Mângâiere tomnatică - o pătură cu suflet de toamnă (final)

Doamne ajută tuturor! Bine v-am regăsit!

Deși astăzi nu s-a arătat soarele și lumina nu e cea mai potrivită pentru a pune în valoare culorile păturii croșetate de mine, am făcut totuși câteva poze și m-am gândit să v-o arăt.

Sper să revin cu o postare comună cu prietena mea Liliana, cu care am avut bucuria de a împărtăși acest proiect.

Pătura are dimensiunile de 220*260cm și greutatea de 3000g.

Firul folosit este Alize lanagold (au intrat aproximativ 5 bobine a câte 100g din fiecare culoare, cu excepția culorii crem din care am folosit aproape 10 bobine), iar croșeta cu care am lucrat este nr. 5.

Am croșetat la ea... o toamnă! Am început-o la jumătatea lunii septembrie și am terminat-o la începutul lunii noiembrie. Dar, ăsta e talentul meu să mă lungesc cu proiectele, să încep mai multe în același timp și să lucrez când la unul, când la altul.

De fapt, acest tip de pătură se lucrează relativ repede datorită firului gros și a croșetei destul de mari. Așadar, dacă vă atrage ideea, vă îndemn din tot sufletul să croșetați o asemenea pătură.

După amiază plăcută tuturor!

Mănuși roz pudră

 

Doamne ajută! Bine v-am regăsit!

Am mai tricotat o pereche de mănuși cu cinci degete, din firele rămase de la aceste șosete.

Andrele circulare 3,5mm și ace DPN 3,5mm.

De data aceasta, am experimentat mănușile cu model. E prima dată când lucrez acest model și nu a fost chiar ușor pentru mine (deși pentru doamnele care tricotează cu model, acesta este unul destul de simplu), dar mă bucur mult că l-am învățat. 

Vă doresc zile binecuvântate, pline de bucurie! Și spor în tot ce v-ați propus!

pinterest.com

Cireșe - goblen

Doamne ajută tuturor! Bine v-am regăsit!

Printre picături, noaptea, la lumina lămpii, cu ochelarii mamei la ochi, am cusut un goblen mititel, cu fructe, care se va alătura goblenului cu Struguri și celui cu Pere.

Acest goblen are doar 10 culori și dimensiunea de 10x15cm. Și este tot de la Rogoblen.

Seria Fructe mai conține încă trei tablouri cu aceleași dimensiuni, dar cu fructe diferite: Mere, Prune și Caise. Poate, cândva, le voi coase și pe acestea, cu voia Domnului.

Mi se pare că arată tare bine pe un perete al bucătăriei sau chiar în hol.

Proiecte până la Crăciun

Doamne ajută tuturor!

57 de zile până la Crăciun. Dacă scădem duminicile și sărbătorile ortodoxe majore (în care nu lucrez), rămân 43 de zile lucrătoare până la Crăciun. 

Ce proiecte am în derulare pe care aș vrea să le finalizez până atunci?

- pătura Mângâiere tomnatică, ale cărei pătrate le-am terminat și pe care am încheiat-o în proporție de 70%; la final îi voi face și o mică bordură;

- pătura Merry Little Throw Crochet Blanket - la care am croșetat numai 13 hexagoane. Partea bună la această pătură este că hexagoanele se prind unul de altul în timp ce le lucrez;

- pătura Snowflake afgan by Lois Olson, din care am croșetat doar două hexagoane.

- o pereche de mănuși roz, cu model, lucrate în proporție de 80%

- o pereche de mănuși negre, cu un alt model; la acestea am lucrat doar manșetele;

- o pereche de șosete portocalii, neîncepută încă;

- și încă o pereche de șosete în degrade.

Realist vorbind, nu am cum să termin cele două pături în 40 de zile. Ar trebui să croșetez zilnic câte 4 hexagoane din fiecare, ceea ce nu este posibil.

Așadar, pătura cu fulgi de nea, va fi croșetată la începutul anului viitor. Mi se pare foarte potrivită pentru luna ianuarie. Iar cea de Crăciun va trece în față. După ce termin totuși de încheiat Mângâiere tomnatică.

Iar la proiectele mici, tricotate, mă voi apleca din când în când, atunci când mi se face dor de andrele.

Cam astea sunt planurile mele handmade pentru perioada imediat următoare. Nădăjduiesc să mă țină Dumnezeu sănătoasă și să mă pot bucura de realizarea lor.

Voi ce proiecte aveți în lucru?

Noapte cu pace și zile senine!

Sfântul Dumitru – goblen

Mare apărător te-a aflat în­tru primejdii lumea, purtătorule de chinuri, pe tine cel ce ai biruit pe păgâni. Deci, precum mândria lui Lie ai surpat şi la luptă îndrăzneţ ai făcut pe Nestor, aşa Sfinte Dimitrie, pe Hristos Dumnezeu roagă-L să ne dăruiască nouă mare milă.

Sfinte Mare Mucenice Dimitrie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

 Kitul de lucru este de la Rogoblen Focșani, are 36 de culori, iar dimensiunea icoanei este de 20x38cm.

Mănuși liliachii

Bună seara! Doamne ajută! 

Am mai tricotat o pereche de mănuși cu cinci degete, din firele rămase de la aceste șosete.

Manșetele le-am lucrat în punct elastic (două ochiuri pe față și două ochiuri pe dos), cu un fir lila (Alize Superwash Artisan, cod 44), apoi am lucrat corpul mănușii cu firul în degrade de la Alize Comfort Socks, cod 4412, iar degetele tot cu firul lila.

Am folosit andrele circulare 3,5mm și ace DPN 3,5mm, de 10cm lumgime, (care într-adevăr îmi ușurează munca foarte mult). 

Setul a îmbucurat o prietenă dragă la care ne aflăm în vizită în acest weekend minunat. 

 

Noapte cu pace tuturor! Duminică binecuvântată!

Blogoctombrie 2025 - Octombrie

Octombrie  

Octombrie-a lăsat pe dealuri
Covoare galbene şi roşii.
Trec nouri de argint în valuri
Şi cântă-a dragoste cocoşii.

Mă uit mereu la barometru
Şi mă-nfior când scade-un pic,
Căci soarele e tot mai mic
În diametru.

Dar pe sub cerul cald ca-n mai
Trec zile albe după zile,
Mai nestatornice şi mai
Subtile..

Întârziată fără vreme
Se plimbă Toamna prin grădini
Cu faldurii hlamidei plini
De crizanteme.

Şi cum abia pluteşte-n mers
Ca o marchiză,
De parcă-ntregul univers
Priveşte-n urmă-i cu surpriză, -.

Un liliac nedumerit
De-alura ei de domnişoară
S-a-ngălbenit, s-a zăpăcit
Şi de emoţie-a-nflorit
A doua oară..

(George Topârceanu)

În interpretarea magnifică a lui Tudor Gheorghe:

Sursa: Lumea, prin ochii mei...

Cuvioasa Parascheva - goblen

Sfântă Cuvioasă Parascheva, Crinul Moldovei, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

Kitul de lucru este de la Rogoblen Focșani, are 25 de culori, iar icoana are dimensiunea de 19x30cm.

Blogoctombrie 2025 - Mănuși tricotate

Doamne ajută tuturor! Bine v-am regăsit!

Am mai tricotat o pereche de mănuși cu cinci degete, din firele rămase de la aceste șosete.
Încă nu le-am blocat, așa că nu prea sunt pregătite pentru fotografiat și prezentat, dar cum și în weekendul viitor vom fi plecați, mă tem că nu apuc prea curând să mă ocup de ele. Așa că, mă descurc cu ce am:

Am folosit fir Alize Superwash Artisan 9014, combinat cu Artisan 873 și andrele circulare nr. 3,5, iar degetele le-am tricotat cu DPN de 3,5.
Manșetele sunt lucrate cu două ochiuri pe față și două pe dos și sunt pornite pe 48 de ochiuri.

Vă îmbrățișez cu drag și vă doresc spor în toate cele bune și de folos! Seară binecuvântată!

Blogoctombrie 2025 - A venit toamna

Emoție de toamnă 

A venit, a venit toamna, acoperă-mi inima cu ceva,
cu umbra unui copac sau mai bine, mai bine cu umbra ta.

Ma tem că n-am să te mai vad, uneori,
că or să-mi crească aripi ascutite pân' la nori,
că ai să te ascunzi într-un ochi strain,
si el o să se-nchidă cu-o frunză de pelin.

Și-atunci mă apropii de pietre și tac,
iau cuvintele și le-nec în mare.
Șuier luna și o răsar și o prefac
într-o dragoste mare.

(Nichita Stănescu)

„Emoție de toamnă” are o sensibilitate aparte — versurile lui Nichita Stănescu, puse pe muzică de Nicu Alifantis, creează o atmosferă melancolică și profundă, perfectă pentru serile răcoroase de octombrie. E genul de piesă care te face să te oprești din goana zilei și să simți cu adevărat trecerea timpului.

pinterest.com

Blogoctombrie 2025 - lectură de toamnă

Ultima lună de toamnă - Ion Druță

O nuvelă ce se referă la rostul omului pe pământ. Un tată bătrân,  ajuns în toamna vieții își vizitează copiii pentru a verifica dacă aceștia respectă valorile neamului.

Dorul de viaţă, de copii, de părinţi e mai acut anume în ultima lună de toamnă a vieţii. Părinţii au copii, aceşti copii cresc mari, fiecare îşi găseşte un rost în viaţă, îşi caută destinul, şi la un moment dat rămân bătrânii singuri şi duc dorul, tânjesc, cum e şi firesc după copii: “Mătuşa face focul, vreascurile trosnesc harnic, mistuite de o singura soartă fierbinte şi zâmbeşte, furată de gânduri, bătrâna. Focul din vatră e vechiul ei tovarăş care a ajutat-o să încălzească, să hrănească, să-şi crească odraslele şi cu toate că a rămas singurică, atunci când vede un foc încins, i se pare că se grăbesc să vie toţi cei care au împărţit odată căldura acestei vetre”.

Rămaşi singuri în casa părintească, bătrânii, mai ales mama, aşteaptă când la fereastră, când la poartă să le vină copiii, dar ei nu mai vin. “Sara se lasă peste tot şi femeia stă împietrită de o mare tulburare, cu privirea pierdută în lungul drumurilor. E tăcută şi buna noastră mama. A ieşit acum, ca şi în multe alte seri, la portiţă să ne aştepte”.

Bătrânul tată, arzând de dorul copiilor, va întreprinde o călătorie pentru a-şi vizita fiii.

Înzestrat am fost, mulțumesc, Doamne, cu cinci fii și o fiică. Dar după cum e legea, în toamna vieții, rămâi singur, cu baba. Pe copii îi vezi mai des în vis. Și cum să pleci din lumea asta, cu sufletul împăcat, fără să-ți vezi copiii? Știți ce înseamnă zbuciumul părintesc? Pare simplu, te duci tu la ei, să-i vezi.
Pe Marinca o văd mai des. Nu poate să-și rupă rădăcinile de acasă, chiar dacă cuibul ei nu mai e aici. O fi de vină firea femeiască, ori, poate, rădăcinile atât de puternice sunt. N-am să mă duc la ea. Și nu din pricina că nu o prea am la suflet, cum cred frații ei, ci pentru că știe ea și singură să-mi potolească dorul.
N-am avut timp de ședere...

„[...] nu-i deloc ușoară pâinea tractoristului, că fierăraia ceea, când pune stăpânire pe duhul tău, amin.”
Am pornit calea, mai întâi, spre feciorul mai mare. E de-acum cărunt și el, dar tot n-a înțeles, încă, ce-nseamnă zbuciumul părintesc, mai are timp să-nțeleagă. De primit, m-a primit bine, cu de toate pe masă, cu veselie. Aș fi preferat să fie o întâlnire de familie, căci am avut atâtea să-i spun, însă timpul era prea grăbit. Aș fi vrut ca nepoții mei să-mi înțeleagă limba... 

În schimb, m-am bucurat că feciorul m-a petrecut, totuși, luându-și rămas bun.

„Anii lăsați undeva departe de un tată și un fecior au fost ani grei [...]”
Astăzi drumul m-a dus la Nicolae. L-am găsit la fabrică, ca de obicei, el și munca. Atunci când muncește de tot și de toți, iar de muncit, muncește mai tot timpul.
De primire, ce să zic, a început cu răcnete. Așa a fost dintotdeauna, când eu și Colea ne întâlnim, „sar așchii de obidă”, ce nu se uită ușor. Nu cred că s-a prea bucurat de musafiri, nici rămas bun n-a apucat să-și ia, era prea ocupat. În schimb, și-a amintiti de mine când urcasem în autobus, fâcându-mi semn cu mâna.
M-am bucurat că l-am văzut.

„ Nu-i adevărat că pădurea ni l-a furat pe Anton. L-am lăsat noi înșine acolo, iar el de atâta vreme așteaptă să venim după el, să-l ducem în frumoasa împărăție care nu mai este - în lumea copilăriei.”
Azi l-am vizitat pe Anton și pădurea. Ce poate fi mai plăcut pentru un părinte, decât discuția cu feciorul în liniștea pădurii? Ce poate fi mai bun pentru un copil, decât gustul copturilor de la mama, după atâta timp de dor? Anton și-a împărtășit cu mine dragostea și grija față de pădure, ce o poartă în suflet încă din copilărie.
Atât de primitor a fost cu mine. „De și-ar primi [...] toți copiii părinții așa [...], n-ar fi supărare pe lume”.

„[...] ca să vezi ce drac de băiat a crescut el la casă!”
Ajuns-am și la Serafim, mezinul. Îmi era tare dor de vocea lui veselă. Crede că e matur. O ține una și bună cu însurătoarea. Mă amuz și eu în sinea mea, căci glume pe seama lor nu pot să fac. Mă bucur că învață bine, da de însurătoare a uita, cum tot uită din clasa a șasea.
Îmi atribuie curajul unui tânăr, mie, unui bătrân, care de-abia își duce anii. M-a trimis spre Chișinău cu acea „pasăre oarbă cu aripile moarte”. Ah, copiii! Iar eu cred că „ farmecul înălțimilor e o rară înzestrare cerească”, nu e pentru mine, un moș, care toată viața și-a trăit-o pe pământ. Dar am făcut-o și pe asta. Niciodată nu-i târziu, nici chiar în ultima lună de toamnă.

(Și mi-a spus, și mi-a scris de atâtea ori că e plecat...)
Ultimul drum m-a dus la Chișinău, pe strada Lenin 64, la etajul doi, la ușă. Gândul că nu se permite să întrerupi un scriitor mă făcuse, imediat, să renunț la sonerie. Am bătut încetișor, atunci, la ușă. Nu mi-a deschis nimeni. Mi-am amintit că lucrează la redacția de peste drum. L-am căutat, dar nici acolo nu l-am găsit. Probabil, mi-a fi spus el ceva, dar eu am uitat, sau, poate, mă fac a nu pricepe, sau poate, așa e firea fiecărui părinte să caute mereu copiii, chiar dacă știe că nu-l găsește acasă. Cu certitudine, însă, îl găsesc întotdeauna în inima mea, de-acolo n-are cum să lipsească vreodată, atâta timp cât sunt în viață.
Așa sunt părinții, așa se manifestă frământările lor. Așteaptă, și tot așteaptă, până li se usucă inima de dor. Iar dacă nu vine nimeni, merg ei să-i caute.

Am găsit și o ecranizare după această nuvelă. 

Noapte cu pace și o zi rodnică și plină de bucurie!

pinterest.com

Blogoctombrie 2025 - Mângâiere tomnatică - o pătură cu suflet de toamnă

pinterest.com

Doamne ajută tuturor! Bine v-am regăsit!

M-am gândit să mă alătur și eu provocării Sandrei, adusă în blogosfera românească de către Irina.

Ideea este de a posta în fiecare zi a lunii octombrie, ceva legat de toamnă. Și cu ce altceva puteam să încep, dacă nu cu un proiect handmade?

***

Toamna are darul de a ne încetini pașii. Ne îndeamnă să ne întoarcem spre interior, spre tihna unei seri liniștite, cu ceai fierbinte și lumânări parfumate. 

Inspirată de frunzele arămii, de lumina blândă a apusurilor de octombrie și de mirosul de mere coapte, am simțit nevoia să creez ceva care să surprindă exact această stare. Așa s-a născut Mângâiere tomnatică, o pătură în culorile toamnei, făcută cu răbdare și multă dragoste.

E o pătură țesută din frunze, tăceri și ceaiuri calde, o pătură în care să bei ceaiul de mere și scoțișoară într-o zi ploioasă. O pătură sub care să adormi cu o carte în mână. O pătură ce îți ascultă tăcerile și care atunci când toamna ți se așterne peste suflet, devine adăpost. E toamna mea, împletită în fire arămii.

Cu mila Domnului, am croșetat 168 de pătrate, din fire Alize lanagold, cu ajutorul unei croșete de 5mm.

Apoi, am început să le unesc cu o metodă nouă pentru mine, dar care îmi place foarte mult, și anume, tehnica de îmbinare pe parcurs. Avantajul este că nu rămân capete de ață pe care ulterior trebuie să le ascunzi, ci se folosește un singur fir.

Inspirată din culorile toamnei, păturica mea știe să tacă atunci când gândurile vorbesc. E acolo mereu, ca o mângâiere care nu cere nimic în schimb. 

Mângâiere tomnatică va rămâne povestea mea țesută cu suflet de toamnă.

Vă doresc un octombrie blând, o lună sinonimă cu toamna în toată splendoarea ei!

Și vă invit să îmi scrieți în comentarii ce înseamnă pentru voi toamna și cum vă place să o trăiți.

Jurnalul unei femei simple (112)

Bună dimineața! Doamne ajută tuturor! Bine v-am regăsit!

pinterest.com

Pentru astăzi... 

Sâmbătă, 27 septembrie

Sfârșit de septembrie... Inima se întoarce spre sine, căutând sensuri în șoaptele toamnei. E vremea recunoștinței, a gândurilor care se aștern ca frunzele, una câte una, în paginile sufletului.

Afară...

Diminețile și serile sunt răcoroase, în timp ce la prânz, soarele încălzește ușor, dar nu cu puterea de altădată.

Mă gândesc...

La anii în care am stat trează până târziu cu o durere de spate și un proiect în mână, pe care, de cele mai multe ori, nimeni nu l-a cerut. Ani de zile în care am lucrat doar ca să mă simtă utilă. Sau să mă liniștesc. Uneori din iubire. Alteori, de durere, de vindecare. Sau, pur și simplu, de plăcere.

Odată cu curățenia de toamnă, mi-am făcut puțină ordine și în zona lucrului de mână. Am o mulțime de cutii cu materiale handmade. În fiecare dintre aceste cutii regăsesc amintirea unui moment.

Iau fiecare ghem de ață în mână și mă gândesc că are o amintire sau un sentiment atașat, o speranță, un vis... L-am adus în casa mea cu gândul la un proiect anume sau doar pentru că mi-a plăcut nespus culoarea. În ciuda acestui lucru... Se pare că nu am niciodată firul „potrivit” necesar pentru niciun proiect. :)))

Nădăjduiesc că firele mele vor trăi mai mult decât mine. Dăruiesc câte ceva celor din jur, ceva cât de mic și neînsemnat, dar lucrat cu mâinile mele, care să le amintească de mine. Unele daruri nu vin în cutii. Vin în fire care poartă gânduri, rugăciuni, în culori care spun povești fără cuvinte, în tăceri care știu să îmbrățișeze fără să întrebe nimic. Sunt daruri care nu se cumpără, ci se simt. Se țes în clipe de liniște, se împachetează în răbdare și se oferă cu inima deschisă. Cu toată dragostea. E felul meu de a spune: Te port în gând și în rugăciune.

Pe de altă parte, realizez obiecte cadou pentru că nu vreau să lucrez la comandă. Foarte rar am croșetat ceva la comandă. Sunt momente când nu am timp sau chef de lucru și momente când nu mă satur; dar alegerea îmi aparține.

Foarte rar am întâlnit oameni care mi-au spus "arată-mi cum se face!", în loc de "de ce faci asta?".

Și totuși de ce fac asta? De unde acea mâncărime în degete?

Voi de ce alegeți să vă îndeletniciți cu lucrul de mână? 

pinterest.com

Sunt recunoscătoare...

Domnului pentru darul vieții, pentru iubirea care mă înconjoară, pentru fiecare zi în care pot să sper, să iubesc și să cresc. Sunt recunoscătoare pentru momentele de liniște, pentru oamenii care mă inspiră și pentru puterea de a merge mai departe chiar și atunci când drumul pare greu.

În bucătărie...

Miroase a vanilie, lămâi și portocale. Am făcut colivă pentru pomenirea mamei, de trei luni. Dumnezeu să o odihnească!

Sunt îmbrăcată...

Cu o fustă lungă, neagră și un pulover subțire, cu nasturi, tot negru, pe care l-am găsit între hainele mamei mele. Am dăruit toate hainele mamei, cu excepția câtorva lucruri, pe care le-am oprit pentru mine și pentru fiica mea, încercând să o păstrez cât mai mult timp cu noi și în acest fel. Îmbrăcând o haină pe care a purtat-o ea. Ca pe o îmbrățișare dincolo de timp.

Meșteresc...

La pătura de toamnă.

Și mă străduiesc să termin un proiect început în primăvară și lăsat deoparte, o pereche de mănuși. Lucrez câte un deget sau două în fiecare seară.

Citesc...

O carte despre iubirea necondiționată dintre o mamă și fiicele sale, despre moștenirea sufletească pe care o lăsăm celor dragi și despre puterea cuvintelor de a vindeca și a uni chiar și dincolo de timp.

Învăț...

Mă străduiesc să descifrez modelul unui pătrat pentru cardiganul de mai jos:

Magnum Opus

Am făcut și desfăcut de câteva ori... Încă nu iese cum trebuie. Mai am o variantă pe care vreau să o încerc. 

În casă...

E liniște. O liniște care nu doare, ci mângâie. E o pace tăcută, ca și cum timpul ar fi uitat să mai curgă, iar sufletul, în sfârșit, se odihnește.

Ascult...

Liniștea dimineții de sâmbătă. Ar trebui să mă trezesc mai des la ore mici. :)))

Un film pe care îl recomand...

We Grown Now - O poveste profundă și emoționantă despre copilărie și prietenie.

Unul din lucrurile preferate...

Unul din lucrurile mele preferate este liniștea dimineților de toamnă, când aerul e răcoros, lumina e blândă, iar lumea pare să respire mai încet. E acel moment în care gândurile se așază, cafeaua are gust de tihnă, iar ziua se așterne ca o promisiune tăcută.

Un citat...

"Căci orice v-ar despărți de acum înainte, sunteți doi oameni care s-au întâlnit.
Ăsta e esențialul: să te întâlnești cu celălalt."
(Constantin Noica)

Din comorile pământului...

Laudă şi măreţie este lucrul Lui...

Crystals of the uranium silicate boltwoodite. The matrix is calcite, the tiny brownblack crystals are probably goethite.
www.tomeikminerals.com

Vă îmbrățișez cu drag și vă doresc o săptămână binecuvântată!

Jurnalul unei femei simple (111)

(adus in blogosfera românească de către Corcodusa)

Doamne ajută tuturor! Bine v-am regăsit!

Pentru astăzi... 

Duminică, 14 septembrie 2025 - Înălţarea Sfintei Cruci, numită în popor și Ziua Crucii, este cea mai veche dintre sărbătorile creştine închinate Crucii pe care S-a răstignit Mântuitorul.

Spre deosebire de alte sărbători și praznice, Înălţarea Sfintei Cruci este cinstită prin post.
Postim în această zi deoarece Sfânta Cruce ne amintește tuturor de Pătimirile Mântuitorului.
Prin post și rugăciune, prin trezvie și smerenie, omul este curățit și luminat, ajungând să vadă, în cele din urmă, lumina Sfintei Cruci care este „mai strălucitoare decât soarele”.

„Nu ştiţi voi postul care Îmi place? – zice Domnul. Rupeţi lanţurile nedreptăţii, dezlegaţi legăturile jugului, daţi drumul celor asupriţi şi sfărâmaţi jugul lor. Împarte pâinea ta cu cel flămând, adăposteşte în casă pe cel sărman, pe cel gol îmbracă-l şi nu te ascunde de cel de un neam cu tine. Atunci lumina ta va răsări ca zorile şi tămăduirea ta se va grăbi. Dreptatea ta va merge înaintea ta, iar în urma ta slava lui Dumnezeu” (Isaia 58, 6-8)

Afară...

E o vreme tare frumoasă, de toamnă blândă, cu lumină ca mierea. Iubesc toamna și culorile ei.

Mă gândesc...

Că biata mama s-a mutat la cele veșnice și a lăsat un pulover tricotat început și neterminat. Atât. Unul singur! Dacă mă ia pe mine Dumnezeu astăzi, nici măcar nu știu câte proiecte las neterminate. Trebuie să fac ceva neapărat în privința asta.

Săptămâna trecută m-am gândit să încep o pătură de Crăciun, să am timp să o termin până în decembrie. Am început să caut modele... Și în stilul meu, m-am oprit asupra a trei pături. :)))) Mi-am cumpărat fire și am început să lucrez la două dintre ele:

Merry Little Throw Crochet Blanket

și Snowflake afgan by Lois Olson.

Iar cea de-a treia e tot în culorile celei dintâi (se mai adaugă o nuanță de verde), dar cu metoda corner to corner (C2C), pe care încă nu o știu, dar îmi doresc să o învăț.

pinterest.com

Entuziasmul m-a ținut câteva ore... Până când m-am uitat pe fereastră și m-a izbit toamna în față. :)))) Și am zis că nu se poate. E musai să încep o pătură în culorile toamnei. Zis și făcut.

Am început să lucrez la ea și văd că merge destul de repede datorită firului ceva mai gros decât cel cu care mă obișnuisem eu să îl folosesc la pături, e un fir în amestec de lână cu acril, cu care am mai croșetat și Rochița în stil Missoni. E vorba de Alize Lanagold clasic, iar croșeta cu care lucrez este o croșetă clasică, nr. 5.

Sunt recunoscătoare...

Că prietena mea Liliana mi s-a alăturat la acest nou proiect. Cu alte cuvinte, s-a molipsit rău de tot. :))) Atât de rău încât vom croșeta în paralel exact același model de pătură din același fir, aceleași culori și același nr de croșetă. 

Fotografia este făcută ieri în Cișmigiu, unde ne-am adunat la o șezătoare de croșetat cu mai multe doamne din București și din alte orașe ale țării. Am petrecut o după amiază minunată împreună.

În bucătărie...

Cum astăzi este zi de post, nu am gătit mare lucru. La cină am mâncat salată de vinete cu salată de roșii.

Sunt îmbrăcată...

Într-o rochiță neagră, de casă.

Meșteresc...

Rubrica mea preferată. Cum spuneam și la începutul postării, am o grămadă de proiecte începute.

Șalul care se lucrează destul de greu din cauza firului pufos, dar îmi place mult cum iese. Nădăjduiesc să îl reiau cât de curând și să îl termin în timp util, întrucât va fi un dar pentru o prietenă.

Iar la mare, am început și un goblen micuț pe care aș putea să îl mai iau în călătorii, dar îl las în așteptare deocamdată. E un goblen cu ceșcuțe, potrivit în zona bucătăriei.

Citesc...
Pelerinul rus - Marturisirea unui pelerin despre lucrarea plina de har a Rugaciunii lui Iisus. Am citit mai demult o variantă adaptată pentru copii și îmi doream să citesc și romanul original.

Sper...

Să reușesc să termin puloverul început de mama. Nu știu modelul, dar sper să îl descifrez.

În casă...

După ce s-au hârjonit câteva ore bune, Tommy și Sunny sunt frânți de oboseală și dorm așa cum le stă bine fraților, îmbrățișați.

Un film pe care îl recomand...

Au hasard Balthazar - Un film cu foarte multă simbolistică, inspirat din creștinism, ce povestește lumea în care trăim, prin intermediul unui măgăruș și a unei tinere fete.

Măgarul îl reprezintă pe Hristos, Cel ce suferă toate fără să se răzvrătească, este dat de la stăpân la stăpân precum Hristos de la Pilat la Irod.

Fata în schimb reprezintă sufletul omenesc, fragil, frânt, incapabil să se mântuiască singur.

Nu vă uitați că este film francez, sau că este alb negru, sau că este lent. E printre cele mai profunde filme pe care le-am văzut vreodată.

Așa arată cinematografia adevărată. Cu niște actori anonimi, cu o peliculă alb negru, cu un cadru sărăcăcios, cu puține cuvinte, spune totul.

Lumea în care trăim, căderea umană, jertfa celui nevinovat și nevoia omului de Dumnezeu.

(Gabriel Popescu - A 7-a Cale spre Sine)

Unul din lucrurile preferate...

Șezătorile - îmi aduc în inimă copilăria împletită cu dragostea pentru lucrul de mână.

Un citat...

„- Apucă-te, așadar, frate să săvârșești neîncetat rugăciunea lui Iisus, că doar îți este cu putință și lesne s-o faci …; vei vedea un grabnic folos. Nu-ți vor veni nici gândurile cele lipsite de Dumnezeu și ți se va descoperi credința și dragostea pentru Iisus Hristos”.

„După toate aceste încredințări, hotărăște-te și încearcă să petreci măcar o singură zi veghind asupra omului lăuntric, într-o repetare deasă a rugăciunii tale, în așa fel încât, treptat, chemarea lui Iisus Hristos în rugăciune să se facă cât mai multă vreme. Și această întâietate a rugăciunii față de lucrurile vieții îți va arăta la vremea potrivită că ziua n-a fost pierdută, ci câștigată pentru mântuire …”

(Pelerinul rus)

Din comorile pământului...

Laudă şi măreţie este lucrul Lui...

Quartz, 14 cm tall
2nd Sovietsky Mine, Dalnegorsk, Primorsky Kray, Russia
Richard Jackson collection, Jeff Scovil photo

Vă îmbrățișez cu drag și vă doresc o săptămână binecuvântată!