Când mergem la spovedanie, venim să ne întâlnim faţă către faţă cu un Prieten, nu ca să fim judecaţi şi osândiţi, nu cu groaza în suflet pentru ceea ce s-ar putea întâmpla. Venim la Cel Care, fiind Dumnezeu dincolo de suferinţă, de moarte, a ales, din iubire pentru noi, să se facă Om, să ia asupra Sa întregul nostru destin omenesc şi să-Şi dea viaţa pentru noi. Atât viaţa, cât şi moartea Lui sunt pentru noi o mărturie a iubirii lui Dumnezeu pentru noi.
El ne iubeşte atât de mult, încât putem să ne apropiem de El fie că suntem buni, fie că suntem răi, nădăjduind că ne va primi cu braţele deschise; iar dacă cineva trebuie să plângă pentru nevrednica noastră stare şi pentru păcatele noastre, acela este El, Domnul, Care face aceasta din compătimire, din milă, din iubire, căci — precum a spus unuia dintre sfinţi, descoperindu-Se lui — dacă ar fi un singur păcătos în toată lumea, El ar fi gata să Se facă din nou Om şi să moară pentru el, fiindcă n-ar îndura gândul că cineva ar rămâne supus pierzaniei.
Acesta este Dumnezeu, Hristos, către Care venim la spovedanie — Cel Care Se deschide nouă cu toată viaţa şi cu toată moartea Sa, Cel ce ne aşteaptă să venim la El pentru a fi tămăduiţi, mângâiaţi, sprijiniţi, iar nu judecaţi sau osândiţi. Să vedem acum care este rolul preotului? (…) El este chemat de către Hristos să dea mărturie înaintea persoanei care se spovedeşte, a păcătosului, de faptul că este iubit, că Hristos stă de faţă, că El nu are nici o altă dorinţă sau intenţie decât mântuirea şi bucuria veşnică a celui care, iată, a venit.
Totodată preotul, în numele celui ce se pocăieşte, se pune înaintea Domnului spunând: „Hristoase Doamne, Dumnezeul nostru, acest om a păcătuit, cu adevărat. Dar iată, el se încredinţează Ţie, crede în Tine. Noi toţi îl iubim cu aceeaşi iubire cu care Tu îl iubeşti. Suntem gata să ne dăm viaţa pentru ca el să-şi afle liniştea şi bucuria şi să se împace şi să se unească cu Tine, Domnul nostru, Dumnezeul nostru, Mântuitorul şi Preaiubitul nostru.”
Când vei veni data viitoare la spovedanie, fii cu luare aminte la toate acestea! Gândeşte-te la felul în care te înfăţişezi: nu cu teama de a fi pedepsit sau respins, ci cu inima deschisă pentru a deşerta înaintea Domnului tot răul şi tot ce e îndoielnic în această inimă. Iar Hristos te va primi. Această spovedanie ar putea fi pentru El o nouă răstignire, însă El o primeşte, nu o va lepăda. El nu te respinge. Vino, deschideţi inima, grăieşte-I sincer tot adevărul, ştiind că eşti iubit dincolo de orice judecată, până la jertfă şi moarte: moartea Lui şi viaţa ta — viaţă vremelnică şi viaţă veşnică.
(Mitropolitul Antonie de Suroj – „Taina iertării. Taina tămăduirii”)
Sfinții părinți ne îndeamnă să-L căutăm pe Dumnezeu (și) cu lacrimi:
- „Sufletul meu tânjeşte după Domnul şi îl caut cu lacrimi” (Sfântul Siluan Athonitul).
- „Darul plânsului și al lacrimilor este unul dintre cele mai mari daruri ale lui Dumnezeu. El e un dar esențial pentru mântuirea noastră. Darurile proorociei, înainte vederii, facerii de minuni, sunt semne că cel care le are a plăcut în chip deosebit Lui Dumnezeu și și-a atras în chip deosebit bunăvoința Lui, iar darul străpungerii și al lacrimilor este semnul că pocăința noastră a fost sau este primită” (Sfântul Ignatie Briancianinov).
- „Doctorul așteaptă să vadă lacrimile tale. Apropie-te! Să nu te temi! Arată-i Lui rana, aducându-i și doctoria - lacrimi și suspine - că iată s-a deschis ușa pocăinței!” (Sfântul Efrem Sirul).
- „Sufletul e omorât de păcate şi zace înaintea ta şi el e mai mult pentru tine decât toată lumea şi nu ai nevoie de plâns?” (Sfântul Isaac Sirul).
- „Cu lacrimile ochilor tăi udă-ţi obrajii, ca să odihnească peste tine Duhul lui Dumnezeu şi să te spele de întinăciunea urii tale” (Sfântul Isaac Sirul).
- „Lipsa plânsului, după învățătura Părinților noștri este un semn că rugăciunea noastră încă nu a atins prima sa treaptă de înălțare către Dumnezeu” (Cuviosul Sofronie de la Essex).
- „Să plângem, fraților! Ochii noștri să verse lacrimi înainte de a trece acolo unde lacrimile noastre vor arde trupurile noastre” (Sfântul Macarie cel Mare).
- „Să plângem pe măsura fărădelegii; pentru o rană adâncă să fie o tămăduire adâncă și îndelungată; pocăința nu trebuie să fie mai mică decât nelegiuirea” (Sfântul Ciprian).
- „Lacrimile în vremea rugăciunii sunt o frumoasă baie, iar după rugăciune să ții minte pentru ce ai plâns” (Sfântul Nil Sinaitul).
- „Cel ce spune că-și plânge păcatele sale și continuă să le facă se înșeală singur pe sine” (Avva Isaia Pustnicul).
- „Sufletul apăsat de necazuri se ridică spre Dumnezeu prin lacrimile pocăinței” (Sfântul Ioan Scărarul).
- „Precum focul topește trestia, așa lacrima topește toată întinăciunea văzută și gândită (....) Precum apa, adăugându-se câte puțin în foc, schimbă văpaia cu desăvârșire, așa și lacrima plânsului adevărat stinge toată văpaia mâniei și iuțimii” (Sfântul Ioan Scărarul).
- „David a păcătuit numai o dată și a plâns totdeauna, iar tu păcătuiești totdeauna și nu plângi niciodată” (Fericitul Augustin).
- „Sf. Apostol Pavel a plâns trei ani, zi și noapte, îndreptând lipsurile altora (Fapte 20, 31), iară noi nu plângem nici pentru ale noastre” (Sfântul Ioan Hrisostom).
Dăruieşte-mi mie Stăpâne, nevrednicului, totdeauna lacrimi spre luminarea inimii, ca luminându-mă cu inima, să izvorască izvoare de lacrimi, cu dulceaţă, întru rugăciune curată, ca să se piardă zapisul cel mare al păcatelor mele, întru puţine lacrimi şi să se stingă prin această puţină plângere, focul cel arzător.
(adus in blogosfera românească de către Corcodusa)
Doamne ajută tuturor! Bine v-am regăsit!
Pentru astăzi...
Sâmbătă, 24 februarie
Afară...
Este o vreme absolut minunată. Soarele ne încălzește cu razele lui. Am început să ieșim să bem cafeaua în curte, sau pur și simplu să ne relaxăm.
Ieri am stat numai eu și mama mai multă vreme în balansoar și la un moment dat m-a întrebat râzând: Vrei să te legăn? Nu am așteptat să-mi zică de două ori, mai ales că exact la asta mă gândeam, și m-am așezat cu capul în poala ei și ea m-a legănat încetișor, ca în copilărie. Momente binecuvântate pentru amândouă.
Mă gândesc...
Că vom intra în perioada liturgică a Triodului, perioadă care începe cu Duminica Vameșului și Fariseului și ține până în Sâmbăta Mare (înainte de Sfintele Paști).
Perioada Triodului cuprinde: Duminicile pregătitoare, Postul Mare, Săptămâna Patimilor.
Cele trei duminici marcate cu galben fac parte din perioada triodului, în care ne vom afla, începând de duminică, 25 februarie.
Cele trei săptămâni de dinainte de Postul Mare reprezintă săptămânile pregătitoare.
E perioada premergătoare Postului Mare și, în același timp, pregătitoare pentru marele post.
În această perioadă premergătoare, Biserica ne pregătește pentru postire, dar ne și introduce încet-încet în atmosfera Postului Mare. Săptămâna care urmează Duminicii Vameșului și Fariseului este una de dezlegare la toate (miercurea și vinerea nu se postește în această săptămână). Săptămâna care urmează Duminicii Fiului Risipitor este una normală – adică se postește miercurea și vinerea. După Duminica Înfricoșatei Judecăți, nu se mai mănâncă deloc carne, ci doar ouă, pește și produse lactate.
Apoi începe Postul Mare.
Această perioadă constituie un timp de pregătire duhovnicească în vederea începerii postului, iar restul de şapte săptămâni - adică însuşi Postul Paştilor - este vremea de pregătire, prin pocăinţă, post şi rugăciune, pentru a ne învrednici de marea sărbătoare a Învierii Domnului.
Precedată, bineînțeles și de amintirea Patimilor Celui ce S-a răstignit pentru noi. (Săptămâna deniilor sau a patimilor).
Postul Mare începe în lunea care urmează după Duminica Izgonirii lui Adam din Rai (sau Duminica lăsatului sec de brânză).
Duminicile următoare poartă denumiri specifice, după cum urmează:
1. Duminica Ortodoxiei
2. Duminica Sfântului Grigorie Palama
3. Duminica Sfintei Cruci
4. Duminica Sfântului Ioan Scărarul
5. Duminica Sfintei Maria Egipteanca
6. Duminica Floriilor sau Intrarea Domnului în Ierusalim.
Postul Mare se încheie cu Duminica Floriilor, după care începe Săptămâna Patimilor sau Săptămâna Mare, care precede Paștile.
Începând cu Duminica Vameșului și a Fariseului ascultăm la Utrenie o cântare foarte frumoasă: Ușile pocăinței deschide-le mie...
În prima săptămână a Sfântului și Marelui Post cântăm Canonul Sfântului Andrei Criteanul:
Are niște versuri extraordinare! Și ca stih se repetă: Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-mă.
Canonul cel Mare este un canon de pocăință, adică un lung imn liturgic (peste 250 stihiri), alcatuit din 9 cântări bogate, compuse la rândul lor din stihiri scurte de pocăință, ritmate de invocația "Miluiește-mă, Dumnezeule, miluiește-mă!", cerere care amintește de rugăciunea vameșului din prima duminică a perioadei Triodului.
Canonul liturgic are noua cântări mai lungi formate din multe stihiri scurte, iar aceste nouă intercalau la început cele nouă cântari biblice folosite în viața liturgică răsăriteană:
1. Cântarea lui Moise (Ieșire 15, 1-19) 2. Noua cântare a lui Moise (Deuteronom 32, 1-43) 3. Rugăciunea Anei, mama lui Samuel (I Regi 2, 1-10) 4. Rugăciunea profetului Avacum (Habacuc) (Avacum 3, 2-19) 5. Rugăciunea lui Isaia (Isaia 26, 9-20) 6. Rugăciunea lui Iona (Iona 2, 3-10) 7. Rugăciunea celor Trei tineri 8. Cântarea celor Trei tineri (Sfânta Scriptură, Ediția Sfântului Sinod, 1998, p. 950-951) 9. Cântarea Născătoarei de Dumnezeu (Luca 1, 46-55) și Rugăciunea lui Zaharia, tatăl Sfântului Ioan Botezătorul (Luca 1, 68-79)
Fiecare cântare a Canonului începe cu un Irmos (o strofă dătătoare de ton), se continuă cu stihiri mai scurte și se încheie cu lauda de preamărire adresată Sfintei Treimi (doxastikon) și o laudă adresată Maicii Domnului (theotokion).
Rugaciunea "Miluiește-mă, Dumnezeule, miluiește-mă!" este însoțită de metanie mică și de semnul sfintei cruci. Canonul Sfântului Andrei Criteanul se citește pe fragmente în prima săptămână a Postului Sfintelor Paști, în zilele de luni, marți, miercuri și joi, la Pavecerniță; iar în întregime se citește în ziua de miercuri din săptămâna a 5-a a Postului Sfintelor Paști, tot la Pavecerniță.
Cu mila Domnului, mai avem o șansă să ne pregătim să parcurgem această perioadă binecuvântată.
Sunt recunoscătoare...
Domnului pentru mila Lui nemăsurată. Vă mulțumesc din suflet pentru rugăciunile pentru mama mea! Ieri a făcut CT-ul și rezultatele sunt cu mult peste așteptări. I-a scanat toate organele și niciunul nu este afectat de metastaze.
Joi seară am fost și la cardiolog și tot cu mila Domnului, nu este mai rău decât era în aprilie. M-a impresionat atât de mult faptul că dna doctor a îmbrățișat-o pe mama atunci când mama i-a urat de sănătate și i-a mulțumit că a ținut-o în viață vreme de 20 de ani, a îmbrățișat-o și i-a spus: Dumnezeu v-a ținut în viață. Pentru bunătatea dumneavoastră.
În bucătărie...
Miroase atât de bine!... Georgia a pregătit rulouri cu scorțișoară. Ce bine e când lucrezi în echipă! Mama a făcut ciorba, eu am făcut friptura și am prăjit niște șnițele, Georgia a făcut desertul și Cristian micul dejun și cafeaua. Iar Ștefan... Ei bine, Ștefan s-a înfruptat din toate. :))))
Sunt îmbrăcată...
În hainele Mariei. Dimineață a venit vidanja să ne golească fosa septică și când băieții aceia m-au rugat să le aduc furtunul cu apă, mi-am dat seama că încă nu pornisem apa de jos, de la hidrofor, așa că am sărit în căminul unde e hidroforul, care e la o adâncime considerabilă. Să fie vreo doi metri? Am pornit apa și mi-am dat seama că din grabă nu pusesem scara. Așa că am fost nevoită să aplic niște scheme învățate în tinerețe, la speologie. :))) M-am ridicat în mâini, sprijinindu-mi picioare de pereți și de un robinet... În fine, cu un efort destul de mare am ieșit din groapă, dar la suprafață a trebuit să mă tăvălesc puțin și mi-am murdărit hainele.
Așa că m-am dus la șifonierul Mariei (ce bine că ne potrivim!) și am împrumutat haine de-ale ei.
Meșteresc... În sfârșit, mărțișoare! Pe lângă șosete, firește. :))))
Citesc...
Viața mea în Hristos - Sfântul Ioan de Kronstadt
Domnul cel iubitor este aici. Cum aș putea îngădui să‑mi pătrundă în inimă chiar și o umbră de răutate?
Întristarea este moartea inimii și este o cădere de la Dumnezeu. Când inima ți‑e largă, întru ea domnește pacea.
Să iei aminte întreaga‑ți viață la inima ta! Caută spre ea cu luare‑aminte, ascultând‑o și străduindu‑te a descoperi ce o împiedică să se unească cu Dumnezeu, Cel Ce este izvorul tuturor bunătăților.
(Sfântul Ioan de Kronstadt)
Sper...
Să reușesc cu mila Domnului să mă schimb cu adevărat în postul acesta. Îmi doresc atât de mult să fiu mai așezată în gânduri și în inimă, să mă rog mai mult și mai fierbinte, să mă rog cu lacrimi și să-mi stea mintea la rugăciune, nu aiurea.
Învăț...
Ei bine, încerc să lucrez două perechi de șosete în același timp. Deocamdată merge lin. E un pic mai greu să lucrez cu mai multe gheme odată, se cam răsucesc firele, dar cu răbdare și cu ajutorul Domnului, sper să reușesc.
În casă...
Am făcut curățenia obișnuită, de sâmbătă, nimic mai mult, deși ar trebui. Dar, nu știu de ce, am simțit nevoia de mai multă odihnă decât în alte dăți.
Ascult...
Ricchi e Poveri - Come Vorrei
Un film pe care îl recomand...
Malèna - l-am văzut mai demult. Mi-am amintit de el privind videoclipul de mai sus. La prima vedere nu este genul de film pe care eu îl recomand în mod obișnuit, dar dacă treci dincolo de suprafață, de fapt este un film profund în care sunt redate trăirile unui adolescent în drumul spre maturitate.
Unul din lucrurile preferate...
Primăvara. Îmi place nespus primăvara, cred că cel mai mult dintre toate anotimpurile, deși le iubesc pe toate, așa cum ni le-a lăsat Dumnezeu, fiecare cu rostul ei.
Odată cu primăvara, parcă înflorim și noi sufletește, suntem chemați să fim mai buni, mai frumoși, mai iertători, mai iubitori, să deschidem ochii sufletului și să iertăm din toată inima. Să ne pregătim de Înviere.
Un citat...
"Adă Doamne primăvara, și rămâi și Tu cu noi, C-am avut atâta iarnă, și îngheț, și vânt, și ploi. Uită-te în sinea noastră, ce de viscole am avut, Dă din nou un rost la toate, rostul care s-a pierdut. Iarna sufletelor noastre ne-a asprit, ne-a-nsingurat, Am iernat până și vara, sub un zâmbet înghețat. Doar Tu, Doamne, ești mai mare decât colțul asprei ierni, Sub cereasca vindecare, fă un semn ca să ne chemi. Fă-ne Doamne să-nflorim, cu copacii înc-o dată Și miros să răspândim, de credință adevărată. Adu, Doamne, primăvara după care toți tânjim Dă-ne dor de cele sfinte, și putere să iubim." (Mina Ianovici)
O fotografie...
Buchetul de flori pe care i l-a oferit Ștefan Georgiei, astăzi, de Dragobete. Vrea să îi pregătească diseară și niște paste, în formă de inimă, pe care le-a cumpărat de pe 14 februarie (pe care nu-l serbează) și m-a rugat să i le ascund în frigider până astăzi, temându-se că nu va mai găsi de Dragobete.
Un loc unde mi-ar plăcea să fiu...
Îmi place nespus acasă, în curte, la soare, împreună cu cei dragi. Astăzi nu aș vrea să fiu nicăieri altundeva.
(adus in blogosfera românească de către Corcodusa)
Doamne ajută tuturor! Bine v-am regăsit!
Pentru astăzi...
Sâmbătă, 17 februarie
Afară...
Slavă Domnului, e o vreme atât de plăcută, de parcă este deja primăvară. Au fost zile însorite și ne-am bucurat de căldura soarelui vreme de câteva ore bune, în jurul prânzului.
Ieri am stat destul de mult în balansoar, în curtea din fața casei, împreună cu mama.
Astăzi e puțin înnorat.
Mă gândesc...
La copiii mei, care astăzi se plimbă împreună, cu toții, prin Timișoara. Au plecat ieri dimineață să o ducă pe Maria după vacanță și se vor întoarce mâine.
Ne-au trimis fotografii de la Muzeul consumatorului comunist și le-am spus că acolo este o parte din copilăria mea.
Sunt recunoscătoare...
Domnului, Maicii Sale și Sfântului Spiridon pentru ajutorul primit săptămâna trecută la examenul Mariei la școala de șoferi. Nădăjduiesc ca, dacă îi este de folos, să treacă cu bine și proba traseului, de luna viitoare.
În bucătărie...
Am făcut ciorbă și friptură de cocoș, cu cartofi la cuptor. A trecut ieri fratele meu pe la noi și ne-a adus o pasăre de țară.
Sunt îmbrăcată...
Într-un halat de casă, lila, moale și pufos, primit cadou de la Georgia.
Am terminat Iubirea, de Pr. Octavian Blaga. Este una dintre cele mai folositoare cărți pentru suflet pe care le-am citit până acum.
Părintele Octavian Blaga, este preot la o parohie ortodoxă în Canada, și este totodată asistent spiritual la un centru de îngrijire paleativă. A stat alături de peste 3000 de bătrâni pe patul de spital înainte de a trece la Domnul și a aflat de la ei, credincioși sau atei, un adevăr, prea puțin mărturisit: „fără Iubire viața nu are niciun sens”.
Puteți să-l cunoașteți pe autorul cărții, în interviul următor:
Sper...
Să reușim să rezolvăm săptămâna viitoare cu mama la spital, la medicul oncolog și la CT-ul la care e programată. Sunt îngrijorată puțin pentru că Spitalul Colțea se află printre spitalele atacate cibernetic.
Învăț...
Să mă las ajutată și să lucrez în echipă treburile casnice, când împreună cu copiii, când cu soțul meu. E destul de greu de acceptat faptul că puterile îmi scad odată cu înaintarea în vârstă, dar e plăcut să lucrezi împreună cu cei dragi.
În casă...
Ieri am avut un pic de șantier aici, la casă. Am înlocuit cele două uși metalice exterioare (erau achitate din noiembrie, dar de abia acum au sosit) și ca să le scoată pe cele vechi, au spart o parte din pereți și s-a depus praf peste tot. Așa că astăzi, toată dimineața, am șmotruit împreună cu Cristian, de la spălat covorul, păturile, fețele de masă, până la șters praful de pe toată mobila.
După ce își bea dragul meu cafeaua de după amiază (eu am renunțat la a doua cafea de la începutul anului), trebuie să ieșim să strângem un pic și în curte (ambalaje, fier, moloz,...). Și de abia făcusem curățenie joi împreună cu Ștefan în curtea din spate și cu Maria, în față. Greblasem și maturasem peste tot. Acum o luăm de la capăt.
Dar, slavă Domnului că am reușit să schimbăm ușile. Aveau 17 ani și le cam luase rugina în partea de jos. Poate că vom simți puțin și la facturi.
Ascult...
În acest moment, coloana sonoră a unui film la care se uită mama. Nu știu ce este, dar sună bine.
Un film pe care îl recomand...
TEORIA ÎNTREGULUI este povestea extraordinară a unuia din cei mai străluciți oameni de știință ai timpurilor noastre, renumitul astrofizician Stephen Hawking, o poveste a doi oameni care au învins cele mai incredibile obstacole în numele iubirii.
Unul din lucrurile preferate...
Să fac pâine. Încă de mică am făcut pâine, mai întâi în joacă, împreună cu mamaia mea, dar și cu o vecină dragă care mă lăsa să modelez coca din copaia ei de lemn. Doamne, ce amintiri!... Tușa Niculina, Dumnezeu să o odihnească în pace cu toți cei adormiți din neamul ei.
Apoi, făceam pâine și când eram studentă, în căminul de studenți, într-un cuptor roșu electric. Încă de atunci, a devenit obișnuință să fac pâine. Îmi place nespus și să frământ, (deși uneori o pun la frământat în mașină), și să modelez chiflele, să le coc, dar și mirosul care umple casa în timp ce pâinea e în cuptor, ori imediat după. Și firește, bucuria celor dragi care mănâncă pâine caldă făcută cu mâinile mele.
Sursa: Pinterest.com
Un citat...
"Cu judecățile pe care le știi, Doamne, rânduiește viața mea așa încât să mă mântuiesc."
(Sf. Teofan Zăvorâtul)
O fotografie...
Sursa: Geology Science
Erupție vulcanică la Geldingadalir, în Islanda
Un loc unde mi-ar plăcea să fiu...
Sursa: Geology Science
Peștera Carlsbad din Parcul Național Carlsbad situat în Munții Guadalupe din sud-estul statului New Mexico.
Din comorile pământului...
Laudă şi măreţie este lucrul Lui...
Azurite - Morocco Source: Kdija Badamasi - Geology World
Vă îmbrățișez cu drag și vă doresc ca sub umbra Domnului nostru Iisus Hristos, a Maicii Domnului și a tuturor sfinților Săi, bună să vă fie seara, săptămâna și viața!
Cu ajutorul Domnului, am terminat șosetele lunii martie, mai devreme. Ba chiar le-am început și pe cele ale lunii aprilie. :)))
Pentru luna martie am ales un model de primăvară, în culorile verde și alb. Firul alb este Alize Comfort Socks, iar pentru cel verde am folosit Alize Lanagold Clasic 800, cod 118, care are în compoziție numai 49% lână și 51% acril, dar la firele speciale pentru șosete, cu 75% lână, nu am găsit o nuanță de verde așa cum îmi doream.
Șosetele le-am început de sus, pe câte 56 de ochiuri și le-am lucrat împreună, în același timp, pe andrele circulare, nr. 3.5, cu metoda bucla magică.
La călcâi m-am chinuit puțin până i-am dat de capăt. Am ales să lucrez călcâiul Fleegle heel, care se poate lucra în ambele sensuri și mi se pare că se așează tare frumos. De abia aștept să îl lucrez la șosetele următoare începute de la vârf.
Le-am atașat câte o pereche de ghiocei croșetați din același fir, cu croșeta nr. 1.
Vă îmbrățișez cu drag și vă doresc tuturor, în avans, o primăvară frumoasă!
(adus in blogosfera românească de către Corcodusa)
Doamne ajută tuturor! Bine v-am regăsit!
Pentru astăzi...
Sâmbătă, 10 februarie
Afară...
Am avut câteva zile cu temperaturi de primăvară.
Astăzi am uscat rufe afară, la aer.
Mă gândesc...
La cum privim schimbările din viața noastră, la cum ne raportăm la ele.
Când eram adolescentă, pe la 13-14 ani, când m-am întâlnit cu tatăl unei prietene și l-am salutat, în stilul copilăresc în care o făcusem până atunci (Sărut mâna!), aproape în același timp, el m-a salutat la fel: Sărut mâna! Am fost inițial nedumerită, apoi surprinsă într-un mod foarte plăcut. Mi-am dat seama că de acum sunt o domnișoară. :)
Într-un mod oarecum asemănător (bine, nu la fel de plăcut) , am fost surprinsă acum câteva zile, atunci când o tânără femeie mi-a oferit locul în tramvai. :)))
Sunt recunoscătoare...
Domnului, pentru că a rânduit să mai petrecem încă o săptămână împreună cu Maria. Trebuia să plece astăzi dar, vă pleca în weekend-ul viitor.
În bucătărie...
Am făcut un salam de biscuiți și vafe cu nucă de cocos.
Sunt îmbrăcată...
În pantaloni de casă, în carouri, tricou și polar roșu.
Meșteresc...
Șosete...
Citesc...
Iubirea, de Octavian Blaga
Sper...
Să reușesc să mă odihnesc mai mult în zilele următoare, să ajung mai devreme în pat.
Învăț...
Sunt tare bucuroasă că am reușit să învăț călcâiul de șosete "Fleegle Heel", un model care se așează tare frumos și poate fi lucrat în ambele sensuri, și la șosetele începute de la vârf, dar și la cele începute de sus, de la manșete.
În casă...
Am făcut curățenie împreună cu Cristian. Bine, mai mult el. :))
Ascult...
Leonard Cohen
Un film pe care îl recomand...
The life ahead, cu Sofia Loren în rolul principal, la 86 de ani, care joacă uluitor, un film regizat de către fiul ei, Edoardo Ponti, cu o coloană sonoră superbă, interpretată de către Laura Pausini.
Un film frumos și emoționant, cu o bogăție de sentimente: de la singurătate și tristețe, la speranță și dragoste.
Un film de neratat.
Unul din lucrurile preferate...
Sursa: Pinterest.com
Să tricotez șosete. :)))) Da, știu, în urmă cu câteva săptămâni spuneam că nu-mi place să tricotez șosete. Dar, asta era înainte. Se pare că sufeream totuși de sindromul celei de-a doua șosete. Adică, tricotarea primei șosete mergea relativ repede, iar la cea de-a doua, timpul părea să se prelungească, entuziasmul să scadă și uneori o lăsam să hiberneze pentru o bună bucată de timp și mă apucam de altceva.
De când am descoperit metoda 2-at-a-Time Socks, adică ambele șosete lucrate în același timp, treaba merge mult mai repede.
Însă, acum mă confrunt cu o altă problemă. Încep mai multe perechi înainte de a finaliza o pereche deja începută. :))
Bine totuși că nu lucrez așa cum am văzut la cineva, pe internet:
Sau, poate că nu ar fi o idee rea? :))))
Un citat...
Este foarte ușor să-ți trăiești viața fără s-o observi: te-ai ridicat din pat la opt, ai băut un ceai, ai făcut ceva... Așa și a trecut ziua. După ea - o săptămână, o lună... Op-pa! Și iată că ești în sicriu. Cred că țineți minte scena din filmul "Ostrov", unde mă culcam în sicriu, ... A trebuit să filmăm de mai multe ori. Cu greu a fost filmată această scenă. Să stai întins în sicriu este greu chiar și dacă sunt doar filmări. Patru pereți, tu între ei și mai mult nu este nimic și nici nu va fi...totul ce ai reușit să aduni în această viață e cu tine. (Piotr Mamonov)
Trovanții sunt niște formațiuni geologice ciudate, de forme și dimensiuni diverse, care se pot întâlni în mai multe zone din România (Munții Buzăului, Dealul Feleacului etc), dar care la Costești se află grupați într-un număr mai mare, făcând din peisajul locului unul cu adevărat spectaculos. Trovanții pot atinge dimensiuni de până la 10 metri, ei fiind roci sedimentare rezultate din granule de nisip cimentate formate în urmă cu 6-15 milioane de ani. Însă ceea ce transformă acești bolovani în fenomene reale este că ei sunt „vii”. Cu alte cuvinte, cresc în mod spontan, cu o viteză de depunere de 5 cm la fiecare 1200 de ani. De aceea, mai sunt numiți de către localnici „pietrele vii”, „dorobanți” sau „balatruci”.
(adus in blogosfera românească de către Corcodusa)
Doamne ajută tuturor! Bine v-am regăsit!
Pentru astăzi...
Sâmbătă, 03 februarie
Afară...
E o zi însorită și caldă. Pare o zi de primăvară. Îmi amintește de primăverile din copilărie și adolescență când mă îmbolnăveam (nu știu de ce, dar aproape de fiecare dată era primăvară) și mă duceam pentru o vreme acasă, în satul meu, până mă refăceam să mă pot întoarce la școală, în oraș.
Mă gândesc...
Sunt entuziasmată că mâine ne vine fata acasă, în vacanță. Va rămâne cu noi cam o săptămână și o aștept cu mare nerăbdare.
Sunt recunoscătoare...
Pentru ajutorul Domnului la examenele copiilor. Au avut toți trei rezultate foarte bune. Ștefan mai are un examen săptămâna viitoare, dar fetele, Maria și Georgia, au terminat.
În bucătărie...
Astăzi am avut ciorbă de legume și mămăligă cu brânză, coaste de porc și cârnați de casă. Pentru mâine facem ardei umpluți cu orez și vafe.
Sunt îmbrăcată...
În trening de catifea, iar în picioare am șosete de lână.
Meșteresc... Am început șosetele lunii martie. :)
și botoșeii lunii februarie.
Citesc...
Iubirea, de Octavian Blaga.
”Viața omului care acceptă și alege iubirea se schimbă, se metamorfozează ființa sa cu totul. Gândirea devine simplă, cuvintele și felul de a vorbi, de a relaționa se modifică. Înțelesurile celor trăite devine altul. Funcțiile psihicului se iluminează, având o privire panoramică și, în același timp, intimă asupra vieții și asupra ființelor. Simțurile i se schimbă. Văzul, pipăitul, auzul, mirosul, gustul unui astfel de om se transformă… Un astfel de om iubește oamenii cu o iubire infinită, eliberatoare, care-i face și celui de lângă el loc, nevăzându-se niciodată superior lui. Acel suflet nu mai știe unde începe și unde sfârșește iubirea și nici nu-l mai interesează…”
”Iubirea este singura care ne poate scoate din valurile lumii. Iubirea este singura care poate pășii peste ele. Iubirea rămâne în ziua de astăzi singurul reper, singura mână întinsă omului, singura speranță…. Să nu ne lăsăm înșelați. Nici normativitatea, nici civismul, nici inteligența nu ne vor fi de nici un folos. Doar Iisus , Ființa Iubire.”
Sper...
Să ca săptămâna viitoare să reușesc să lucrez câteva mărțișoare. Imediat vine 1 martie.
Învăț...
Încerc să învăț să nu mai amân lucrurile și ce se poate face imediat, să fac chiar atunci. Am început să uit să fac unele lucruri și regret când îmi amintesc.
În casă...
Am făcut curățenie mai devreme decât de obicei, în așteptarea verișoarelor mele, care au venit să ne aducă împărțele (pomană), pentru mama lor, sora mamei mele.
Ascult...
Acum e liniște. Se aude mașina de spălat care stoarce rufele și frigiderul. Și respirația liniștită a lui Cristian, care doarme lângă mine. A fost într-o delegație la Brașov și nu a venit cu mâna goală. A adus cu el o viroză sau gripă ce-o fi, care l-a zdruncinat nițel.
Un film pe care îl recomand...
Nu am văzut niciun film nou săptămâna trecută. Am revăzut însă PrettyWoman și Our souls at night, împreună cu Cristian și mama. Am ales special filme pe care le mai văzuse mama, pentru că le vizionează mai ușor; necesită un efort mai mic de concentrare din partea ei.
Unul din lucrurile preferate...
Agendele - îmi plac mult și le folosesc încă de mică, într-o varietate de feluri. Primele de care-mi amintesc erau carnete simple, cu coperta cartonată, în care-mi notam gândurile de copil. Apoi, am avut agende cu spirală sau cu arc în care se prindeau filele perforate. Mai întâi, le foloseam sub formă de jurnale. Apoi, am început să folosesc și agende de birou, la serviciu (întotdeauna actuale; mi se pare aproape o blasfemie să folosesc o agendă datată din anii trecuți :)))), dar am ținut și jurnale personale în diferite etape din viață (când am devenit mamă, de pildă).
De câțiva ani, de când am descoperit Bujo, nu mă mai despart de el. Mi-a fost greu la început până am înțeles cum funcționează. Am citit chiar și cartea Bullet Journal, scrisă de Ryder Carroll. :)))... Am încercat să simplific și să adaptez metoda lui astfel încât să mi se potrivească și acum nu știu cum m-am descurcat înainte de asta, de a avea Bujo, adică. :)) Mă ajută foarte mult.
Însă, de anul acesta, am început și un Jurnal Handmade. Ba chiar și un Jurnal de inițiere în arta croșetatului și tricotatului, pe care vreau să-l dăruiesc fiicei mele. Handmade with love...
Și jurnalele despre care am mai vorbit: cele adresate copiilor, dar și prietenei mele. Și cele cu rețete pentru Maria și Ștefan. :)) Cine știe ce idee îmi mai vine până la sfârșitul anului? :)
Un citat...
“Dacă simți că o discuție te tulbură și deviază în ceartă, oprește-ți ferm, cu bărbăție, pornirea de mânie și gândul care te justifică sau te motivează la reacții de osândire a aproapelui. Nu-ți căuta dreptatea, ci smerește-ți mintea, fii milostiv față de aproapele ‘devenit’ vrăjmașul tău. Amintește-ți de greșelile tale și roagă-te pentru el până te liniștești și vezi iarăși toate în lumina iubirii lui Dumnezeu, Care vrea binele tuturor”
La Cavnic, la poalele Munților Gutâi, domeniul schiabil – SuperSki Cavnic – este format din pârtiile ,,Roata’’ și ,,Icoana’’ , cu o lungime 8,5 kilometri. Zăpada aici este din belșug, iar zilele de iarna foarte multe, iar pentru că orașul este considerat polul zăpezii din Maramureș. La Cavnic, mai există și o pârtie de sanie, un patinoar și una tubbing.
Vă îmbrățișez cu drag și vă doresc o săptămână minunată!
