Rezoluții, intenții, planuri... pentru anul 2026

Statisticile spun că doar 10% dintre ele se materializează până la sfârșitul anului (90% eșuează și de cele mai multe ori sunt reportate pentru anul următor). Dar, să nu ne lăsăm descurajați și să încercăm și anul acesta. :))

De obicei, adăugăm pe listă ceea ce n-am reușit să bifăm în anii trecuți și ne lăsăm purtați de entuziasmul specific începuturilor. Aș zice că este speranța care ne face să credem că de data asta va fi altfel. Și poate chiar va fi...

Așadar, în noul an îmi doresc: 

• Să onorez fiecare zi ca pe un dar, ca pe o binecuvântare de la Dumnezeu;

• Să merg pe jos cel puțin 30 de minute în fiecare zi;

• Să fac exercițiile fizice zilnic;

• Să mergem la recuperare medicală vreme de două săptămâni;

• Să croșetez/tricotez/cos, atât în drumul către și de la serviciu, cât și seara, când ne uităm la un film;

• Să particip la câte o șezătoare lunar;

• Să reiau studiul la pian;

• Să citesc două cărți pe lună;

• Să mergem în pelerinaje și călătorii de o zi sau două în fiecare lună;

• Să transcriu psalmii, în agendă, cu stiloul, zilnic, de luni până vineri și sâmbăta, evanghelia din duminica următoare;

• Să continui să scriu în jurnalele pentru Maria și Ștefan, dar și în cel personal;

• Să le pregătesc copiilor câte un caiet cu rețete, cu mâncărurile lor preferate din copilărie;

• Să mergem la bazinul de înot de două ori pe săptămână;

• Să scriu pe blog, cel puțin o postare săptămânal;

• Să botez un copil;

• Să mergem la mare și la munte, cel puțin o dată și în acest an.

Se spune adesea că, atunci când ne facem planuri, Dumnezeu zâm­bește. Pe de altă parte, a nu-ți face planuri deloc, înseamnă să trăiești la întâmplare.

„Înfățișează Domnului lucrările tale și gândurile tale vor izbuti” (Pilde 16, 3).

pinterest.com

„Iubita mea e vremea. Vrea inima popas.
Trec zile după zile și fiecare ceas
Mai smulge-un fir de viață. Noi mergem mai departe.
Și tot croind la planuri deodată dăm de moarte.
Nu-i fericire-n lume, dar gândul liber este,
De mult visez o soartă tihnită ca-n poveste;
Rob ostenit, mi-i gândul de mult să fug de toate
Spre colțul meu de muncă și de plăceri curate”
(A.S. Pușkin, „Iubita mea e vremea”).