Sfânta Matrona

Hristos a înviat! Bine v-am regăsit!

2 mai - Sfânta Matrona din Moscova

"Toți, toți să veniți la mine și să-mi povestiți necazurile voastre, de parcă aș fi vie, căci eu vă voi vedea, vă voi auzi și vă voi ajuta."

Mi-am dorit foarte mult să ajung să mă închin la Sfintele moaște ale Sfintei Matrona din Moscova, așa că vestea că o părticică din Sfintele sale moaște a ajuns la București, m-a bucurat peste măsură.

Despre viața Sfintei Matrona am scris mai demult aici, iar despre filmul dedicat ei, aminteam anul trecut.

Sfântă Matrona, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

Fericită Matrona, noi, cei ce suntem în necazuri, cu lacrimi cerem rugăciunile tale către al tău Mire, Izbăvitorul lumii.

Dacă lui Hristos i-a folosit postul, voi posti și eu!

Când omul se nevoiește de cele mai multe ori, diavolul se întoarce pe dos. Pentru că știe ce armă este postul, ce putere are postul! Tocmai de aceea în perioadele de post, în Postul Mare, al Adormirii și în Postul Crăciunului, diavolul înnebunește și caută să ne distrugă postul făcându-ne să ne certăm, făcându-ne să judecăm, să luăm seama la ce face unul și altul, ca să pierdem plata pe care o vom primi de la Dumnezeu pentru postire.

In perioadele de post să fim mai prevăzători, mai treji, într-o mai adâncă stare de trezvie și în mai multă rugăciune. Postul să nu fie numai al stomacului! Să fie și al ochilor, să postească și urechile de ceea ce aud, și limba de ceea ce zice, să postească toate! Să postim și să știm că deoarece atunci îl facem pe diavol să sufere, și el ne va ataca! Să nu vă neliniștească deloc aceasta! Nu poate face nimic! Dacă ar fi putut, ar fi făcut!

Si dacă auziți vreun isteț care vă spune că și Sfânta Scriptură zice că nu este păcat ce baga omul în gură, ci ceea ce scoate, ceea ce spune, că asta are importanță, că zice Hristos, și vor să spună, folosind cuvântul lui Hristos, că: postul nu este necesar, căci Însuși Hristos a spus că ceea ce scoți pe gură, ceea ce spui, te va condamna, nu ceea ce bagi în gură, dacă îți va spune cineva un astfel de lucru, să-i spui și tu: „Dacă lui Hristos i-a folosit postul, voi posti și eu! Dacă fac mai multe minuni decât a făcut Hristos, atunci voi opri postul. Deocamdată, dacă Lui i-a folosit postul, cu atât mai mult îmi va folosi și mie! Si continuați să postiți, și lăsați isteții în istețimea lor!"

(Gheron Nikon din Sfântul Munte Athos, corortodox.blogspot.com)

Bradoși

Doamne ajută tuturor! Bine v-am regăsit!

Astăzi îi sărbătorim pe Sfinții 40 de mucenici. În amintirea lor și spre pomenirea celor adormiți, am pregătit și noi bradoși.

Să aveți o seară binecuvântată și o noapte cu pace! 

Miracolul întâlnirii dintre om şi Dumnezeu

Când mergem la spovedanie, venim să ne întâlnim faţă către faţă cu un Prieten, nu ca să fim judecaţi şi osândiţi, nu cu groaza în suflet pentru ceea ce s-ar putea întâmpla. Venim la Cel Care, fiind Dumnezeu dincolo de suferinţă, de moarte, a ales, din iubire pentru noi, să se facă Om, să ia asupra Sa întregul nostru destin omenesc şi să-Şi dea viaţa pentru noi. Atât viaţa, cât şi moartea Lui sunt pentru noi o mărturie a iubirii lui Dumnezeu pentru noi.

El ne iubeşte atât de mult, încât putem să ne apropiem de El fie că suntem buni, fie că suntem răi, nădăjduind că ne va primi cu braţele deschise; iar dacă cineva trebuie să plângă pentru nevrednica noastră stare şi pentru păcatele noastre, acela este El, Domnul, Care face aceasta din compătimire, din milă, din iubire, căci — precum a spus unuia dintre sfinţi, descoperindu-Se lui — dacă ar fi un singur păcătos în toată lumea, El ar fi gata să Se facă din nou Om şi să moară pentru el, fiindcă n-ar îndura gândul că cineva ar rămâne supus pierzaniei.

Acesta este Dumnezeu, Hristos, către Care venim la spovedanie — Cel Care Se deschide nouă cu toată viaţa şi cu toată moartea Sa, Cel ce ne aşteaptă să venim la El pentru a fi tămăduiţi, mângâiaţi, sprijiniţi, iar nu judecaţi sau osândiţi. Să vedem acum care este rolul preotului? (…) El este chemat de către Hristos să dea mărturie înaintea persoanei care se spovedeşte, a păcătosului, de faptul că este iubit, că Hristos stă de faţă, că El nu are nici o altă dorinţă sau intenţie decât mântuirea şi bucuria veşnică a celui care, iată, a venit.

Totodată preotul, în numele celui ce se pocăieşte, se pune înaintea Domnului spunând: „Hristoase Doamne, Dumnezeul nostru, acest om a păcătuit, cu adevărat. Dar iată, el se încredinţează Ţie, crede în Tine. Noi toţi îl iubim cu aceeaşi iubire cu care Tu îl iubeşti. Suntem gata să ne dăm viaţa pentru ca el să-şi afle liniştea şi bucuria şi să se împace şi să se unească cu Tine, Domnul nostru, Dumnezeul nostru, Mântuitorul şi Preaiubitul nostru.”

Când vei veni data viitoare la spovedanie, fii cu luare aminte la toate acestea! Gândeşte-te la felul în care te înfăţişezi: nu cu teama de a fi pedepsit sau respins, ci cu inima deschisă pentru a deşerta înaintea Domnului tot răul şi tot ce e îndoielnic în această inimă. Iar Hristos te va primi. Această spovedanie ar putea fi pentru El o nouă răstignire, însă El o primeşte, nu o va lepăda. El nu te respinge. Vino, deschideţi inima, grăieşte-I sincer tot adevărul, ştiind că eşti iubit dincolo de orice judecată, până la jertfă şi moarte: moartea Lui şi viaţa ta — viaţă vremelnică şi viaţă veşnică.

(Mitropolitul Antonie de Suroj – „Taina iertării. Taina tămăduirii”)

Dăruiește-mi, Doamne, lacrimi!

Sursa: Pinterest.com

Sfinții părinți  ne îndeamnă să-L căutăm pe Dumnezeu (și) cu lacrimi:

- „Sufletul meu tânjeşte după Domnul şi îl caut cu lacrimi” (Sfântul Siluan Athonitul).

- „Darul plânsului și al lacrimilor este unul dintre cele mai mari daruri ale lui Dumnezeu. El e un dar esențial pentru mântuirea noastră. Darurile proorociei, înainte vederii, facerii de minuni, sunt semne că cel care le are a plăcut în chip deosebit Lui Dumnezeu și și-a atras în chip deosebit bunăvoința Lui, iar darul străpungerii și al lacrimilor este semnul că pocăința noastră a fost sau este primită” (Sfântul Ignatie Briancianinov).

- „Doctorul așteaptă să vadă lacrimile tale. Apropie-te! Să nu te temi! Arată-i Lui rana, aducându-i și doctoria - lacrimi și suspine - că iată s-a deschis ușa pocăinței!” (Sfântul Efrem Sirul).

- „Sufletul e omorât de păcate şi zace înaintea ta şi el e mai mult pentru tine decât toată lumea şi nu ai nevoie de plâns?” (Sfântul Isaac Sirul).

- „Cu lacrimile ochilor tăi udă-ţi obrajii, ca să odihnească peste tine Duhul lui Dumnezeu şi să te spele de întinăciunea urii tale” (Sfântul Isaac Sirul).

- „Lipsa plânsului, după învățătura Părinților noștri este un semn că rugăciunea noastră încă nu a atins prima sa treaptă de înălțare către Dumnezeu” (Cuviosul Sofronie de la Essex).

- „Să plângem, fraților! Ochii noștri să verse lacrimi înainte de a trece acolo unde lacrimile noastre vor arde trupurile noastre” (Sfântul Macarie cel Mare).

- „Să plângem pe măsura fărădelegii; pentru o rană adâncă să fie o tămăduire adâncă și îndelungată; pocăința nu trebuie să fie mai mică decât nelegiuirea” (Sfântul Ciprian).

- „Lacrimile în vremea rugăciunii sunt o frumoasă baie, iar după rugăciune să ții minte pentru ce ai plâns” (Sfântul Nil Sinaitul).

- „Cel ce spune că-și plânge păcatele sale și continuă să le facă se înșeală singur pe sine” (Avva Isaia Pustnicul).

- „Sufletul apăsat de necazuri se ridică spre Dumnezeu prin lacrimile pocăinței” (Sfântul Ioan Scărarul).

- „Precum focul topește trestia, așa lacrima topește toată întinăciunea văzută și gândită (....) Precum apa, adăugându-se câte puțin în foc, schimbă văpaia cu desăvârșire, așa și lacrima plânsului adevărat stinge toată văpaia mâniei și iuțimii” (Sfântul Ioan Scărarul).

- „David a păcătuit numai o dată și a plâns totdeauna, iar tu păcătuiești totdeauna și nu plângi niciodată” (Fericitul Augustin).

- „Sf. Apostol Pavel a plâns trei ani, zi și noapte, îndreptând lipsurile altora (Fapte 20, 31), iară noi nu plângem nici pentru ale noastre” (Sfântul Ioan Hrisostom).

(Sursa: Doxologia.ro)

Sursa: Lumea, prin ochii mei...

Dăruieşte-mi mie Stăpâne, nevrednicului, totdeauna lacrimi spre luminarea inimii, ca luminându-mă cu inima, să izvorască izvoare de lacrimi, cu dulceaţă, întru rugăciune curată, ca să se piardă zapisul cel mare al păcatelor mele, întru puţine lacrimi şi să se stingă prin această puţină plângere, focul cel arzător.

(Sfântul Efrem Sirul)

Să nu căutăm idealul în această lume

Sursa: Pinterest.com

"Oricât veți căuta preotul cu har, comunitatea perfectă, nu îl veți găsi... așa cum nu veți găsi nici căsătoria impecabilă, nici copilul ideal.

În Biserică nu intri într-un partid în care începi să judeci și să împarți dreptatea. În Biserică ești într-o corabie cu oameni bolnavi, care s-au salvat din mare.

Nu suntem sfinți! Nici preotul, nici mirenii - toți avem patimi și neputințe, dar vrem să rămânem până la sfârșit aici, pentru că ne-am asumat unul pe celălalt și vrem să ducem lucrarea aceasta până la capăt, cu iubire și răbdare, până ne vom sfinți unul pe celălalt.

Tot timpul, oriunde ne-am afla, vom avea de împlinit o Lucrare lăuntrică, va trebui să ne asumăm viața și oamenii din jur.

Dacă vezi într-un om o cădere, o patimă, nu te depărta de el, oamenii nu-s de lepădat. E un eșec total al unui mesaj hristic să ai pretenția nebună ca oamenii să fie sfinți, să fie fără greșeală.

Când judeci, când cârcotești împotriva celorlalți, de dimineața până seara, când îi consideri pe ceilalți veșnic vinovați de nefericirea ta, evoluția ta spirituală s-a închis.

Omule, dă-ți seama că stăm în fața celei mai puternice Ființe din univers și de dincolo de el. Priviți la Iisus, la felul Lui de a viețui, de a gândi, de a mânca, de a respira... lăsați-L să vă umple de bucuria Lui."

(Sfântul Sofronie Saharov de la Essex)

Noapte cu pace tuturor! 

În așteptarea Mântuitorului