Jurnalul unei femei simple (101)

(adus in blogosfera românească de către Corcodusa)

Doamne ajută tuturor! Bine v-am regăsit!

Pentru astăzi... 

Duminică, 16 februarie

Afară...

În sfârșit o zi de iarnă. Ninge liniștit încă de ieri după amiază. Zăpada s-a așternut peste tot. L-am rugat pe nepotul meu să ne ducă și să ne aducă de la biserică pentru că pe strada noastră nu era curățată zăpada și nu răzbeam cu căruciorul mamei. Prilej pentru care l-am împărtășit pe strănepotul meu.

Vlăduț, bucuros tare de darurile primite 

Mă gândesc...

Ce frumos lucrează Dumnezeu cu noi toți, dar din păcate nu avem ochi să vedem întotdeauna.

Sunt recunoscătoare...

Pentru sănătate, pentru liniște și pace. Pentru că nu sunt singură. Și pentru multe alte lucruri.

În bucătărie...

Ciorbă de pasăre acrită cu borș, ardei umpluți și vafe făcute la aparat.

Sunt îmbrăcată...

Într-o fustă gri de lână și un pulover bleumarin.

Meșteresc...

Am terminat sacoșa de umăr, croșetată, din macrame bleumarin. Am încheiat setul tricotat lucrat de mama și i-am pus ochiuri pentru o vestă pe care o împletește pentru bona ei. :)

La goblen am cusut extrem de puțin.

Citesc...

Un sfârșit e un început. Despre o viață fără frică și vinovăție, scrisă de Pr. Haralambos Papadopoulos

Sper...

Rugăciunile noastre sunt pentru însănătoșirea lui Mihai, soțul prietenei mele, care ieri dimineață a suferit un AVC.

Învăț...

Mi-am comandat un set de ace scurte (10cm), cu două capete pentru tricotat degetele pentru mănuși și vreau să învăț să lucrez degetele cu ele, să văd dacă merge mai ușor decât cu acele mai lungi de 20cm.

 

În casă...

În sfârșit am reușit să terminăm curățenia din urma zugrăvirii la casă. Am muncit ieri până seara târziu, împreună cu Cristian și cu Ștefan, dar sunt mulțumită de rezultat.

La apartament am făcut curățenia obișnuită de sâmbătă și am spălat o mulțime de rufe din ambele case. Din păcate nu am reușit să calc, așa că luni seară, după serviciu, am program de călcat rufe.

Acum e o atmosferă obișnuită pentru duminică după amiază. Mama se odihnește în sufragerie, iar Cristian în dormitor. Eu scriu această postare și mai privesc din când în când pe fereastră la dansul fulgilor de zăpadă.

Unul din lucrurile preferate...

Ninsoarea. Fulgii de zăpadă. Încă mă bucur ca un copil atunci când ninge.

 

Un citat...

Nu se sfințesc cei fără de păcate, ci cei ce au fost în stare să‑și vadă greşelile. Să și le atingă fără a le fi teamă că se vor păta și li se va șifona imaginea. Cel ce și‑a văzut păcatele, ne spune Sfântul Isaac Sirul, e deasupra celui ce înviază morții.
Iar cărarea spre un nou început presupune regăsirea copilului din noi, pe care l‑am redus la tăcere, socotindu‑l de prisos. Căci copila­șul încă e acolo și ne așteaptă. Încă n‑a încetat să zâmbească și să se joace. Să se bucure de existență. Căci viața nu are un sens, ci ea însăşi e sensul. Este dar al lui Dumnezeu, descoperire a deplinătății în persoana lui Hristos, Care ne așteaptă s‑o trăim, nu să ne ascundem de ea.
Așadar, trăiesc cum pot și cât pot, înălțând doxologie și mulțumire. Înțeleg foarte limpede că nu pot să am sau să fac totul. Trăiesc cu ceea ce, fie greșit, fie bine, fac, cu lipsurile și golurile din care îmi este alcătuită viața, împăcându‑mă cu realitatea vieții și apropiindu‑mă tot mai mult de Dumnezeu.
(Pr. Haralambos Papadopoulos)

Din comorile pământului...

Laudă şi măreţie este lucrul Lui...

Astonishing natural Azurite "half" geode from Mikheevskoe, Russia.
Photo  Phantom Minerals

Vă îmbrățișez cu drag și vă doresc o săptămână binecuvântată!