Cu câteva zile înainte de Crăciun, am fost împreună cu Cristian, la părinții lui, la Urlați să îi ajutăm să taie porcul. La întoarcere, pentru că mai aveam puțin timp în Ploiești, înainte de plecarea trenului, am intrat într-un Pepco, lângă gară. Acolo, am pus ochii pe un taburet și într-o fracțiune de secundă, l-am și văzut transformat frumos, învelit într-o hăinuță croșetată. Mi-am amintit că am și niște fire din lână cumpărate mai demult în ideea de a face o pătură din ele, dar cum pentru pătură nu aveam cantitatea necesară, se potriveau în chip minunat pentru acest proiect.
Ștefan zisese la un moment dat că i-ar plăcea un pouf/taburet, așa că găsisem și cui să-l dăruiesc.
Toate bune și frumoase, dar cum să vin cu taburetul în tren de la Ploiești la București?... Cristian a încercat să-mi sugereze că avem Pepco și aproape de casă, putem lua de acolo... Dar, dacă nu găsim?- îi spun. În cele din urmă a cedat, gândindu-se probabil că dacă nu găsim în Bragadiru sau București, va fi nevoit să ia trenul până la Ploiești. :)))
Vânzătoarea, amabilă ne-a oferit cea mai mare sacoșă pe care o avea în magazin (n-a încăput), ba chiar și un sac de gunoi, cel mai mare din dotare... Nimic! Până la urmă l-am îndesat pe jumătate într-o pungă de plastic și l-am luat ca pe un trofeu cu noi, în trenul superaglomerat (doar era perioada Ignatului...).
Și m-am pus pe treabă...
Astăzi l-am terminat. I-am pus fermoar la bază, pentru a putea fi spălat când se murdărește.
Iată ce a ieșit:
