1. În pelerinajul de săptămâna trecută, o doamnă de la biserică purta o căciuliță croșetată. I-am admirat-o și mi-a mărturisit că îi place foarte mult și că și-ar mai dori una, dar nu mai găsește.
Am rugat-o să mi-o împrumute puțin în microbuz să o cercetez și, după ce am făcut și desfăcut de câteva ori, i-am dat de capăt, cu ajutorul Domnului.
Apoi, prietena mea Lili și-a dorit și ea să învețe modelul și am croșetat câte una în paralel. Bucuria și surpriza au fost că, fără să ne vorbim, fiecare dintre noi alesese un fir de aceeași culoare. :)
2. Pentru că îmi place foarte mult să împletesc șosete și pentru că am descoperit că Irina s-a alăturat unei provocări de a tricota o pereche de șosete în fiecare lună, am început și eu să lucrez la șosetele lunii ianuarie.
Am ales un model în ton cu vremea acestei luni. Zăpadă și fulgi de nea...
3. Sâmbătă ne-am reunit iar la cafenea pentru o mică șezătoare.
4. Îmi doream încă de anul trecut să fac acest curs de croitorie și pentru că acum are o reducere semnificativă, m-am decis să mă înscriu. Sunt foarte entuziasmată și de abia aștept să îl parcurg.
Tatăl meu a crescut într-un sat din județul Teleorman, pe nume Ludăneasa, iar mama în satul Plopșoru din județul Giurgiu. S-au cunoscut în casa părintească a mamei. Pe când mama era elevă în ultimul an la liceul de fete din orașul Giurgiu și locuia într-o cameră închiriată din oraș, tatăl meu a venit contabil la CAP-ul din sat și s-a mutat în chirie la părinții mamei. Mama obișnuia să spună atunci când era domnișoară că se va căsători cu un bărbat care va veni în casa ei. Așa s-a și întâmplat. S-au văzut de câteva ori și pe 1 iunie s-au căsătorit.
2. Unde ai crescut?
Până la 12 ani am crescut în satul Plopșoru, împreună cu fratele meu și cu cinci verișori. Multă vreme am crezut că suntem frați cu toții. :) Apoi, patru dintre noi ne-am mutat într-o casă închiriată din oraș, eu eram în clasa a șaptea, iar fratele și cei doi verișori erau liceeni. După doi ani, ei au plecat la facultate în București, iar eu m-am mutat într-o cameră în gazdă, la o doamnă care lucra vânzătoare la magazinul sătesc din comuna noastră.
Se înțelege că duminicile le petreceam acasă, în familie, cu toții. Eram 13 persoane la masă. Am avut o copilărie tare frumoasă!
3. Care a fost mâncarea ta preferată gătită de mama ta? Care este rețeta ta preferată de preparat?
Friptură de pui cu sos de roșii proaspete și ardei copți. Îmi plăceau toate mâncărurile gătite de mama, dar friptura asta are gustul copilăriei pentru mine. Și sarlota cu cacao și nuci.
Îmi place să îmi răsfăț familia și prietenii cu scovergi calde.
4. Care sunt avantajele de care te bucuri acolo unde locuiești?
Cafeaua băută în curte, în sezonul cald, nepoți, verișori și prieteni în apropiere, biserica și magazine diverse la maxim 15 minute de mers pe jos, mijloace de transport în comun și pasarelă cu lift peste drumul național. Sunt recunoscătoare Domnului pentru aceste avantaje și pentru toate condițiile de trai care de cele mai multe ori mi se par firești ca și cum le-aș merita.
Te rugăm, Doamne, Iubire care Te cunoști prin iubire, ca harul Tău să ne însoţească pururea, ca să nu încetăm niciodată de a mulțumi pentru binecuvântările Tale față de noi.
2. La pangarul uneia dintre mânăstiri am găsit-o pe Sfânta Întâia-muceniță Tecla, cea întocmai cu Apostolii, călăuza celor care suferă. În urmă cu câteva luni, o prietenă mi-a adus de la Maaloula (Siria) un mic cufăr de la moaștele sfintei.
3. Mi-a sosit comanda cu firele de cașmir, pentru baticele în stil Burberry, dar și andrelele nr.5.
4. Joaca Alessiei (nepoțică de verișoară, și vecină) cu pisoii. :)
M-a atras provocarea Irinei referitoare la menționarea lucrurilor care ne aduc bucurie în fiecare săptămână pe tot parcursul anului, "un proiect in care e vorba de fericirea de toata ziua, adusa de lucrurile mici si simple, pe care adeseori le trecem cu vederea, preocupati fiind de grijile si problemele de zi cu zi. Uitam ca ,,Aceasta este ziua pe care a făcut-o Domnul, să ne bucurăm şi să ne veselim întru ea!" (Ps.117: 24) Să ne bucuram de Dumnezeu, de cei din jurul nostru, de frumusețea pe care Creatorul a presărat-o peste tot, numai să deschidem ochii ca s-o vedem! În fiecare săptamană voi încerca să rețin lucrurile care mă fac fericită, iar la sfarsit o să notez aici patru dintre ele, în imagini și în câteva cuvinte."
2026 în 53 de săptămâni
Și pentru că am început provocarea în cea de-a doua săptămână, voi menționa patru bucurii și din prima săptămâna a acestui an:
Fericire în 53 de săptămâni 1/53
1. M-am bucurat de atmosfera de sărbătoare în fiecare zi.
2. Dumnezeu ne-a binecuvântat cu zăpadă ca-n povești.
3. Am profitat de vacanță și ne-am odihnit.
4. Ne-am milostivit și de Nala, care deși era mutată oficial în curtea casei încă din primăvară, acum cu ocazia sosirii iernii celei adevărate, și-a reluat locul ce pare că i se cuvine, de fapt. :))
Fericire în 53 de săptămâni 2/53
1. Recunoștință Domnului pentru vacanța Mariei, pentru faptul că a ajuns cu bine acolo.
2. Mica ieșire de după Sfânta Liturghie, împreună cu dragul meu.
3. Șezătoarea de sâmbătă...
4. Croșetarea unei eșarfe (mai am finisajele).
(culorile sunt cele din poza de mai sus; aceasta e făcută noaptea)
În speranța că mă voi ține de această provocare, vă doresc o săptămână binecuvântată, presărată cu nenumărate bucurii mari și mici!
Putem vorbi despre menaj și treburi casnice astăzi, din moment ce ianuarie era de obicei perioada pentru vânzări albe și înlocuirea lenjeriei de pat și a prosoapelor pentru gospodărie.
1. Mama călca cearceafuri și fețe de pernă. Eu calc fețele, dar nu și cearceafurile. Mi se pare că fețele se simt mai bine după călcare și îmi plac... volanele elegante etc. ca să arate mai bine. Tu cum faci? Este călcatul o pierdere de timp pentru tine?
Calc rufele de când mă știu. Nu o consider o pierdere de timp. Ba dimpotrivă, mi se pare o operațiune absolut indispensabilă, (și pentru că o fac cu plăcere), și relaxantă.
2. Am câteva prietene cărora chiar le place să calce. Există articole de îmbrăcăminte pe care le calci? Sau duci hainele la curățătorie chimică?
Îmi place foarte mult să calc rufele. Calc atât hainele, cât și lenjeriile de pat, fețele de masă, perdelele și draperiile.
Nu îmi place să calc cearceafurile cu elastic (deși le prefer mai nou, pentru că îmi place mult cum se așează pe saltelele paturilor), mă străduiesc de fiecare dată să le calc cât de bine pot și nu sunt mulțumită niciodată de rezultatul final.
Nu duc hainele la curățătorie.
3. Căminul este definit de mâncare gătită delicioasă, camere curate, paturi proaspăt făcute, cuverturi și alte detalii frumoase pe care femeile le aduc lucrurilor.
Ce detalii speciale adaugi casei tale pentru a o face specială, confortabilă și caldă?
Mama mea spunea că aspectul unei case este definit de covoare, perdele și fețe de masă. Așa că, atunci când am schimbat locuințele (și am făcut-o de foarte multe ori de-a lungul timpului), primele lucruri pe care le-am adăugat după mobilă au fost acestea. Se înțelege că în fiecare cameră există cel puțin o icoană.
Apoi, îmi plac foarte mult tablourile (în special cele tip goblen), fotografiile înrămate, ștergarele țesute în război sau cusute manual, figurinele Willow Tree, ghivecele și vazele cu flori și alte mici accesorii decorative.
4. Îți amintești cum mama sau bunica stropeau și călcau hainele? Era o zi specială pentru spălat rufe și una pentru călcat? Cum e ziua de spălat la tine acasă?
Mi-o amintesc pe mama cum spăla o mulțime de rufe, pentru toată familia extinsă (inclusiv bunici, mătuși, unchi, nepoți), la mașina de spălat semiautomată. Adică le spăla în mașina de spălat în care punea detergent praf și săpun de casă (pregătit tot în propria gospodărie de către ea și mamaia mea) răzuit pe răzătoarea mare pentru a se dizolva mai ușor. Uneori, când mașina nu învârtea rufele suficient de bine, o ajuta cu un clește mare de lemn. Apoi, le scotea, le storcea manual și le clătea într-o albie mare, apoi le întorcea pe dos și le storcea încă o dată. Schimba această apă de mai multe ori pentru a fi curată și a limpezi bine rufele. Nu folosea balsam de rufe. Nu cred că se găsea pe vremea comunismului.
Dar, rufele miroseau întotdeauna a proaspăt și a curat pentru că erau uscate afară atât vara, la soare, cât și iarna, la ger (apoi le băga în casa încălzită cu foc de lemne). Îmi amintesc și acum cum ne distram când aducea de afară hainele înțepenite de ger.
În ziua următoare călca toate rufele care necesitau acest lucru, fără excepție: lenjerii, cămăși bărbătești, bluze, fuste, rochii, șorțuri, prosoape de bucătărie și batiste de mână.
Am început și eu să o ajut încă de când eram micuță, inițial cu acestea din urmă, apoi am trecut la cămășile bărbătești pentru tataie, tata, fratele, unchiul și verișorul meu. Călcam ore în șir cu ajutorul unui fier de călcat electric, extrem de greu și fără temperatură reglabilă. Uneori stropeam rufele (cu o mic recipient din plastic care avea dopul găurit), chiar înainte de a le călca.
Orice aţi face, lucraţi din toată inima, ca pentru Domnul şi nu ca pentru oameni. (Coloseni 3:23)
E o zi rece, de iarnă, cu puțină zăpadă. Nu prea îmi place frigul, dar cu toate acestea, în jurul prânzului voi merge la o cafenea din oraș pentru o mică șezătoare cu fetele.
Mă gândesc...
Că de luni ne întoarcem la serviciu. A fost tare bine în aceste zile de vacanță, în care m-am odihnit, m-am relaxat, am croșetat, tricotat, cusut, colorat și pictat, dar am mai rezolvat și din treburile rămase restante din decembrie. Am rânduit șifonierul, sertarele cu mărunțișuri, etc. Și am strâns și urcat în pod și decorațiunile de Crăciun.
Dar, în afară de trezirea devreme care mi se pare cruntă :))), nu mă vait. Îmi place foarte mult noul meu loc de muncă, îmi plac colegii și atmosfera de la birou și îmi place nespus să croșetez/tricotez în mijloacele de transport. Este timpul meu de relaxare zilnică, din timpul săptămânii de lucru.
Sunt recunoscătoare...
Că ne-am împărtășit în ziua de Bobotează. A fost cumva pe neașteptate și l-am luat ca pe un dar prețios și încurajator, oferit de către Dumnezeu la început de an, prin mare mila Sa.
În bucătărie...
Am gătit o ciorbă de porc și un pui cu sos și orez cu legume și probabil că diseară vom face o mămăligă cu brânză și smântână și voi scoate un cârnat de la untură.
Sunt îmbrăcată...
Într-o fustă lungă, de stofă neagră și un pulover cu nasturi mici.
Meșteresc...
O, dar ce nu meșteresc! :)))
- am cusut
- am cârpit (nasturi, buzunare descusute, etc)
- am tricotat la cele două eșarfe model Sophie
- și din dorința de a ajuta o prietenă să facă o variantă croșetată a acestei eșarfe, am început în paralel și una cu croșeta
- m-am relaxat colorând (mi-am cumpărat de la Action, care s-a deschis recent la noi în cartier - mare ispită!, un set de carioca cu vârf fin, cu ajutorul cărora pot colora până în cele mai mici detalii)
- am scris în diferite agende/jurnale, etc
Citesc...
Datorită provocării Tuesday 4, am descoperit pe blogul doodles'n'daydreams, seria Cele șapte surori, care spune povestea a șapte fete adoptate, bazată pe legenda alegorică a Pleiadelor din mitologia greacă și a constelației cu același nume.
(Ulterior am citit și pe blogul Irinei o referire la această serie și mi-a atras și mai mult atenția). Așa că, de abia aștept să le citesc. Pe prima mi-am descărcat-o atât în limba engleză, cât și în limba română, în ideea de a mai învăța și eu un pic de engleză.
1. Cele șapte surori. Povestea Maiei; 2. Cele șapte surori. Sora furtună. Povestea lui Ally; 3. Cele șapte surori. Sora umbră. Povestea lui Star; 4. Cele șapte surori. Sora perlă. Povestea lui Cece; 5. Cele șapte surori. Sora lună. Povestea lui Tiggy; 6. Cele șapte surori. Sora soare. Povestea Electrei; 7. Cele șapte surori. Sora pierdută
Această serie este urmată de povestea lui Pa Salt, bărbatul care le-a adoptat. Se pare că Lucinda Riley a murit în timp ce scria această carte, dar fiul ei a terminat-o.
Sper...
Să citesc mai mult în acest an și în general, să îmi folosesc timpul mai eficient, atât la birou, cât și acasă.
Învăț...
Să fiu mai organizată și în ceea ce privește meniul săptămânal. Analiza de diabet a lui Cristian nu a ieșit prea grozav și trebuie să fac tot ce ține de mine, să și-o îmbunătățească.
Voi încerca să îmi planific meniul la sfârșitul săptămânii pentru săptămâna următoare, astfel încât să facem cumpărăturile în weekend pentru toate cinele din zilele de lucru. El are masa de prânz asigurată la serviciu, iar pentru mine e mult mai simplu decât pentru el, care este dependent de insulină (își administrează de patru ori pe zi) și de un program strict al meselor.
În casă...
Tot am impresia că mai am mult de lucru pentru a transforma apartamentul în care locuim într-un cămin.
Ascult...
Am ascultat recent o romanță pe care o cânta uneori o bună prietenă a mamei mele, doamna preoteasă a satului, la întâlnirile pe care le aveau părinții mei cu acești prieteni de suflet, fie la noi, fie la ei acasă.
Doamna preoteasă cânta atât de frumos! De altfel, tot dumneaei conducea și corul școlii, deși era educatoare, pregătea împreună cu mama (care era învățătoare), serbările școlare.
Dar, să revin la romanță. Era un cântec după versurile lui Vasile Militaru.
Mama - (Vasile Militaru)
A venit aseară mama, din sătucu-i de departe,
Să mai vadă pe fecioru-i, astăzi “domn cu multă carte”!
A bătut sfios la uşă, grabnic i-am ieşit în prag;
Ni s-a umezit privirea de iubire şi de drag.
Sărutându-i mâna dreaptă, ea m-a strâns la piept, duioasă,
Şi-ntrebând-o câte toate, am intrat apoi în casă.
Înăuntrul casei mele, cătă brumă-am adunat,
Dă prilej bietei bătrâne să se creadă-ntr-un palat.
Nu-ndrăzneşte nici să intre, cu opincile-n picioare,
Şi cu multă grijă calcă doar pe-alături de covoare.
Eu o-ndemn să nu ia seama şi să calce drept, în lege,
Că doar e la fi-su-n casă, nu e-n casa vreunui rege.
Şi de-abia o fac să şadă pe-un divan cu scoarţă nouă…
„Mi-era dor de tine, maică… Ţi-am adus vreo zece ouă,
Niţel unt, iar colea-n traistă nişte nuci, vreo două sute…”
Şi, cu ochii plini de lacrimi, prinde iar să mă sărute.
„Poate mor, că sunt bătrâna şi-a prins dorul să mă-ndrume
Să mai vad o dată, maică, ce mi-e azi mai drag pe lume!
Caierul mi-i pe sfîrşite… mâine poate-şi curma firul
Şi-ntre patru blăni de scânduri să mă cheme cimitirul…
Jale mi-e de voi, mămucă, dar visez, chiar şi deşteaptă,
Cum, pe-o margine de groapă, bietul taică-tu m-aşteaptă…
Tu, odorul mamii, în urmă să te-aduni cu fraţii-acasă
Şi să-mparţi agoniseala de pe urma lui rămasă.
Lui Codin să-i dai pământul de la moară şi cu via;
Vaca şi-un pogon de luncă, maică, sa le ia Maria;
Lui Mitruş să-i dai zăvoiul de răchiţi dintre pârae;
Carul, boii şi cu plugul să le dai lui Nicolae.
Iară tu, ca mai cu stare, decât fraţii zişi pe nume,
Să iei casa-n care ţie ţi-a fost dat să vii pe lume…
Când şi când, în miezul verii sau de Paşti, să vadă satul
Cum îmi vine ca-n toţi anii, la căsuţa mea băiatul.
Şi-având tihnă şi odihnă, la venire sau plecare,
S-aprinzi şi la groapa maichii câte-un pai de lumânare!…”
A tăcut apoi bătrâna şi-a plâns mult, cu lacrimi grele,
Ce curgându-i lin în poală, se-ntâlneau cu ale mele.
Tare frumos mai era în acele seri de poveste!
Un film pe care îl recomand...
Am tot văzut câte un film zilele acestea, unele nu neapărat la prima vizionare.
În noaptea dintre ani, ne-am uitat la Catch Me If You Can, iar seara trecută am revăzut Gifted Hands.
Unul din lucrurile preferate...
Serile petrecute cu soțul meu, când după ce ne facem rugăciunea împreună, luăm cina și apoi ne relaxăm cu o cană de ceai privind un film, făcând Duolingo (mai mult el), citind sau lucrând ceva la andrele (doar eu :))
Un citat...
Nimeni să nu silească pe aproapele său, nici măcar pentru a-i face un bine. Nici Domnul nu intră nechemat.
(Nicolae Steinhardt, Jurnalul fericirii)
O fotografie... (două, trei...)
Din comorile pământului...
Laudă şi măreţie este lucrul Lui...
Malachite on Shattuckite - Kaokoveld, Namibia - 7.5cm Photographed for @focalcrystal at the @tucsonfinemineralgallery
Vă îmbrățișez cu drag și vă doresc o săptămână binecuvântată!
Toate îmi sunt îngăduite, dar nu toate îmi sunt de folos. Toate îmi sunt îngăduite, dar nu mă voi lăsa biruit de ceva. (I Corinteni 6, 12)
Cumpătarea este capacitatea de a‑ți controla dorințele, emoțiile și impulsurile astfel încât să alegi o măsură potrivită în tot ceea ce faci.
Pe scurt, cumpătarea înseamnă:
echilibru în comportament și decizii;
moderație în reacții, fără excese;
stăpânire de sine în situații tensionate;
prudență și gândire înainte de acțiune.
Este considerată o virtute, pentru că te ajută să iei decizii mai bune și să trăiești într-un mod armonios.
pinterest.com
1. În alimentație Să mănânci suficient cât să fii sătul, fără să exagerezi doar pentru că mâncarea e bună. E alegerea de a lua o porție potrivită, nu să te îndopi până nu mai poți.
2. În reacții emoționale Când cineva te enervează, cumpătarea înseamnă să respiri, să te calmezi și să răspunzi cu mintea limpede, nu impulsiv.
3. În cheltuieli Să nu cumperi lucruri doar pentru că sunt la reducere. Cumpătarea înseamnă să te întrebi: Am cu adevărat nevoie de asta?
4. În vorbire Să nu spui primul lucru care îți vine în minte dacă știi că poate răni. E alegerea de a vorbi cu măsură și respect.
5. În muncă și timp liber Să nu muncești până la epuizare, dar nici să nu amâni totul. Echilibrul dintre responsabilități și odihnă este tot o formă de cumpătare.
Cultivarea cumpătării nu e un talent misterios, ci un set de obiceiuri mici, repetate până devin naturale.
1. Observarea impulsurilor
Înainte să reacționezi, întreabă-te: „De ce vreau să fac asta acum?” Doar 2–3 secunde de pauză pot schimba complet direcția unei reacții.
2. Exersează răbdarea în situații mici
Așteaptă 1 minut înainte să răspunzi la un mesaj care te irită.
Amână cu 5 minute o poftă (dulce, scroll pe telefon).
Aceste exerciții întăresc autocontrolul.
3. Stabilește limite clare
Cumpătarea devine mai ușoară când ai reguli simple:
„Un singur desert pe zi.”
„Nu cumpăr nimic peste 100 lei fără să mă gândesc 24 de ore.”
„Nu răspund la discuții tensionate când sunt obosit.”
4. Gândește în termeni de consecințe
Întreabă-te: „Cum mă voi simți peste o oră dacă fac asta?” Cumpătarea apare când viitorul cântărește mai mult decât impulsul prezent.
5. Practică echilibrul, nu perfecțiunea
Cumpătarea nu înseamnă să fii rigid, ci să alegi măsura potrivită. Dacă ai exagerat într-o zi, nu te judeca — doar revino la echilibru.
6. Înconjoară-te de oameni echilibrați
Comportamentele se transmit. Dacă petreci timp cu persoane calme și cumpătate, vei prelua natural din ritmul lor.
7. Mică rutină zilnică
Un exercițiu simplu: Dimineața: alege un singur lucru în care vrei să fii cumpătat azi.
Seara: notează dacă ai reușit și ce ai învățat.
„Cumpătarea este temelia tuturor virtuților, căci prin ea omul își stăpânește patimile.”
(Sfântul Ioan Gură de Aur)
„Cel ce își poate înfrâna dorințele este mai puternic decât cel ce cucerește cetăți.”
(Sfântul Vasile cel Mare)
„Măsura în toate este calea împărătească, cea care duce la pacea inimii.”
(Sfântul Antonie cel Mare)
„Cine se păzește pe sine în cele mici, acela va fi păzit și în cele mari.”
Statisticile spun că doar 10% dintre ele se materializează până la sfârșitul anului (90% eșuează și de cele mai multe ori sunt reportate pentru anul următor). Dar, să nu ne lăsăm descurajați și să încercăm și anul acesta. :))
De obicei, adăugăm pe listă ceea ce n-am reușit să bifăm în anii trecuți și ne lăsăm purtați de entuziasmul specific începuturilor. Aș zice că este speranța care ne face să credem că de data asta va fi altfel. Și poate chiar va fi...
Așadar, în noul an îmi doresc:
Să onorez fiecare zi ca pe un dar, ca pe o binecuvântare de la Dumnezeu;
Să merg pe jos cel puțin 30 de minute în fiecare zi;
Să fac exercițiile fizice zilnic;
Să mergem la recuperare medicală vreme de două săptămâni;
Să croșetez/tricotez/cos, atât în drumul către și de la serviciu, cât și seara, când ne uităm la un film;
Să particip la câte o șezătoare lunar;
Să reiau studiul la pian;
Să citesc două cărți pe lună;
Să mergem în pelerinaje și călătorii de o zi sau două în fiecare lună;
Să transcriu psalmii, în agendă, cu stiloul, zilnic, de luni până vineri și sâmbăta, evanghelia din duminica următoare;
Să continui să scriu în jurnalele pentru Maria și Ștefan, dar și în cel personal;
Să le pregătesc copiilor câte un caiet cu rețete, cu mâncărurile lor preferate din copilărie;
Să mergem la bazinul de înot de două ori pe săptămână;
Să scriu pe blog, cel puțin o postare săptămânal;
Să botez un copil;
Să mergem la mare și la munte, cel puțin o dată și în acest an.
Se spune adesea că, atunci când ne facem planuri, Dumnezeu zâmbește. Pe de altă parte, a nu-ți face planuri deloc, înseamnă să trăiești la întâmplare.
„Înfățișează Domnului lucrările tale și gândurile tale vor izbuti” (Pilde 16, 3).
pinterest.com
„Iubita mea e vremea. Vrea inima popas. Trec zile după zile și fiecare ceas Mai smulge-un fir de viață. Noi mergem mai departe. Și tot croind la planuri deodată dăm de moarte. Nu-i fericire-n lume, dar gândul liber este, De mult visez o soartă tihnită ca-n poveste; Rob ostenit, mi-i gândul de mult să fug de toate Spre colțul meu de muncă și de plăceri curate” (A.S. Pușkin, „Iubita mea e vremea”).
E prima dată când particip la provocarea Tuesday 4, deși o urmăresc de mai mult timp. Am decis să mă alături astăzi, fiind vorba despre un subiect atât de atrăgător... Lectura!
Așadar...
Bine ați revenit la ediția de marți a lui Toni Taddeo, unde încercăm să vă provocăm să gândiți, să descoperiți și să vă faceți prieteni noi prin intermediul blogului.
1. Ne-ați putea povesti despre o carte care v-a plăcut în mod special?
Omul în căutarea sensului vieții, de Viktor Frankl
Este o biografie scrisă de către unul dintre supraviețuitorii lagărului de concentrare de la Auschwitz, medicul psihiatru Viktor Frankl, cel care s-a confruntat personal cu ororile regimului nazist, lipsurile, torturile şi imaginile cumplite ale celor care mureau pe capete din cauza suferinţelor și tratamentelor inumane la care erau supuși.
El descrie cu lux de amănunte condiţiile în care a trăit şi toate gândurile ce i-au trecut prin minte și cum a reuşit să se agaţe de viaţă, să trăiască.Uneori simți că ești alături de autor, în mijlocul unei nopți friguroase, într-o baracă lipsită de căldură și lumină, percepi violența și brutalitatea cu care erau tratați. Atunci când ești pus față în față cu o asemenea tragedie umană, parca nu îți vine să crezi că omul este capabil de acte atat de crude si brutale.
Ideea pe care încearcă să o sublinieze Frankl este că: "Provocarea cea mai serioasă pentru o persoană este să găsească sens în viaţa sa."
Frankl arată limpede că sunt trei căi prin care omul poate găsi un sens în viată: - munca, „viața activă", prin intermediul căreia omul „creează valori" sau „săvârşeşte o faptă anume". - cea de a doua cale este mai mult una contemplativă, „pasivă", în care omul nu creează, ci primeşte în dar ceva de care se poate bucura: frumosul, binele, adevărul din natură sau din cultură, ori dragostea unei alte persoane. - ultima cale prin care omul poate găsi sensul în viaţă este suferinţa - sensul poate fi tocmai de a îndura cu demnitate şi curaj suferinţa care îi este impusă şi pe care nu o poate înlătura.
2. Ai o serie de cărți preferată? Dar o serie preferată din copilărie?
Cărțile scrise de Heather Morris mi-au plăcut nespus și le-am citit pe nerăsuflate:
Tatuatorul de la Auschwitz,
Călătoria Cilkăi,
Trei surori,
Povești despre speranță.
Iar din copilărie cel mai mult mi-a plăcut seria Cireșarii, scrisă de Constantin Chiriță:
Cavalerii florii de cireș,
Castelul fetei în alb,
Roata norocului,
Aripi de zăpadă,
Drum bun, Cireșari!
Mărturisesc că aventurile acestei serii m-au influențat în alegerea meseriei de geolog. :)
3. Există o carte care pur și simplu nu ți-a plăcut sau una de care ai putea deveni interesat?
La răsărit de Eden, de John Steinbeck. Am auzit atât de multe despre ea, dar parcă nu a fost pe măsura așteptărilor. Ori, poate că nu am citit-o eu în cel mai potrivit moment din viața mea.
4. Există un autor ale cărui cărți nu vrei să le ratezi sau unul ale cărui cărți le eviți?
Maria Pastourmadzis - urmăresc tot ce se traduce din cărțile acestei autoare.
Iubește-mă (Sfântul leproșilor),
Viață din viața mea,
Sfântul,
Dacă nu veneai Tu...,
Jertfă și înviere.
pinterest.com
Dacă doriți să participați la provocarea Tuesday 4, accesați acest blog.
Doamne ajută tuturor! Bine v-am regăsit în noul an!
Deși mai am încă multe proiecte începute, unele în lucru, altele lăsate deoparte, în așteptare, nu puteam să încep anul fără o listă cu proiecte pe care mi-aș dori să le lucrez în acest an.
1. Ștergar pentru coșniță (cusut pe matador). Ideea mi-a încolțit încă de anul trecut, dar de abia acum îi vine rândul. Mi-am cumpărat deja în decembrie un metru de material și două bobine albastru de nu-mă-uita. Am o cutie mare cu bobine în diverse culori, dar taman ce îmi trebuia nu aveam. 🙃
2. Un batic/șal în sill Burberry (tricotat din cașmir). Nici pentru acesta nu aveam firele potrivite. Așa că mi le-am comandat (tot în decembrie; pe Aliexpres), încă le aștept să sosească.
Nu am mai tricotat niciodată cu asemenea fire. Sunt foarte entuziasmată de acest proiect.
3. Șosete în sill Burberry - Mariei i-au plăcut aceste șosete, așa că, aș vrea să îi fac și ei o bucurie.
4. Izzy Dolls - tot de anul trecut mă atrage ideea de a tricota și dărui astfel de păpușele. Voi face o postare separată cu mai multe detalii despre acest proiect.
5. Pulover în stil Jacquard. Tot pentru Maria aș vrea să lucrez un astfel de pulover. Îi plac mult. I-a “confiscat” unul lui Cristian, care îl avea din tinerețe.
Acesta mi se pare un proiect mai greu, dar sper să reușesc să îl fac.
Încă nu am comandat nici lâna. Sunt la capitolul documentare. Se pare că cea mai potrivită este lâna islandeză. Voi vedea.
Cam astea sunt principalele mele dorințe de la început de an. Sunt sigură că pe parcursul anului li se vor adăuga și altele.
Să fiu sănătoasă și să mă mai țină mâinile și ochii, cu ajutorul Domnului.
Voi ce dorințe aveți pentru anul acesta (referitor la lucrul de mână)?
Vă îmbrățișez cu drag și vă doresc spor în toate cele bune și de folos sufletului vostru!
