Jurnalul unei femei simple (97)

(adus in blogosfera românească de către Corcodusa)

Doamne ajută tuturor! Bine v-am regăsit!

Vă doresc din toată inima un an nou cu pace și bucurie! Multă sănătate și spor în toate cele bune și de folos! Un an la umbra lui Hristos!

Pentru astăzi... 

Sâmbătă, 4 ianuarie 2025

Afară...

Este o vreme rece, dar frumoasă. Am avut chiar câteva ore însorite și astăzi. Mi-am scos fata la plimbare... De ceva vreme, de când cu mila Domnului suntem mai bine amândouă, ieșim la aer în fiecare zi, cel puțin o oră și ne plimbăm pe străzile din cartier. Ba chiar, în prima zi a anului am fost (împreună cu ea și soțul meu) și la Sfânta Liturghie, la biserica din cartier. Nădăjduiesc ca odată depășit acest prag, să ne bucurăm de multe liturghii împreună în acest an și în anii ce vor veni, atât cât va îngădui Dumnezeu.

Mă gândesc...

La faptul că în ultimele luni, o fetiță delicată de 78 de ani locuiește cu mine.
Nu mai este femeia puternică și independentă pe care o cunosc dintotdeauna. Ea a renunțat treptat, cu destulă greutate de altfel, să facă lucrurile pe care le-a făcut o viață întregă, lăsându-le în seama mea și având încredere completă în mine. Cea mai mare alinare a ei este prezența mea, iar ușurarea ei când mă întorc acasă (nu că aș pleca prea mult) este inconfundabilă.
Îi face o deosebită plăcere să îi pieptăn părul alb ca zăpada și să petrecem timp împreună, la fel cum îi plăcea și fiicei mele când era mică.
Tăcută și timidă, doarme des. Îi place ciocolata pe care o las pe măsuța de lângă ea și soarbe ceaiul cu mâinile tremurând. Ea îi zâmbește Nalei și își împarte pe furiș gustarea cu ea.
Gătesc din nou ciorbă zilnic, așa cum am făcut pentru copiii mei, și păstrez prăjiturile pe masă. La început, mi-a fost teamă - mama mea cu înverșunare independentă, care se descurca singură după moartea tatei, acum avea nevoie de mine. Dar cu trecerea timpului, frica a făcut loc iubirii și tandreții.
Acum, singura mea prioritate este fericirea ei - căldura, mângâierea, grija și dragostea, cu fiica ei alături. Nimic altceva nu contează.
Am câștigat o fiică de 78 de ani și mă simt binecuvântată să îi fac ultimii ani fericiți. Mamă, îți mulțumesc că ești a mea!
Rămâi cu mine cât de mult poți!

Sunt recunoscătoare...

Lui Dumnezeu pentru acest nou început.

În bucătărie...

Ciorbă de oase de porc, pulpe de pui la cuptor cu piure de cartofi și murături.

Sunt îmbrăcată...

În pantaloni de trening cu model de Crăciun, o bluză de bumbac și o vestă tricotată.

Meșteresc...

Am început un goblen nou. Hoinarul

Citesc...

Făcând din viață rugăciune - scrisă de Mitropolitul Antonie

„Doamne, Îți mulțumesc că sunt încă în viață, că m‑am deșteptat din somn ca și cum m-ai ridicat din moarte, trezindu-mă din nou la viață. Mă așteaptă o nouă zi, o zi ce n-a mai fost, care înseamnă înnoire, care se întinde la picioarele mele ca o nemărginită câmpie înzăpezită. Ajută‑mă să pășesc în așa fel încât să nu prihănesc cu nimic albul ei nepătat. Binecuvântează‑mă și binecuvântează această zi!”

Sper...

Să fiu mai prezentă pe blog. Am rămas în urmă și cu postările, dar și cu cititul pe blogurile care-mi sunt dragi. Sper să recuperez zilele acestea.

 

Învăț...

Să croșetez un model nou. Am făcut și desfăcut de mai multe ori, până când a ieșit ce mi-am dorit. 

  

În casă...
Încă nu am strâns decorațiunile de Crăciun și bradul. Să ne mai bucurăm de ele și de Bobotează și Sfântul Ion.

Ascult...

Cu foarte puțin timp înainte am ascultat:

În Iordan Botezându-Te Tu, Doamne, închinarea Treimii s-a arătat. Că Glasul Părintelui a mărturisit Ţie, Fiu Iubit pe Tine numindu-Te; şi Duhul, în Chip de Porumbel, a adeverit întărirea Cuvântului, Cel Ce Te-ai arătat, Hristoase Dumnezeule şi lumea ai luminat, Slavă Ţie.

Am avut bucuria de a fi binecuvântați de către părintele nostru.

Un film pe care îl recomand...

Deși am petrecut destul de mult timp în casă, nu am văzut niciun film nou în ultima vreme. Am revăzut în ultima zi a anului Toamnă la New York.

Unul din lucrurile preferate...

Plimbările zilnice prin cartier, împingând scaunul cu rotile în care o am pe mama. Îmi amintesc de plimbările de acum 20-24 de ani, când împingeam un cărucior în care aveam unul dintre copii.

Un citat...

Să ții minte suflete, că atunci când omul te calcă în picioare, Dumnezeu te ridică! Atunci când vezi ura din ochii cuiva ațintită spre tine, adu-ți aminte de iubirea din ochii prietenilor tăi dragi și aceasta îți va da multă putere să te ridici și să mergi mai departe. Sunt mulți care îți vor răul poate, dar cu siguranță sunt mulți care îți vor și binele! Să nu te intereseze părerea lumii, să te agăți de ce părere ar avea Dumnezeu despre tine în ceea ce faci sau cum te comporți! Să fii bine suflete, oricare ai fi tu și oriunde te afli în acest moment! Iartă, uită și iubește!
(Preot Ioan Danci)

O fotografie...

Două. :) Bucurii simple:

Din comorile pământului...

Laudă şi măreţie este lucrul Lui...

Amazing tourmaline, quartz and lepidolite slice from Transbaikalia.
Photo ©️ @magnificent__minerals

Vă îmbrățișez cu drag și vă doresc o săptămână binecuvântată!