{ Blog 365...day 31 }

Provocare adusă în blogosferă de către Sandra -

Diary of a stay a home mum

Doamne ajută tuturor! Bine v-am regăsit!

Ce faceți atunci când răniți pe cineva, fără să vreți? Vi s-a întâmplat lucrul acesta nu-i așa? 

Îi spui: Iartă-mă, frate! Îmi pare rău!
Cu infinită delicatețe îți răspunde: N-am pentru ce să te iert, n-ai pentru ce să-ți pară rău.

Îți arată în acest fel iubirea lui Dumnezeu, bunăvoință, smerenie și răbdare. Aceasta înseamnă comuniune cu Dumnezeu.

Una pe zi... 

Strălucire şi măreţie este lucrarea Lui...

Amazing Azurite Rose!
Location: Mexico
Geology Love
Credits: The Focal Crystal

Gândul zilei...

Sfinții sunt atenți, fiindcă au gustat dulceața și pacea Duhului Sfânt și dacă nu ar lua aminte la acestea, și-ar pierde pacea. Sfinții încearcă întotdeauna să nu întristeze pe nici un om, ba nici pe animale. Văd pe celălalt ca și cum ar fi Hristos. Și este cu adevărat Hristos, fiindcă este chipul lui Dumnezeu. Prin urmare, îl iubesc pe om, fiindcă este chip al lui Dumnezeu. Astfel, Hristos și omul devin una în inima lor, în adâncul lor.

(Despre Dumnezeu. Rațiunea simțirii, Indiktos)

Să aveți o după amiază plăcută, cu pace, bucurie și îndelungă răbdare!

{ Blog 365...day 30 }

Provocare adusă în blogosferă de către Sandra -

Diary of a stay a home mum

Doamne ajută la ceas de seară! Bine v-am regăsit!

Zilele acestea m-am gândit mult la tatăl meu. Îmi este atât de dor de el că uneori acest dor doare. Tare aș fi vrut să ne vadă și să se bucure cu noi de tot ce ni se întâmplă. M-a iubit ca nimeni altul. Și eu l-am iubit nespus. Uneori mă tem că nu i-am arătat-o suficient. 

Sunt aproape 18 ani de când s-a mutat la cele veșnice. Mângâierea mea este că am avut vreme să ne luăm rămas bun (a mai trăit doi ani, deși medicii nu îi dăduseră mai mult de câteva ore) și că a adormit creștinește, spovedit și împărtășit. Slavă Lui Dumnezeu!

Astăzi l-am fi sărbătorit de ziua numelui. Ion... Dumnezeu să îl odihnească în pace!

Una pe zi... 

Strălucire şi măreţie este lucrarea Lui...

Stunning Starburst Amethyst!
Location: Tatatila Municipality, Mexico
Geology Love
Credits: Fine mineral photography

Gândul zilei...

„Bucuria mea, câștigă duhul păcii și atunci mii de inimi se vor mântui în preajma ta!”.
(Sfântul Serafim de Sarov)

Vă îmbrățișez cu drag și vă doresc o noapte cu pace!

{ Blog 365...day 29 }

Provocare adusă în blogosferă de către Sandra -

Diary of a stay a home mum

Doamne ajută la ceas de seară! Bine v-am regăsit!

Toate duminicile sunt frumoase și fericite, atunci când sunt petrecute în familie, când toți ai casei sunt bine, când există armonie și pace. Doamne binecuvântează-ne pe noi cu tot ce știi că ne este de folos!

Azi, ne-am odihnit puțin după slujbă. Apoi, am făcut o prăjitură cu mere, iar Maria a băgat niște pateuri cu brânză la cuptor. În mod obișnuit, îmi place să facem și desertul de sâmbăta, ca duminica să ne odihnim. Dar, ieri am făcut doar niște clătite, care până seara s-au topit.

Mâine avem o altă zi de sărbătoare, dar din păcate trebuie să mergem la serviciu.

Bucurați-vă, treime de arhierei mult-lăudată!

Una pe zi... 

Strălucire şi măreţie este lucrarea Lui...

Beautiful Emerald Green Fluorite!
Location: Rogerly Mine, England
Geology Love 
Credits: The Focal Crystal

Gândul zilei...

"Fii, Doamne, o aripă pentru gândul nostru și ea să zboare în adierea subțire, ca prin aceste aripi să ajungem la adevăratul nostru sălaș!"
- Sfântul Isaac Sirul

Noapte cu pace tuturor!

Bucurii de ianuarie - săptămâna 4

Sursa: pinterest

Provocare lansată de către Irina - Dulce casă.

Colțișorul meu confortabil...

Cred că cel mai comod loc pentru mine, rămâne canapeaua din sufragerie, de la apartament.
Deși, firește că și în cea de la casă mă simt bine, mai ales că acolo uneori mi se alătură și Maria, care săptămâna aceasta a început să tricoteze un fular, din firele pe care i le-am dăruit de Crăciun.

Fularul Mariei

Un proiect creativ...

Am îmbrăcat câteva borcănele în culorile alb și roz. Apoi, m-am gândit să le aplic perluțe pentru a le înfrumuseța puțin. Mai am de aplicat. Muncă de chinez...

Tratația săptămânii...

Vinetele cu ricotta, pregătite de către Georgia. Absolut delicioase.

Plante/flori...

Zambila de astăzi, de după biserică. Aș fi vrut să cumpăr una galbenă, dar erau toate deja ofilite. Poate, altădată.

Lumini și luminițe...

O lumânare primită de Maria de Crăciun, de la tatăl ei.

Ne-am bucurat împreună de ea, la cafeaua de după amiază. Eu aștept să se termine pentru că îmi place recipientul. :)) E mare, negru și din ceramică. Așa că pot să îl folosesc ca suport pentru un ghiveci micuț.

Grija de sine...

Săptămâna aceasta am continuat terapia la Institutul de recuperare. Luni va fi ultima zi (recuperarea recuperării :))) din ziua liberă de ziua Unirii), iar domnul soț mai are și marți (a ratat o ședință de kineto din pricini binecuvântate - nu a putut veni doamna terapeută), după care vreau să reiau în mod responsabil exercițiile acasă. Copiii mi-au dăruit un set de mini gantere care completează recuzita mea din anii trecuți.

Încă folosesc o coardă a Mariei de când era mică. A mai avut-o una pe care aproape am tocit-o eu la birou, folosind-o agățată de un cuier de haine :))), ca un fel de scripete, pentru recuperarea după accidentul pe care l-am avut în 2020 la umărul drept.

Îți amintești, Lili? Îți mulțumesc pentru cât mi-ai fost de aproape și atunci!

Rugăciune/recunoștință/meditație/jurnal...

Sunt foarte recunoscătoare Domnului și oamenilor frumoși pe care i-a adus în viața mea (familia, nașii, prietenii, fetele de pe Sarea Ortodoxiei), care m-au încurajat și mi-au fost aproape, uneori în feluri numai de  Dumnezeu știute, în acei ani de grea încercare.

Vă mulțumesc!

Vă îmbrățișez cu drag și vă doresc o după amiază binecuvântată!

{ Blog 365...day 28 }

Provocare adusă în blogosferă de către Sandra -

Diary of a stay a home mum

Doamne ajută la ceas de seară! Bine v-am regăsit!

Mâine este evanghelia cananeencei. E uimitoarea pildă de stăru­inţă pe care a dat-o o femeie de rând, şi aceea dintre păgâni. Auzind că trece prin ţinuturile lor, a alergat la El cu mare credinţă şi bucurie.

Ce mi se pare uluitor este că femeia nu-i spune Domnului: „Ai milă de fiica mea”, ci „Ai milă de mine!”. Fiica acestei femei era nebună, era chinuită de diavol; mama însă a cerut milă pentru ea însăşi. De ce? Pentru că fiica, în nebunia ei, nici nu mai ştia de sine; nici nu-şi mai dădea seama de grozăvia chinurilor pe care le încerca, precum îşi dădea seama mama. 

De aici se vede şi dragostea cea mare a acestei femei pentru copilul ei. Mama suferea de răul fiicei de parcă ar fi fost al ei. Cel care are milă de fiica ei, de ea are milă, de nefericita mamă. De aceea a spus: Miluieşte-mă!

Să ne rugăm și noi cu stăruinţă lui Hristos Dumnezeu cel viu şi atotputernic, să strigăm către El cu credinţă: Doamne, miluieşte-ne pe noi păcătoşii! Să nu dăm înapoi nicio clipă.

(din predica Sfântului Nicolae Velimirovici)

Una pe zi...

Strălucire şi măreţie este lucrarea Lui...

GALENA with SPHALERITE – USA, Tri State District, Missouri, Joplin Field – ex Arthur Montgomery Collection – ex University of Arizona Minerals Collection. Size: 4 x 3,5 cm. Photo & Collection: Frédéric VERRIER.

Gândul zilei...

"Nimeni nu ne poate face nefericiți dacă nu ne facem noi înșine, după cum nimeni nu ne poate face fericiți dacă nu ne facem noi înșine cu harul lui Dumnezeu" (Sfântul Ioan Gură de Aur).

Noapte cu pace!

Jurnalul unei femei simple (13)

(adus in blogosfera românească de către Corcodusa)

Pentru astăzi...

Sâmbătă, 28 ianuarie 2023

Afară...

În sfârșit a ajuns și la noi iarna. Sub mantia albă de zăpadă, pământul pare că se odihnește. Fulgii de zăpadă învelesc lumea într-un văl alb, fermecător de pur. Cerul s-a deschis pentru a cerne fulgii de nea, care par că se grăbesc spre pământ astfel încât următorii să aibă loc să cadă.

Mă gândesc...

La bucuria pe care o aveam în copilărie la prima ninsoare, la nerăbdarea cu care mă lăsam îmbrăcată, înfofolită de-a dreptul, înainte de a ieși la sanie, la mulțimea copiilor de pe pârtie... Aveam o uliță paralelă cu a noastră, ușor înclinată, care se termina cu o mică rampă ce dădea chiar în șoseaua județeană. Astfel că, exact înainte de linie de sosire, trebuia să tragi mult dreapta ca să nu ieși fix în șosea. De cele mai multe ori nu reușeam. Slavă Domnului că șoseaua nu era circulată ca acum. Și Maicii Domnului și Îngerului Păzitor care ne ocroteau.

Apoi, după mai multe ceasuri (cine mai măsura timpul?), veneam în sfârșit acasă, cu ciorapii plini de zăpadă și mănușile (cele legate cu un șnur pe care mi-l trecea mama pe după gât să nu le pierd) ude fleașcă.

Mama ne așeza la masă și de abia puteam ține lingura în mână de cât de înghețate îmi erau degetele. Dar eram atât de fericită!

Sunt recunoscătoare...

Pentru acest dar din Cer.

(Sursa Pinterest)

În bucătărie...

Aromele de la micul dejun însoțit de cafea. Toate pregătite de domnul soț cu multă dragoste. E răsfățul meu de dimineață, pe care l-am acceptat cu greu dar care, printre altele, mă face să mă simt atât de iubită.

 

Sunt îmbrăcată...

Încă în pijama și pe deasupra un halat de culoarea vișinelor coapte. Și șosete vesele cu maci și buburuze.

Meșteresc...

Cum durerile de cot (la propriu :))) m-au mai lăsat (deși mai trebuie să port orteza încă o săptămână), am reluat lucrul la rucsăcelul Georgiei:

Citesc...

Am terminat cartea lunii ianuarie, pentru Clubul de lectură.

Și am început Omul în căutarea sensului vieții, de Viktor Frankl

Sper...

Să nu se topească zăpada în două zile. Să ne bucurăm puțin sufletele.

Învăț...

Să scriu recenzii de carte. Nu am făcut-o niciodată și nu prea știu ce și cum, dar sper să mă țin de provocarea Mayei. Ideea îmi place foarte mult.

În casă...

Ne așteaptă curățenia de sâmbătă. Azi se va adăuga și curățarea zăpezii de pe alee, de pe lângă casă, de pe terasa din spate (care e deschisă) și să facem și o potecă până la camera centralei unde avem și cămara. Mă bazez pe Cristian și pe Ștefan pentru asta.

Ascult...

Muzica de petrecere a unui vecin. 😆 Ăsta este unul din dezavantajele locuitului la bloc. Dar, imediat ce termin postarea, vom pleca la casă. Acolo e liniște.

Un film pe care îl recomand...

Ostrov, nu-mi vine să cred că nu l-am recomandat până acum. Cred că trebuie neapărat văzut. Și revăzut.

Unul din lucrurile preferate...

Să pășesc prin zăpadă.

Un citat...

Dragostea este singurul mod în care putem cuprinde o altă fiinţă umană în nucleul cel mai lăuntric al personalităţii sale. Nimeni nu poate deveni pe deplin conştient de esenţa unei alte fiinţe omeneşti dacă nu o iubeşte. Dragostea ne face în stare să vedem trăsăturile şi caracteristicile esenţiale ale persoanei iubite; ba chiar mai mult, vedem potenţialul din persoana iubită care nu este încă actualizat. Mai mult, prin dragostea sa, cel care iubeşte îi permite persoanei iubite să îşi actualizeze potenţialul. Făcându-I pe cel iubit conştient de ceea ce poate fi şi deveni, el face ca aceste potenţialităţi să devină realitate. (Victor Frankl)

O fotografie...

Eu, în oglindă. :)))

Un loc unde mi-ar plăcea să fiu...

Din comorile pământului...

Wulfenite
Locality: Ahmad Abad Mine, Bahabad, Yazd Province, Iran
Photo Copyright © Anton Watzl Minerals

Din iubita mea Românie...

Un loc de poveste 

View from the top of Postăvarul Massif on a sunny winter day. This is a mountain range near Brașov and it has the highest peak at 1799m high. Here there is one of the most popular ski resorts in Romania, Poiana Brașov.

Vă îmbrățișez cu drag și vă doresc un weekend minunat!

{ Blog 365...day 27 }

Provocare adusă în blogosferă de către Sandra -

Diary of a stay a home mum

Doamne ajută la ceas de seară! Bine v-am regăsit!

Ce frumos ninge afară... Nădăjduiesc ca fulgii răzleți să se adune și să se transforme în pătură de zăpadă care să acopere pământul. Deocamdată, s-a așezat doar pe la adăpost și pe mașini.

Poate că de dimineață ne vom trezi în liniștea pe care numai albul strălucitor al zăpezii o poate da.

Una pe zi... 

Strălucire şi măreţie este lucrarea Lui...

Rhodochrosite, Japan

Gândul zilei...

În ce fel crinii și trandafirii dau mirosul cel frumos în tot locul cu floarea frumuseții lor, așa și prietenii, în orice loc ar merge, dăruiesc darul dragostei. Mai bine este să umble omul în întuneric decât să nu aibă prieteni. (Sfântul Ioan Gură de Aur)

Noapte cu pace vă doresc și un weekend binecuvântat!

{ Blog 365...day 26 }

Provocare adusă în blogosferă de către Sandra -

Diary of a stay a home mum

Doamne ajută la ceas de seară! Bine v-am regăsit!

În seara aceasta m-am hotărât brusc să particip și eu la provocarea lansată de către Maya, Clubul de carte. Am ezitat puțin pentru că nu am scris niciodată o recenzie de lectură și nu prea știu cum se face asta, dar în cele din urmă m-am decis să o fac, inspirându-mă din câteva articole de pe net. Până la urmă nu e vorba de o teză de doctorat :)), ci de o recomandare și îmi place mult ideea de a ne aduna într-un club de lectură, măcar în acest mod, virtual.

Una pe zi... 

Strălucire şi măreţie este lucrarea Lui...

Agate Butterfly,
Collection & photo Nathalye Lustyk

Gândul zilei...

Am cumpărat cărţi de când mă ştiu şi am împărţit cărţi de când mă ştiu… cartea este viaţă!
(Sfântul Ierarh Iosif cel Milostiv, Mitropolitul Moldovei)

Noapte cu pace tuturor!

Vorbește-mi, să audă tot pământul - Christina Theodotou

Am ales această carte pentru Clubul de carte, luna ianuarie - provocare lansata de către Maya.
Este o carte pe care o recomand din toată inima, celor care cred în Dumnezeu, dar și celor care sunt în căutări...

„Durerea prin care treci acum nu-i decât urma primei sfâșieri pe care a suferit-o omul atunci când s-a despărțit de Făcătorul și Părintele său. Rădăcina a toată durerea omenească acolo este, în prima despărțire. Avem cu toții nostalgia legăturii paradisiace, a unirii desăvârșite, de aceea ne doare, de aceea suferim… Sunt multe astfel de urme în viața noastră, și durerea este întotdeauna mare. Vindecarea vine numai atunci când tămăduim acea primă sfâșiere.”

(din: Christina Theodótou, Vorbește‑mi, să audă tot pământul, Editura Sophia, 2018)

Când „stai pe marginea prăpastiei deznădejdii și când vezi că nu o mai poți răbda, trage-te înapoi un pic și ia o ceașcă de ceai”. Aflându-se înlauntrul confuziei acestei lumi și în durerea propriilor patimi, personajele din această carte se vor așeza să bea multe cești de ceai pe marginea prăpastiei, pentru a-și putea păstra mintea în Lumină. 

Ea există, și el, de asemenea – povestea chiar s‑a întâmplat, cândva, în Ciprul anilor ’90.  După această poveste s-a făcut un film, Vorbeste‑mi, de către scenaristul, actorul si regizorul cipriot Iorgos Tsiakkas, cunoscând un succes remarcabil în Cipru și în Grecia. 

Scenariul a fost scris sub povățuirea și atenta veghere a starețului Gavriil Cipriotul, supranumit și „Starețul dragostei” – care însa, desigur, nu a văzut niciodată filmul. 

De altfel, se pare că starețul Gavriil a schimbat la 180 de grade viața scenaristului Iorgos Tsiakkas și a soției sale, Christina Pavlidou, interpreta rolului principal, făcând din acești tineri actori îndrăgostiți și visători niște adevărați mărturisitori ai lui Hristos în mediul actoricesc – un Romeo și o Julieta a căror dragoste a rămas vie și după douăzeci și cinci de ani...

Povestea este una obișnuită: o tânără fată se îndrăgostește de un tânăr. Amândoi sunt firi introvertite din pricina rănilor adânci pe care le poartă, nu reușesc să-și asume relația și responsabilitatea, atunci când fata rămâne însărcinată. Ba mai mult, el o pune să aleagă între el și copil... Inițial, fata refuză avortul, dar, convinsă de șantajul emoțional al bărbatului („ori eu, ori copilul”), cedează resemnată.

Cu câteva clipe înainte de uciderea pruncului în pântece, intervine o stareță – singura din toată povestea asta care știe ce este dragostea și cum se ajunge la ea. Cu o infinită discreție și răbdare, ea va aduce lumină în inimile întunecate ale celor doi, va descurca încrengătura de egoisme ce sufocau dragostea și va călăuzi totul către un happy end în care, nici nu se putea altfel, cei doi se vor căsători și vor trăi fericiți până la adânci bătrâneți…

Toate cuvintele și povățuirile duhovnicești din roman sunt autentice și îi aparțin starețului Gavriil, iar în personajul stareței harismatice este întruchipat tot el, după cum destăinuie scenaristul.

Ulterior, eroina principală evoluează interior duhovnicește și dintr-un om fragil și ascuns în spatele zidurilor propriului ego, iese din sine, iese în întâmpinarea adevăratei dragoste, se eliberează de propriile-i dileme și temeri, înfățișându-se înaintea lui Dumnezeu și înaintea morții ca un alt Iov. Și atunci primește totul înapoi.

Există momente în care Dumnezeu Își dă mâna cu omul, pentru că omul hotărăște să iasă din cercul vicios al propriului sine, cu toată încărcătura lui, și să se deschidă lui Dumnezeu, în a Cărui dragoste nu mai există tragic, nu mai există predestinări, nu mai există pierderi iremediabile, ci totul dobândește sens.

Romanul, o adevărată Cântare a Cântărilor rescrisă pentru omul contemporan, se desfășoară pe două planuri: cel omenesc, erotic, al ei, care parcurge un drum prea lung și prea dureros spre a-l găsi și a se nunti cu el, și cel mistic, al sufletului care, la fel, parcurge un drum lung și dureros spre a-L găsi pe El, pe Iubitul desăvârșit și pururea iubitor, cu Care nunta nu se sfârşeşte niciodată. Titlul însuși este un strigăt după celălalt – strigătul lui Adam după Cel preaiubit al său din Tânguirea Sfântului Siluan –, dar mai cu seamă este strigătul lui Dumnezeu după Adam, pe care Domnul îl îndeamnă să-I vorbească, să I se destăinuie, să-I cânte ca „să audă tot pământul” dragostea și dorul lui pentru El. Este strigătul prin care cel preaiubit, Adam, este chemat să iasă din ascundere, este provocat să răspundă, ca astfel dragostea să se facă auzită pretutindeni.

La vita e sfida, descoperă la un moment dat eroina scris pe un zid, viața e chemare, e provocare la dragoste – o dragoste atât de plină de durere adesea, că îți umple tot sufletul de răni. Dar mai cu seamă e o chemare la dragostea care depășește cercul strâmt al celor doi sau trei sau câțiva, puțini; o dragoste atât de cuprinzătoare, încât îmbrățișează întregul neam al lui Adam.

E dragostea ce, cu multă sudoare și migală, făurește din inima noastră de piatră o minunată cămară de nuntă cu Mirele.
(Tatiana Petrache)

Daruri...

Lucrate cu dragoste, dăruite cu toată inima.