Astăzi s-au împlinit patru ani de când Sorin Focuță s-a mutat la Domnul. Sorin Constantin denumit ,,Focuță’’ avea boala oaselor de sticlă fiind țintuit o viața întreagă la pat.
El nu a mers la școală, dar a învățat să scrie și să citească, a studiat limba engleză, istorie și teologie.
Focuță a dat un răspuns pe măsură doamnei doctor Monica Pop, care într-o emisiune tv a susținut că este dreptul femeii sa aleaga daca da sau nu nastere unui copil, care se stie ca va avea dizabilitati, sau al unuia care nu este dorit. Dupa emisiune, Sorin a postat pe pagina sa de socializare un mesaj impresionant: “Sunt dator in fata lui Dumnezeu sa apar acesti copilasi ce nu se pot apara singuri, si – cu tot respectul pentru doamna oftalmolog si toti ce sunt porniti vehement pe ideea ca noi, cei care ne nastem cu niste dizabilitati, nu am gusta la fel de mult bucuria de a trai ca si domniile lor – spun ca ar trebui sa nu isi faca absolut nici o problema, am trait bucurii pe care multi copii crescuti acum la bloc si-n orase, nici nu prea le mai traiesc: ani buni de lecturi si stat intr-un cadru natural debordand de vietati care mai de care mai frumoase, lucru de mana alaturi de mamica, jocuri cu fratele meu mai mare. Nu, nu sotron, minge… dar se gaseau destule gen: sah, table, carti, Nu-te-supara-frate… si chiar fotbal pe scandura furniruita cu care se lungea masa (asta-i ghidusie facuta fara sa stie mamica, jucam doar cand pleca ea de acasa). Iar ceilalti, copiii de pe strada, care pot oricand da marturie ca niciodata n-am plans ca de ce traiesc, ca de ce m-am nascut, ca de ce ei pot si eu nu, ca ei au si eu nu. Slava Domnului, nici vorba de asa ceva’’.
Înainte de trecerea la veșnicie el și-a anunțat mama că va pleca la Dumnezeu și-a chemat duhovnicul pentru taina mărturisirii și a Sfintei Împărtășanii. Și i-a spus mamei sale: ,,Mămico, mă duc curat în fața lui Dumnezeu! Să nu plângi mămico...’’. Focuță a plecat la Domnul citind din Psaltire și pomenind peste 600 de nume la pomelnicul său. (Sursa: Eikon)
"Dumnezeu ne bucură prin celălalt pentru a trăi o dragoste ca în Rai. Că de ne-am bucura de noi înşine, egoist, n-ar mai fi dragoste plăcută lui Dumnezeu”. (Sorin Focuță)
Am ales această carte pentru Clubul de carte, luna martie - provocare lansată de către Maya.
Nu putem descoperi frumusețea vieții fără a cultiva dragostea, care ne va izbăvi de tulburări, de reproșuri și de conflicte. Nu putem să‑L iubim cu adevarat pe Dumnezeu ignorând prezența aproapelui, dar nici să‑l iubim pe aproapele ignorând prezența lui Dumnezeu. Temeiul însă e pocăința și iertarea, adică "răzbunarea" prin iubire, prin jertfă, prin filantropie.
"Iubirea jertfitoare aduce bucurie și dulceață în suflet. Nu dulceața aceea amestecată cu slava deșartă, cu autosatisfacerea și cu plăcerea întinată, care vine de la vrăjmașul, ci dulceața harului, care însuflețește smerenia, noblețea, delicatețea, simțirea cea bună față de Dumnezeu și dragostea față de toți oamenii - cuprinzându‑i și pe dușmani -, bucurie si desfătare până la lacrimi și până la liniștirea desăvârșită..."
Arhiepiscopul Makarios Griniezakis
În prima parte a cărții este abordată introvertirea omului și ieșirea din introvertire.
Introvertirea (închiderea duhovnicească în sine) ne amintește de morminte. Singurătatea se potrivește cimitirelor, și nu oamenilor vii.
Omul introvertit este cel care, în esență, îl urăște pe Dumnezeu și pe aproapele, care-și limitează existența la prezent, lăsând timpul să curgă nefructificat.
Nu trebuie să ne bazăm pe mântuirea personală și nici să o avem în vedere doar pe ea. Dimpotrivă, trebuie să ne luptăm pentru mântuirea lumii și să-L rugăm stăruitor pe Dumnezeu după cuvântul părinților: De nu se va mântui lumea, să nu ne mântuim nici noi!
Apoi, părintele descrie lepădarea de sine, trăirea smerită și cum să-l iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți.
Omul lui Dumnezeu se bucură de prezența oricărui alt om. Aproapele nu îl obosește pentru că nu îngăduie să fie afectat.
Noi, oamenii, suntem datori ca pe toate să le dăruim Lui și toate trebuie să le facem întru El. Și de vreme ce pe toate le dăruim Lui, chiar și pe noi înșine, este firesc să Îi dăruim și relațiile noastre cu ceilalți, fapt de mare importanță nu doar pentru sfințirea noastră, ci mai ales pentru îmbunătățirea relațiilor noastre cu aproapele.
Și, în sfârșit, în ultima parte a cărții ne vorbește despre relația noastră cu aproapele după Sfântul Maxim Mărturisitorul. Este descrisă viața Sfântului Maxim Mărturisitorul (Mai citisem câte ceva despre acest sfânt, dar m-am bucurat să aflu mai multe.), apoi sfaturile lui referitoare la iubirea aproapelui, puterea iertării, nejudecarea aproapelui și filantropia.
În concluzie, această carte subliniază faptul că bucuria și pacea sufletului sunt trăite numai când ne lepădăm de noi înșine și ne golim pe deplin pentru aproapele nostru; când credem că Dumnezeu se descoperă oamenilor cu iubire și când suntem cu El și Îi simțim prezența, când iubim chipul fiecărui om, al fratelui nostru.
Cartea de față este o călăuză prețioasă și un îndreptar pentru a păși cum se cuvine și a-L descoperi în haosul de astăzi al lumii și al vieții pe Dumnezeu și pe fratele nostru, spre a înainta și a trăi cu adevărat. (Pr. Irineu, Arhiepiscop al Cretei)
Când eram mică, aveam o văcuță bălțată. Cireșica. O iubeam și mă iubea. O mângâiam și ea mă privea cu ochii ei mari și blânzi. Dar, mai presus de toate, mă înțelegea. Da, vă rog să nu râdeți. A existat o vreme, când numai ea mă înțelegea. Pentru că suferea de aceeași boală ca și mine. Vitiligo. Dar pe vremea aceea, la 4-5 ani nu cred că știam denumirea asta sofisticată. Știam numai că Cireșica avea pete pe piele ca și mine. Îi povesteam cât de mult sufăr, cât de greu e să stau cu săptămânile prin spitale, să iau tratamenul, să țin regimul alimentar, dar mai presus de toate cât de greu îmi este să se uite lumea la mine în felul acela. De cele mai multe ori o întrebau pe mama mea, dar uneori mă întrebau și pe mine.
Cel mai greu a fost odată la mare, când m-am dus la baie, după ce am ieșit din piscină și acolo o mamă m-a luat la rost: "Ce cauți în piscină? Nu știi că nu ai voie? Dacă ne îmbolnăvim și noi de la tine?"
Pe măsură ce am crescut, am învățat să mă camuflez. Purtam întotdeauna ciorapi groși, opaci, chiar și în plină vară, bluze cu mânecă lungă și helănci cu gulerul înalt, până sub bărbie. Îmi amintesc că la liceu puneam două sau trei dresuri unul peste altul, pentru că nu se găseau cu 40den ca acum. Uneori, când se rupeau puneam de care aveam, de diferite culori și prin suprapunere, gri peste bej sau negru, ieșeau niște nuanțe foarte interesante, de mă întrebau colegele unde am găsit astfel de ciorapi.
În fine, revin la Cireșica. A murit săraca. Și nu din cauza bolii de piele de care suferea. Ci dintr-un accident. A călcat cu unul din picioare într-un puț părăsit, pe câmp și și-a rupt piciorul. Ai mei au chemat medicul veterinar dar nu s-a mai putut face nimic. Au luat-o cu o mașină mare și au dus-o la abator.
Vă imaginați ce jale mare? Nu, nu mă refer la suferința mea de copil. Ci la tragedia care se petrecuse pentru întreaga familie. Cireșica ne dădea câte o găleată plină de lapte din care mama și mamaia pregăteau brânză, lapte bătut în putinei (strângeau frumos și untul rezultat), fierbeau lapte și ne dădeau să-l bem ca atare sau îl pregăteau în zeci de feluri: cu orez, cu fidea, cu ou bătut când ne durea gâtul sau sub forma de șarlotă cu cacao și nuci, desertul preferat al copilărie mele.
Cândva, mai târziu, au cumpărat o altă văcuță, care ne dădea și ea lapte din belșug, dar nu se putea compara cu Cireșica mea.
Una pe zi...
Strălucire şi măreţie este lucrarea Lui...
Wonderful Roselite in HighRes. FOV:4mm vertical. Photo Copyright - Tóth Laszlo
Gândul zilei...
„Să cinstim aceste meleaguri prin muncă, cu dăruire și să nu ne rușinăm niciodată de agricultură sau de pământ, să le considerăm talpa țării, căci însuși numele de țară vine de la țarină și poartă în el existența și trăirea tuturor, de ieri, de azi, de mâine și de poimâine, deci poartă în el VEȘNICIA.“
(Tudor Arghezi)
Vă îmbrățișez cu drag și vă doresc o seară binecuvântată!
Cu ajutorul Domnului, pentru că s-a mărit ziua, și pot croșeta în mașină, aproape tot drumul, spre serviciu și înapoi până acasă, pentru că m-am simțit bine și pentru că-mi place din ce în ce mai mult ce iese (chiar dacă nu e perfect), în doar câteva zile am reușit să croșetez și bucățica aferentă săptămânii a paisprezecea:
Pentru acest model, pentru păturica de bază, am folosit cele trei culori de mai jos:
Din păcate, la cea de-a doua pătură am rămas un pic în urmă (cam trei săptămâni și jumătate), dar cu mila Domnului și cu puțină strădanie, o voi aduce la zi. Noaptea trecută am lucrat o mică parte cu bleumarin, modelul acela tunisian.
Nădăjduiesc să nu vă plictisesc cu aceste postări, în care pare că bat pasul pe loc. Dar, să nu uităm de unde am plecat. :)))
De săptămâna viitoare, începând de joi și până după Paști, voi fi în concediu de odihnă, așa că sper să reușesc să mai unesc și din pătrățelele păturicii pentru Maria. Bine, asta printre treburile pe care vreau să le fac în așteptarea Marii Sărbători, inclusiv participarea la denii.
Vă îmbrățișez cu drag și vă doresc spor în tot ceea ce faceți! Toate cele bune, desigur. :)
Sometimes crystals can contain natural rainbow colors inside them! The piece here is a herkimer diamond quartz crystal. This process is called light refraction. The refraction angle varies for each color according to the wavelength of the light. The light waves are refracting this way is due to tiny hairline fractures within the crystal. It refracts the light as it enters the crystal Credit : The Crystal Collector
Gândul zilei...
„Canonul de pocăinţă al Sfântului Andrei este mare nu numai pentru că este cel mai lung din toată imnografia Bisericii (are 271 de tropare), ci mai ales prin puterea duhovnicească ce-l străbate. Ca o frescă a pocăinţei, aduce, de la Adam şi până la Înălţarea Domnului, mulţime de pilde de pocăinţă şi de nevoinţă, precum şi pilde ale celor ce au căzut şi s-au pocăit, ca să ne înveţe să ne ferim de poticnire şi să alergăm la Dumnezeu cu pocăinţă, lacrimi şi fapte mântuitoare. Şi este cu atâta iscusinţă întocmit, că poate şi pe sufletul cel mai împietrit a-l atrage spre umilinţă şi îndreptare. Întreaga lucrare de rugăciune din această vreme este puternic străbătută de simţământul prezenţei lui Dumnezeu, de simţământul de mare încredere, nădejde şi dragoste de Dumnezeu.” (Părintele Petroniu Tănase)
Am copilărit în anii Comunismului. Am avut o copilărie frumoasă și, după cum ați observat, îmi place să mă întorc în copilărie și să povestesc câte ceva din acei ani. Am ce povesti, ca fiecare dintre noi când vine vorba de copilărie. Însă, sub nicio formă nu aș vrea ca fiul sau fiica mea să fi trăit într-o lume precum a fost aceea. Nu vreau să se creeze vreo confuzie că aș fi nostalgică după anii comunismului. Nostalgia mea are legătură doar cu copilăria mea.
Am avut șansa să mă nasc într-o familie de intelectuali. Oameni simpli, de la țară, dar cărora le plăcea să citească. Așadar, în casa noastră existau foarte multe cărți. Se citea mult. Am citit și eu de când mă știu.
Sursa: Pinterest
Tot la vârstă fragedă am făcut cunoștință și cu biblioteca. O, Doamne, ce fascinată am fost. După ce bibilotecara satului, (care era tot mama mea, învățătoare în sat :))) mi-a împrumutat mai multe cărți de povești, a considerat potrivit să-mi împrumute o carte pentru copiii mai mari, un mic fragment de roman, adaptat copiilor: Cosette. Fragment din Mizerabilii, scris de Victor Hugo. Vai, nu vă pot spune cât de mult mi-a plăcut!
Puțin mai târziu am descoperit și librăriile... Și aproape imediat, independența, libertatea de a-mi cumpăra singură cărți și discuri de vinil. De la 12 ani am locuit în gazdă, în orașul cel mai apropiat satului nostru (Giurgiu). Din banii de buzunar primiți săptămânal, mare parte se ducea în librării.
Televizor în oraș, la gazdă, nu aveam. Ne uitam numai duminica după amiază, acasă la părinți, preț de câteva ceasuri, la un televizor alb negru care periodic începea să arate o imagine plină de purici. Vă amintiți? Tata mergea afară și răsucea antena, bățul pe care era prinsă antena, până când mama sau unul dintre noi îi strigam prin fereastra deschisă: Mergeee! :))))
Uneori, o dată sau de două ori pe lună, părinții mei veneau în oraș și mergeam împreună la cinematograf. Cele mai multe filme văzute împreună erau povești de dragoste: Vraciul, Love Story, dar și comedii, în special cele cu Louis de Funès. Dar, cred că puteam merge la orice film. Pentru mine erau seri cu adevărat speciale.
Sursa: Pinterest
Una pe zi...
Strălucire şi măreţie este lucrarea Lui...
This incredible large color changing fluorite from Madagascar Photo copyright - natures_goodz
Gândul zilei...
Sunt atât de multe moduri în care îi poţi lărgi universul copilului tău. Dragostea pentru cărţi e unul dintre ele. – Jaqueline Kennedy
Vă îmbrățișez cu drag și vă doresc o noapte cu pace!
Am o problemă cu fierul. Cu fierul din sânge. Am o talasemie minoră (o formă de anemie) moștenită de la tata și pe care am transmis-o mai departe copiilor mei, în special băiatului, care în adolescență a leșinat de câteva ori. Prima dată, eram la o repetiție generală la teatru. Copiii pe scenă, părinții în sală; sala aproape plină. La un moment dat Ștefan a început să se clatine ușor (îmi spunea cineva ulterior că a crezut că face parte din scenariu), apoi s-a prăbușit, iar în cădere s-a agățat cu mâinile de cortina grea de catifea. Slavă Domnului, era prinsă bine. Până când am reușit să sar eu două rânduri de scaune, un tătic ajunsese deja lângă el și l-a ridicat. Altă dată, a căzut în parc și de vreo două ori la antrenamentele de baschet.
Eu am o preferință pentru mijloacele de transport. :)) Am căzut în tren, autobuz și de mai multe ori în metrou.
Problema pe care o simt eu este că nu pot sta mult timp în picioare. Pot să merg mult pe jos, dar să nu stau pe loc. Și să nu fiu nemâncată.
Ieri, după Sfânta Liturghie, am fost la o înmormântare. Am adunat mai multe ore de stat în picioare și nici nu mâncasem nimic. La un moment dat, am simțit că văd negru în fața ochilor și am căutat un loc să mă așez. Erau destule locuri libere, biserica foarte mare, răposatul în vârstă, deci nu-l petreceau prea mulți oameni. Am găsit deci un loc și m-am așezat. În scurt timp nu am mai simțit slăbiciunea aceea. A trecut. Nu și privirile care m-au pus la zid.
Mă gândeam apoi la neputințele mele. Nu, nu la cele date de această boală cu care slavă Domnului, m-am împrietenit în timp, ne cunoaștem bine, știm să trăim împreună, ci la modul în care încă mă las afectată la vârsta mea de judecata din privirile oamenilor. Am o altă problemă cu aceste priviri și în ceea ce privește boala mea de piele. Dar, despre asta, într-o altă postare.
Una pe zi...
Strălucire şi măreţie este lucrarea Lui...
Fantastic Azurite from Touissit-Bou Beker mining district, Oriental Region, Morocco; 3.7 cm. Photo Copyright - @nunzio.j
Gândul zilei...
Nu te întrista omule pentru răutățile lumii, pentru ispitele ce vin de la oameni! Bucură-te omule de iubirea lui Dumnezeu, de ocrotirea Maicii Domnului și a sfinților, de prietenii adevărați pe care îi ai în jurul tău! Găsești mereu să te tulburi de mici răutăți ce le întâlnești în cale, dar nu te bucuri de prietenii tăi dragi care te iubesc! Haide omule, zâmbește! E gratis și face bine! (Pr. Ioan Danci)
Vă îmbrățișez cu drag și vă doresc o noapte liniștită!
Ieri, la Sfânta Liturghie, urmăream cu privirea o fetiță care alerga prin curtea bisericii. La un moment dat s-a oprit, și-a privit o clipă pantofiorii sport de culoare roz, i-a șters cu vârfurile degetelor și apoi, mulțumită de rezultat, și-a continuat joaca.
Mi-am amintit de o altă fetiță, dintr-un alt timp, care își ștergea cu aceeași grijă, pantofiorii roșii, de lac, în drum spre biserică, în dimineața de Paști.
Unele lucruri rămân ascunse într-un ungher al sufletului vreme îndelungată, ca o mică lumină ce nu se stinge niciodată, ca un mic sâmbure al copilului care am fost și de care ne este groaznic de dor.
Una pe zi...
Strălucire şi măreţie este lucrarea Lui...
Multiple color Tourmaline crystal from Paprok mine, Afghanistan. Photo Copyright - @Fazal Azeem
Gândul zilei...
"Chiar și acum visează un copil, Într-un ungher fragil al sufletului meu Și uneori când viața m-a trădat, M-am reîntors la el, visând ca altădat..." (Sanda Ladoși - Ștefan Iordache – „În noi visează un copil”)
Seară frumoasă și binecuvântată în fiecare casă! Noapte cu pace! Vă îmbrățișez cu drag!
Sfinții Părinți ne învață despre opt sfinte virtuți de căpătâi și despre opt patimi de căpătai. Leacul împotriva mândriei ca patimă este smerita ta cugetare; împotriva lăcomiei stă înfrânarea; împotriva iubirii de arginți stă iubirea de Dumnezeu și disprețuirea tuturor lucrurilor pământești.
Așa cum ne învață Sfânta Biserică, noi cunoaștem toate acestea din experiență, construind scara Raiului în noi. Tot astfel știm, și ne învață și Sfântul Ioan Scărarul că, trăind în păcate și patimi, ne construim noua înșine scara care ne coboară, ne prăvălește in iad.
Dar Bunul Dumnezeu ne dăruiește o minunata pildă: în mijlocul postului, iată pilda Sfântului Ioan, cel măreț, cel minunat, cel sfânt; cu totul strălucind de sfintele virtuți evanghelice, îl privim cum urcă curajos și înțelept scara Raiului, așezată între pământ și Cer. El ne este pildă nouă, creștinilor, ca învățător, ca o calauză sfântă de la iad la Rai, de la diavol la Dumnezeu. Iată-ne povățuitorul duhovnicesc, făcătorul de minuni, marele nevoitor.
Toţi cei care se hotărăsc să lase în urmă ispitele lumeşti şi să păşească pe calea smereniei şi a rugăciunii vor avea mare ajutor în urma cunoaşterii învăţăturii duhovniceşti a Sfântului Ioan Scărarul. Lucrarea cu titlul „Scara” este un adevărat ghid duhovnicesc, fiecare dintre cele 30 de trepte reprezentând o virtute sau un păcat anume. Doar după cunoaşterea semnificaţiei treptelor şi a urcuşului către Împărăţia Cerurilor, credincioşii vor cunoaşte adevărata cale către mântuire.
Cele 30 de trepte sunt cei 30 de ani de viaţă ai Mântuitorului înaintea activităţii publice:
1. Lepădarea de viața deșartă 2. Despătimirea 3. Înstrăinarea 4. Fericita ascultare 5. Pocăința cea făcută cu grijă 6. Pomenirea morții 7. Plînsul de-bucurie-făcător 8. Nemânierea și blîndețea 9. Ținerea de minte a răului 10. Clevetirea 11. Multa vorbire și tăcerea 12. Minciuna 13. Lenea sufletească 14. Lăcomia pântecelui 15. Curăția și neprihănirea (castitatea) nestricăcioasă 16. Iubirea de arginti și neagonisirea 17. Nesimțirea 18. Somn și rugăciune 19. Privegherea trupească 20. Frica lașă 21: Nebărbăteasca temere 22: Slava deşartă 23: Mândrie şi blasfemie 24: Simplitate şi nevinovăţie 25: Despre minunata smerenie 26: Despre deosebirea gândurilor 27: Despre isihia (liniştea) trupului şi sufletului 28: Despre sfânta şi fericita rugăciune
29: Cel care se eliberează de patimi cunoaşte lucrarea cerească a Sfântului Duh.
30: Încununarea tuturor virtuţilor prin dragostea necondiţionată a lui Dumnezeu şi binecuvântarea Lui peste toţi cei care caută treptele mântuirii: „Despre legătura celor trei virtuţi” - credinţa, nădejdea şi dragostea.
Fie ca milostivul și marele Sfânt Părinte Ioan Scărarul să ne fie călăuză sfântă în acest Post Mare; sfântă călăuză în fiecare virtute, în rugăciune, dragoste și în toate celelalte virtuți evanghelice; ca fiecare dintre noi să ne construim scara Raiului pe parcursul acestui post și să ajungem la Sfânta Înviere a lui Hristos, la acea desăvârșire a tuturor desăvârșirilor, la bucuria tuturor bucuriilor, și să ne înălțăm sufletele în desfatarea Raiului.
De aceea, fie ca fiecare zi a vieții noastre, și acum și după ce vor fi trecut și Paștile, să ne fie zi în care vom urma Sfântului povățuitor duhovnicesc, lui Ioan Scărarul; ca el să ne conducă și să ne călăuzească în luptele noastre împotriva tuturor păcatelor, spre dobândirea sfintelor virtuți; pentru ca, prin al său ajutor, să ne construim scara și, urmând lui, să ajungem în Impărăția Cerurilor și în Rai, unde strălucesc toate desfătările cerești, toate bucuriile veșnice; ca acolo împreuna să-L slăvim pe Cel ce stapânește peste toate aceste bunătăți, pe Veșnicul Împărat al Cereștii Împărății, pe Domnul Hristos, Căruia fie-I cinstea și slava, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
(Adaptare din Cuvinte despre veșnicie - predici alese și din Puterea rugăciunii în pustie - de Mariana Borloveanu)
Una pe zi...
Strălucire şi măreţie este lucrarea Lui...
Wulfenite specimen from Mexico Photo Copyright - Aquamarine Daydream
Gândul zilei...
„Nevoiește-te înainte de toate în a nu răni conștiința vreunui frate în vreo privință”
(Sfântul Ioan Scărarul).
„Multă vorbărie în rugăciune pricinuieşte minţii năluciri şi împrăştiere, iar un singur cuvânt (Iisus) o adună“
(Sfântul Ioan Scărarul).
Sfinte Ioan Scărarul, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!
Maica Domnului, primește-ne și mâine la Sfânta Liturghie și mijlocește la Fiul Tău pentru a noastră mântuire!
(adus in blogosfera românească de către Corcodusa)
Pentru astăzi...
Sâmbătă, 25 martie 2023 - Astăzi este Bunavestire a bucuriei, astăzi este întâmpinarea nesfârșitei bucurii.
Buna Vestire înseamnă, dincolo de toate, bucurie – primul cuvânt pe care Arhanghelul Gavriil l-a rostit atunci când a venit să-i aducă Fecioarei Maria vestea cea bună:
„Şi intrând îngerul la ea, a zis: Bucură-te, ceea ce eşti plină de har, Domnul este cu tine. Binecuvântată eşti tu între femei” (Luca 1, 28).
De aceea, în fiecare an, în preajma acestui praznic împărătesc închinat Maicii Domnului, suntem chemaţi să ne bucurăm și noi, purtând în suflete nădejdea sfântă a mântuirii.
E o zi minunată de primăvară, însorită și luminoasă.
Mă gândesc...
Că suntem chemate să-i urmăm Maicii Domnului, modelul feminin desăvârșit, atât pentru mame, cât și pentru monahii, exemplul tuturor femeilor creștine!
Sunt recunoscătoare...
Pentru darul neprețuit pe care ni l-a făcut Dumnezeu, de a o avea ca mamă pe Maica Domnului.
În bucătărie...
Astăzi vom mânca pește. Nu am apucat să pregătesc nimic aseară. După slujbă voi prăji niște pește și vom face o mămăligă. Această zi de dezlegare ne este dată de către biserică pentru a ne întări înainte de a parcurge ultima perioadă din post.
Sunt îmbrăcată...
În haine de biserică. Fustă lungă, de stofă și pulover tricotat de mama, vișiniu.
Meșteresc...
La păturica Double Trouble. Cu mila Domnului, am croșetat bucățica aferentă săptămânii a treisprezecea.
Citesc...
"Maica milostivirii"o carte minunată, scrisă de Brandușa Vrânceanu, o carte cu adevărat pentru cei mari și cei mici. Delicată și pătrunzătoare, iți dă o stare de nădejde și de pace. Este povestea a doua fetițe orfane, care cresc alături de multe altele la orfelinatul "mânăstirii de peste munți", unde au ajuns în urma primului război mondial. Inspirată din fapte reale, căci la Mânăstirea Bistrița, Vâlcea, a funcționat, în acea perioadă, orfelinatul "Acoperământul Maicii Domnului", cel mai mare și mai bine organizat orfelinat de fete din țară, sub îndrumarea plină de jertfelnică și înțeleaptă dragoste a Maicilor Olga și Teodosia Gologan (Mama Olga și Mama Sia). Iar felul în care maica povestește fetițelor viața Maicii Domnului, seară de seară, la culcare, iți umple inima de liniste și pace.
Sper...
Să mă obișnuiesc cu schimbarea orei mai repede decât în anii trecuți.
Învăț...
Să mă las protejată. Cred că am mai scris asta. Dar, încă nu am învățat. :))) Sunt obișnuită să fac aproape toate lucrurile singură.
În casă...
E liniște. Și ordine, cât de cât. Se impune o curățenie mai amănunțită, dar în weekendul acesta am scăpat. :)
Ascult...
Pe tine te fericim - Corul Byzantion
Un film pe care îl recomand...
Omul în fața lui Dumnezeu. Maica Domnului și sfinții
Unul din lucrurile preferate...
Să dăruiesc lucruri făcute cu mâinile mele.
Un citat...
Nepătată, neîntinată, curată Fecioară, Nestricată, cu totul fără de prihană, Sfântă Marie Nenuntită Mireasă, începătoare mântuirii, Floarea cea neveștejită a nestricăciunii.
(Sfântul Nectarie Taumaturgul, Theotokarion)
"În inima ei de maică nu există „nu” pentru nici o rugăciune, pentru nici o rugăminte! Chiar mai mult decât atât, ca o mamă iubitoare aleargă degrabă către copilaşii ei, când aceştia suferă, se chinuiesc şi pier. Şi, ca Maică a Dumnezeului Celui Preaînalt, are har şi putere dumnezeiască să ne ajute." (Arhimandrit Chiril Pavlov)
Hemimorphite - Santa Eulalia, Mex. - 5.6 cm - Spann Collection
Din iubita mea Românie...
Mănăstirea Caraiman se află pe Valea Prahovei, chiar la poalele Caraimanului, pe un drum către un peisaj de poveste.
Bunavestire este ziua Femeii ca purtătoare de viață, astăzi Iubirea se întrupează în Femeie.
Pentru fiecare mamă creștină:
Fii fericită azi, mai mult decât în fiecare zi, că printre norii blânzi stă scris că-n lumea asta mare poți fi deopotrivă și mângâiere și lacrimă de bucurie și vis și sărbătoare! Cunună de pace și bucurie pe fruntea dăruirii tale, în fiecare zi, draga mea!
Vă îmbrățișez cu drag și vă doresc un weekend minunat! Praznic cu bucurie!
Mâine sărbătorim Buna vestire, cea mai iportantă veste din istorie pentru că ne vestește faptul că umanitatea nu este pe moarte. Ceasul acela în care arhanghelul a intrat în cea dinăuntru cămară, în care locuia Fecioara Maria este vremea izbăvirii neamului omenesc, începutul mântuirii noastre.
Buna vestire este, înainte de toate, bucurie. Căci primul cuvânt pe care Arhanghelul Gavriil l-a grăit către Fecioara Maria, când a venit să-i aducă vestea cea bună, a fost „Bucură-te!”.
Şi într-adevăr, după primele momente de tulburare, datorate atât de neaşteptatei veşti, înţelegând că vestitorul era venit cu putere de la Dumnezeu (căci numele „Gavriil” se tâlcuieşte „puterea mea este Dumnezeu”), fiinţa Fecioarei Maria a fost inundată de o bucurie de negrăit, datorită revărsării şi umbririi harului, mai ales în clipa în care Arhanghelul i-a zis: „Bucură-te ceea ce eşti plină de har!”. Iar după ce Fecioara a rostit cuvântul răspuns „Fie!”, ca semn de acceptare a planului Dumnezeiesc, ea a devenit izvor de bucurie mântuitoare pentru întreg pământul, însetat de îndelungata aşteptare a lui Mesia.
Având în vedere că zămislirea s-a făcut de la Duhul Sfânt și nu prin legatură trupească, Maica Domnului a rămas Fecioară înainte de naștere, în naștere și după naștere, adevăr exprimat în iconografie prin cele trei stele pe care iconarul le zugrăvește întotdeauna pe frunte și pe cei doi umeri ai Fecioarei.
La prăznuirea Bunei Vestiri, suntem chemaţi şi noi să ne bucurăm, ca în fiecare an, cu nădejde sfântă.
Una pe zi...
Strălucire şi măreţie este lucrarea Lui...
Incredible Azurite From El Cobra Mine, Mexico Photo Copyright - @Trinity Mineral
Gândul zilei...
„Nu este nimic în lume precum Născătoarea de Dumnezeu. Întruchipând întreaga creație în sufletul său, o, omule, privește și spune dacă este ceva egal sau mai mare decât Fecioara Maria, Maica lui Dumnezeu? ... Pe Cel pe care întreaga făptură Îl cântă cu frică și cu cutremur numai ea L-a primit, în chip de negrăit, în cămara sa.” (Proclu al Constantinopolului, Cuvântări)
2. Calitatea pe care doresc sa o întâlnesc la un bărbat – Simțul umorului
3. Calitatea pe care o prefer la o femeie – Simțul umorului
4. Ce prețuiesc mai mult la prietenii mei – Răbdarea pe care o au cu mine
5. Principalul meu defect – Împrăștierea; faptul că încep mai multe lucruri deodată.
6. Îndeletnicirea mea preferata – Lucrul de mână
7. Fericirea pe care mi-o visez – Mântuirea
8. Care ar fi pentru mine cea mai mare nenorocire – În afară de a pierde mântuirea? Să devin o povară pentru cei din jurul meu. Să nu mă mai pot îngriji singură.
9. Locul unde as vrea să trăiesc – În inima aproapelui meu.
10. Culoarea mea preferata – Vișiniu
11. Floarea care-mi place – Margareta
12. Pasarea mea preferata – Pescărușul
13. Prozatorii mei preferați – Ioan Ianolide, Viktor Frankl, Maria Pastourmadzis, Heather Morris, Alexandru Chermeleu
14. Poetii mei preferați – Nichita, Arghezi, Magda Isanos, Zorica Laţcu, Costache Ioanid, Nichifor Crainic, Ioan Alexandru
15. Eroii mei preferați din literatura – Micul Prinț, Moromete
16. Eroinele mele preferate din literatura – Jane Eyre, Tess D’Urberville, Marghiolița Huzum, Cilka
17. Compozitorii mei preferați – Bach, Mozart, Beethoven, Rossini, Chopin,....
18. Pictorii mei preferați – van Gogh, da Vinci, Monet, Turner, Homer, Grigorescu
19. Eroii mei preferați din viața reala – Părinții mei
20. Ce urăsc cel mai mult – Nu urăsc nimic și pe nimeni. Sunt dezamăgită adesea, dar asta doar pentru că mă amăgesc singură înainte.
21. Calitatea pe care as vrea s-o am din naștere – Răbdarea
22. Cum as vrea sa mor – pe Cale, în zbor și nu în cădere.
23. Greșelile ce-mi inspiră cea mai mare indulgență – Cele recunoscute.
24. Deviza mea – Am două: Orice om poate fi iubit dacă vedem chipul lui Hristos în celălalt.
Și toate îmi sunt îngăduite, nu toate îmi sunt de folos.
Sursa: Pinterest.com
Dacă doriți să participați, întrebările sunt acestea:
1. Principala mea trăsătura –
2. Calitatea pe care doresc sa o întâlnesc la un bărbat –
3. Calitatea pe care o prefer la o femeie –
4. Ce prețuiesc mai mult la prietenii mei –
5. Principalul meu defect –
6. Îndeletnicirea mea preferata –
7. Fericirea pe care mi-o visez –
8. Care ar fi pentru mine cea mai mare nenorocire –
9. Locul unde as vrea să trăiesc –
10. Culoarea mea preferata –
11. Floarea care-mi place –
12. Pasarea mea preferata –
13. Prozatorii mei preferați –
14. Poetii mei preferați –
15. Eroii mei preferați din literatura –
16. Eroinele mele preferate din literatura –
17. Compozitorii mei preferați –
18. Pictorii mei preferați –
19. Eroii mei preferați din viața reala –
20. Ce urăsc cel mai mult –
21. Calitatea pe care as vrea s-o am din naștere –
22. Cum as vrea sa mor –
23. Greșelile ce-mi inspiră cea mai mare indulgență –
Când aveam vreo 5-6 ani, eram fascinată de o vecină a noastră, care era croitoreasă. Avea un atelier de croitorie destul de modest, dar era tare pricepută. Venea la ea lume din satul nostru, dar și din alte sate apropiate. Se pricepea să croiască și să coasă absolut orice. Îmi plăcea să merg din când în când la ea în atelier să o privesc cum taie materialul cu foarfeca aceea mare, cu o precizie uluitoare, cum însăilează marginile materialului cu acul și ața și în final cum coase la mașina de cusut, o mașină simplă, cu pedala acționată de picioare.
Uneori îmi dădea și mie mici petice de material din care mă străduiam să împodobesc și eu păpușile mele.
La un moment dat, m-a rugat să vin până la ea să probez o rochiță, spunându-mi că este a unei fetițe din satul vecin, care are statura mea și care nu poate veni la probă.
Cred că m-a chemat la cel puțin două probe, nu mai rețin exact, dar îmi amintesc cât de fascinată eram de acea rochiță și că în sinea mea mi-am spus că mi-ar plăcea să am și eu una.
Peste doar câteva zile, a fost ziua mea. Tanti Sanda m-a chemat din nou la ea și mi-a dăruit acea rochiță! O cususe pentru mine! Am simțit că mi-a dăruit lumea toată.
În această dimineață, m-a sunat mama mea și mi-a spus că tanti Sanda s-a mutat la cele veșnice.
Dumnezeu să o odihnească în Împărăția Sa!
Una pe zi...
Strălucire şi măreţie este lucrarea Lui...
Fantastic Massive 1,1 kg Ruby From Prilep, Pelagonia Macedonia Photo Copyright - gmineral/IG
Gândul zilei...
Am aflat că, printre altele, dăruirea eliberează sufletul celui care dăruiește.
