 |
| (adus in blogosfera românească de către Corcodusa) |
A mai trecut o săptămână din concediul meu, o săptămână lină, tihnită, fără evenimente ieșite din comun.
Meșteresc...Doar goblen. Înaintez încet, dar bucuria pe care mi-o aduce cusutul la goblen este greu de descris în cuvinte.
Dumnezeu este dorul dintre două liturghii - Pr. Ioan Bădiliță
Aș vrea să învăț să fac pandișpan. Nu am mai încercat de ani de zile, dar din câte îmi amintesc, deși creștea frumos în cuptor, la final se lăsa și am fost dezamăgită.
Un film pe care îl recomand...
Pentru astăzi...
Sâmbătă, 18 ianuarie
Ciorbă de legume, ciulama de pui, mămăliguță cu brânză și smântână (nu toate la aceeași masă :)). Și am făcut checuri.
Afară...
A fost puțin mai rece, dar totuși însorit în jurul prânzului, așa că am ieșit la plimbările noastre devenite de acum rutină, dar atât de așteptate de către mama mea, în fiecare zi.Mă gândesc...
Am auzit înr-un film turcesc urarea (către doi tineri proaspăt căsătoriți): Să îmbătrâniți pe aceeași pernă! Și mi-am amintit că mama și tatăl meu, dormeau pe aceeași pernă. Aveau o pernă lungă, cât toată lățimea patului, îmbrăcată într-o față de pernă brodată cu floricele. Și dormeau amândoi pe ea, noapte de noapte.
Acum, oamenii nu numai că dorm pe perne individuale, dar de cele mai multe ori dorm chiar în camere separate.
Sunt recunoscătoare...
Domnului, pentru sănătate. Deși în primele zile ale anului, nu m-am simțit deloc bine, în săptămâna ce tocmai a trecut, nu am avut aproape deloc dureri. E tare bine așa. :)În bucătărie...
Sunt îmbrăcată...
Într-o fustă maro, lungă și o bluză crem, cu nasturi mulți și mici. Și în picioarele goale, spre exasperarea soțului meu care este extrem de friguros. E drept că ținem centrala pe 22 de grade și facturile la gaze deja au trei zerouri. Dar, bucuroși le-om duce toate...Meșteresc...
Citesc...
Sper...
Să își găsească soțul meu serviciu. De câteva săptămâni a rămas fără. Dacă puteți să-l pomeniți (Cristian), să vă răsplătească bunul Dumnezeu.Învăț...
Dacă aveți vreo rețetă sau vreun truc, v-aș fi recunoscătoare.
Mircea Vintilă - Pământul deocamdatăÎn casă...
De ieri Ștefan a plecat într-o mică vacanță la Maria, la Timișoara și am rămas numai eu, soțul meu și mama. Și Nala, firește. :PAscult...
Prietenul meu - îngerul
Căci toată frumuseţea asta-mi pare
Că niciodată n-are să mai fie!
(Alexandru Vlahuta)
Unul din lucrurile preferate...
Muzica folk.Un citat...
Ascult, privesc, respir cu lăcomie,Căci toată frumuseţea asta-mi pare
Că niciodată n-are să mai fie!
(Alexandru Vlahuta)
O fotografie...
 |
| Nala :) |
Din comorile pământului...
Laudă şi măreţie este lucrul Lui...
 |
| Wulfenite, Mimetite www.geologypage.com |
Vă îmbrățișez cu drag și vă doresc o săptămână binecuvântată!
Noapte cu pace! Înger la somn pentru fiecare om!
Imi place urarea, ar trebui folosită mai des, poate s-ar schimba ceva ... Am primit de la sora mea niște lenjerii de pat care au asemenea fete de pernă lungi cât lățimea patului. Nu am asemenea perne nici eu și nici ea, dar eu le pot modificat, motivul pentru care mi le-a dat mie.
RăspundețiȘtergereMultă sănătate și baftă cu jobul!
Așa este. Ar trebui folosită mai des. 🙂
ȘtergereDeci și în alte zone ale țării existau astfel de perne lungi. Eu nu-mi amintesc să mai fi văzut undeva, deși e foarte posibil să fi fost ceva obișnuit la sate, în generația părinților noștri.
Ce bine că te pricepi la croitorie!
Mulțumesc frumos! Multă sănătate și ție și celor dragi! 🤗😘
Te-am indus in eroare fără să-mi dau seama. Sora mea a „moștenit” acele lenjerii de la soacra ei, în Franța. Lenjeriile, deși noi aveau o vechime de peste 20 de ani. Le-au descoperit în podul casei când au renovat-o și cel mai probabil au făcut parte din zestre. Sora mea mea nu și-a cunoscut soacra, aceasta a murit când cumnatul meu era mic. Deci tot din genratia părinților fac parte si aceste lenjerii.
ȘtergereFranța!.. Și mai interesant. 🤭
ȘtergereMultumesc frumos pentru precizare. 🤗
Am și eu o pernă lungă (de gravide, de alăptat sau de cuibărit bebeluși), pe ea le place copiilor să doarmă împreună sau să se uite la un film sprijiniți cu căpșoarele. Îi amintesc ca străbunica ea ținea plapuma la perete (perete pe care era bătută în cuie carpeta țesută la război cu motive tradiționale) rulată ca o pernă lungă și acoperită cu velința de lână, se odihneau mulți pe ea în timpul zilei, de-a latul patului.
RăspundețiȘtergere🤗
Ce frumos, Andreea! E minunat și pentru frați să împartă aceeași pernă. Mi-i și imaginez... 🥰
ȘtergereDa, și la noi se rulau plăpumile așa cum spui. Și se acopereau cu velințe sau macate.
Ce primitoare erau acele odăi mobilate simplu, dar curate și ordonate. Și mai ales, nu atât de încărcate cu lucruri ca în vremurile noastre.
Noapte cu pace și duminică binecuvântată! 🤗😘