Doamne ajută tuturor!
Am ales această carte pentru
Clubul de carte, luna august - provocare lansata de către
Katia.
Este o carte despre experiența sfâșietoare a unui părinte și învățămintele amare, dar vii, ale creștinului care conștientizează pierderea timpului și a multor semne trimise de Dumnezeu: “Sufletul lui curat dorea pâinea cerească, cuvântul viu, iar noi îi tot spuneam: „Mai târziu, mai târziu!”
V-ați obișnuit deja cu faptul că nu povestesc subiectul cărții, însă las câteva citate care mi-au plăcut în mod deosebit:
„Viața omului este istoria unui grăunte care se alimentează de undeva din adâncuri, se umple de lumină cu o maturitate aurie asemenea cerii de albină pentru ca, mai târziu, după ce a căzut pe pământ, să crească înălțându‑se până la cer. Asta, desigur, dacă nu va putrezi în temnița întunecată și umedă a răului”.
“Ieşim din pântecele maicii noastre în pântecele acestei lumi. Aici este înghesuială şi întuneric pentru că noi încă nu vedem lumina cea adevărată, ci doar îi simţim razele. Iubirea adevărată, prietenia, inspiraţia, bucuria, mila şi simţul frumosului nu sunt din această lume, nu sunt din carne şi din sânge, ci de dincolo, din locaşurile cereşti; aici sunt doar seminţe din care în viaţa de dincolo vor creşte flori şi copaci minunaţi”.
“Era un om puternic iubitul meu copilaş… Dar în ochii lui apărea din ce în ce mai des un dor necopilăresc. Intram într‑o cafenea cu el, cumpăram ce voia, iar el plângea şi spunea că nu am cumpărat ce trebuia, că aceea nu era cea mai gustoasă prăjitură. Şi nu puteam să‑l mângâiem. Acum înţeleg că inima lui gustase din amarul vieţii. Sufletul lui voia să aibă ceea ce nu poate fi găsit în această lume…”
Dacă v-am trezit interesul pentru această carte, vă doresc lectură plăcută!
|
Fereastra grădinii - Daniel F. Gerhartz Sursa: Pinterest.com |