 |
| pinterest.com |
Pentru astăzi...
Sâmbătă, 27 septembrie
Sfârșit de septembrie... Inima se întoarce spre sine, căutând sensuri în șoaptele toamnei. E vremea recunoștinței, a gândurilor care se aștern ca frunzele, una câte una, în paginile sufletului.
Afară...
Diminețile și serile sunt răcoroase, în timp ce la prânz, soarele încălzește ușor, dar nu cu puterea de altădată.Mă gândesc...
La anii în care am stat trează până târziu cu o durere de spate și un proiect în mână, pe care, de cele mai multe ori, nimeni nu l-a cerut. Ani de zile în care am lucrat doar ca să mă simtă utilă. Sau să mă liniștesc. Uneori din iubire. Alteori, de durere, de vindecare. Sau, pur și simplu, de plăcere.
Odată cu curățenia de toamnă, mi-am făcut puțină ordine și în zona lucrului de mână. Am o mulțime de cutii cu materiale handmade. În fiecare dintre aceste cutii regăsesc amintirea unui moment.
Iau fiecare ghem de ață în mână și mă gândesc că are o amintire sau un sentiment atașat, o speranță, un vis... L-am adus în casa mea cu gândul la un proiect anume sau doar pentru că mi-a plăcut nespus culoarea. În ciuda acestui lucru... Se pare că nu am niciodată firul „potrivit” necesar pentru niciun proiect. :)))
Nădăjduiesc că firele mele vor trăi mai mult decât mine. Dăruiesc câte ceva celor din jur, ceva cât de mic și neînsemnat, dar lucrat cu mâinile mele, care să le amintească de mine. Unele daruri nu vin în cutii. Vin în fire care poartă gânduri, rugăciuni, în culori care spun povești fără cuvinte, în tăceri care știu să îmbrățișeze fără să întrebe nimic. Sunt daruri care nu se cumpără, ci se simt. Se țes în clipe de liniște, se împachetează în răbdare și se oferă cu inima deschisă. Cu toată dragostea. E felul meu de a spune: Te port în gând și în rugăciune.
Pe de altă parte, realizez obiecte cadou pentru că nu vreau să lucrez la comandă. Foarte rar am croșetat ceva la comandă. Sunt momente când nu am timp sau chef de lucru și momente când nu mă satur; dar alegerea îmi aparține.
Foarte rar am întâlnit oameni care mi-au spus "arată-mi cum se face!", în loc de "de ce faci asta?".
Și totuși de ce fac asta? De unde acea mâncărime în degete?
Voi de ce alegeți să vă îndeletniciți cu lucrul de mână?
 |
| pinterest.com |
Sunt recunoscătoare...
Domnului pentru darul vieții, pentru iubirea care mă înconjoară, pentru fiecare zi în care pot să sper, să iubesc și să cresc. Sunt recunoscătoare pentru momentele de liniște, pentru oamenii care mă inspiră și pentru puterea de a merge mai departe chiar și atunci când drumul pare greu.
În bucătărie...
Miroase a vanilie, lămâi și portocale. Am făcut colivă pentru pomenirea mamei, de trei luni. Dumnezeu să o odihnească!Sunt îmbrăcată...
Cu o fustă lungă, neagră și un pulover subțire, cu nasturi, tot negru, pe care l-am găsit între hainele mamei mele. Am dăruit toate hainele mamei, cu excepția câtorva lucruri, pe care le-am oprit pentru mine și pentru fiica mea, încercând să o păstrez cât mai mult timp cu noi și în acest fel. Îmbrăcând o haină pe care a purtat-o ea. Ca pe o îmbrățișare dincolo de timp.
Meșteresc...
Și mă străduiesc să termin un proiect început în primăvară și lăsat deoparte, o pereche de mănuși. Lucrez câte un deget sau două în fiecare seară.
O carte despre iubirea necondiționată dintre o mamă și fiicele sale, despre moștenirea sufletească pe care o lăsăm celor dragi și despre puterea cuvintelor de a vindeca și a uni chiar și dincolo de timp.
Ăsta e esențialul: să te întâlnești cu celălalt."
(Constantin Noica)
Citesc...
Învăț...
Mă străduiesc să descifrez modelul unui pătrat pentru cardiganul de mai jos: |
| Magnum Opus |
Am făcut și desfăcut de câteva ori... Încă nu iese cum trebuie. Mai am o variantă pe care vreau să o încerc.
În casă...
E liniște. O liniște care nu doare, ci mângâie. E o pace tăcută, ca și cum timpul ar fi uitat să mai curgă, iar sufletul, în sfârșit, se odihnește.
Ascult...
Liniștea dimineții de sâmbătă. Ar trebui să mă trezesc mai des la ore mici. :)))Un film pe care îl recomand...
We Grown Now - O poveste profundă și emoționantă despre copilărie și prietenie.Unul din lucrurile preferate...
Unul din lucrurile mele preferate este liniștea dimineților de toamnă, când aerul e răcoros, lumina e blândă, iar lumea pare să respire mai încet. E acel moment în care gândurile se așază, cafeaua are gust de tihnă, iar ziua se așterne ca o promisiune tăcută.Un citat...
"Căci orice v-ar despărți de acum înainte, sunteți doi oameni care s-au întâlnit.Ăsta e esențialul: să te întâlnești cu celălalt."
(Constantin Noica)
Din comorile pământului...
Laudă şi măreţie este lucrul Lui...
 |
| Crystals of the uranium silicate boltwoodite. The matrix is calcite, the tiny brownblack crystals are probably goethite. www.tomeikminerals.com |
Vă îmbrățișez cu drag și vă doresc o săptămână binecuvântată!
asa e si la mine, cutii intregi de fire, dar n-am cu ce sa lucrez :)).Nici eu nu lucrez la comanda, lucrez doar pentru propria mea placere si fiindca ceea ce fac ma transpune in starea de flux, acel moment in care timpul se suspenda si sunt doar eu si ceea ce creez.
RăspundețiȘtergereNu-i așa? 🤭 Niciodată nu avem firul potrivit.
ȘtergereApropo de starea de flux, zilele trecute m-am urcat în troleibuz și locul pe care mă așez eu de obicei (ultimul loc din spate) era ocupat, așa că m-am așezat pe un loc în fața troleibuzului, dar cu spatele în sensul de mers și cu fața spre troleibuz și cumva mai sus decât celelalte scaune.
Mi-am scos croșeta și un capăt de ață și am început să croșetez atentă doar la ceea ce făceam. La un moment dat, mi-am ridicat ochii și m-am uitat spre oamenii din troleu și ce crezi? Majoritatea privirilor era îndreptată spre mine. Aia da stare de flux. 😂
:)) nu am crosetat/ tricotat niciodata in mijloacele de transport, Teodora mea obisnuia s-o faca si imi zicea ca se uita lumea .
ȘtergerePentru mine, acolo e baza. Tricotez/croșetez în jur de 15 ore pe săptămână în autobuz și troleibuz. Acasă, doar când mă uit la un film sau când îmi beau cafeaua și uneori sâmbăta ceva mai mult.
ȘtergereMă bucur să aud că fiica ta îți împărtășește pasiunea. Numai Teodora? Ori și surorile ei?
Trebuie să fie tare frumos la voi. Ca în "Micuțele doamne"...
Dumnezeu s-o odihnească în pace!
RăspundețiȘtergereÎmi place postarea de azi: are parfumul unei toamne! Nostalgie, aduceri aminte, culorile sufletului tău picurat în atâtea cuvinte!
Emoții! Tihnă! Liniște blândă!
Îmi place mult citatul ales!
Te îmbrățișez, draga mea prietenă!🤗😘
Amin! Știi doar că iubesc toamna. Și odată cu înaintarea în vârstă, parcă mi se potrivește din ce în ce mai mult. Toamna vieții...
ȘtergereTe îmbrățișez și eu cu drag și sunt recunoscătoare Domnului că te am aproape! 🤗😘❤️
Dumnezeu sa o odihneasca pe mama ta!
RăspundețiȘtergereCu siguranta vei desteleni modelul pe care il doresti realizat. Arata superb cardiganul.
Cred ca patura va arata perfect, vazand acele patratele deja realizate.
Cristalul acela galben este uluitor!
Multumesc pentru cateva momente tihnite, draga Daniela!
O saptamana minunata!❤️😘
Amin!
ȘtergereÎncă mă chinui cu acel pătrat. Am descifrat cât de cât modelul, dar se pare că firul ales de mine este prea gros și nu reușesc să potrivesc pătratul colorat cu cel simplu (am mai puține rânduri decât modelul). Voi încerca și cu un fir mai subțire. Ce spuneam? Nu am firul potrivit 😀
O săptămână minunată și ție, dragă Suzana! 🤗😘❤️
Multe șoapte are Toamna și multe amintiri stârnește… cred ca e cromatica ei cea care ajută memoria afectivă, cele trăite în peisajul de toamnă rămân colorate emoțional 🧡
RăspundețiȘtergereCe frumos spus… 🍂 Toamna are darul de a ne încetini pașii și de a ne face mai sensibili la trecut. Frunzele care cad, lumina blândă, mirosul de mere coapte sau de ploaie pe asfalt – toate par să deschidă sertare vechi din suflet, unde stau cuminți amintiri demult adormite.
ȘtergereVin si eu in clubul celor cu multe fire, dar care nu au cu ce lucra😀😀.
RăspundețiȘtergereFrumoase randuri, frumoase ganduri. Pace, liniste, tihna.
Dumnezeu sa o ierte pe mama Elena. Eu fac sambata aceasta pentru 3 saptamani de cand tanti Ica a plecat la cele vesnice.
O saptamana plina de liniste si pace iti doresc.🤗❤️
Off, Ioana, îmi pare tare rău! Dumnezeu să o odihnească în pace! Știu că a fost parte din familia ta.
Ștergere***
Tu ce mai lucrezi frumos? Te îmbrățișez cu drag! 🤗😘❤️
Mi-am cumpărat cașmir, pe ăla măcar am început să îl lucrez, și fire de alpaca de pe Temu. Alpaca a fost cadoul de Crăciun de anul trecut de la mine pentru mine, e încă în pachetul original cred că îi pun o fundă și mi-l fac cadou și anul ăsta că tot nu am cu ce lucra. Eu am păstrat iile bunicii și verigheta, sunt singura cu degete suficient de subțiri pentru ea, parcă nici nu au trecut 3 ani jumătate.
RăspundețiȘtergereCred ca iti va veni o idee super si ai sa lucrezi si firul de Alpaca. Eu una, abia astept sa ne povestesti.
ȘtergereTu stii ca tanti Ica ne-a fost ca o bunica. De cate ori foloseam ceea ce ne dadea, nu acordam atentie. Acum, de cate ori folosesc, imi aduc aminte de ea: asta este de la Icuta.
Dumnezeu sa o ierte pe bunica ta.
Katia, mă crezi că încă nu am lucrat niciodată cu alpaca sau cașmir? Sunt tare curioasă ce îți lucrezi.
ȘtergereMi-ai dat o idee minunată pentru un nou proiect dintr-un fir pe care nu îl am în dotare. :)))
Dumnezeu să o odihnească în pace pe bunica ta!
Și eu am păstrat iile lucrate de mamaia mea.