Rămas bun, 2025!

Am întrebat astăzi un prieten cum a fost pentru el anul 2025. Mi-a răspuns: extrem de scurt. Pentru mine a fost un an greu, un an care parcă nu se mai sfârșea odată. Am mai avut de-a lungul vieții ani cu suișuri și coborâșuri, ani cu dureri, cu pierderi, cu încercări, dar parcă erau presărați pe alocuri și cu nenumărate bucurii.
Ori au fost și anul acesta, dar am uitat eu să mă bucur?

Noaptea trecută, nu puteam să adorm și mi se derula în minte filmul anului, lună de lună, ca un film serial cu 12 episoade.

Le aștern și aici, pe scurt, pentru a le reciti la sfârșitul anului următor, (dacă va îngădui Bunul Dumnezeu să îl apuc).

Ianuarie:

- Cristian a rămas fără serviciu. Pe neașteptate. A aflat la sfârșitul lunii decembrie că din ianuarie se desființează organizația la care lucra.

Februarie:

- Mama a căzut la pat; în a treia duminică din februarie am mers împreună la Sfânta Liturghie (ea în scaunul cu rotile) și aceea a fost ultima zi în care a ieșit din casă;

Martie:

- Mi-am cerut detașarea la un nou loc de muncă pentru că la vechiul serviciu nu mai era de stat;

- ⁠Ștefan a trecut printr- o intervenție chirurgicală. Nu a fost ușor deloc să mă împart între spital, serviciu și mama care devenea tot mai dependentă de mine.

Aprilie:

- Cristian a încercat să lucreze undeva, cel puțin temporar pentru că nu mai făceam față cu banii; A fost o experiență dificilă;

- ⁠Am avut probleme mari cu doamna care o îngrijea pe mama, apoi cu o alta…

Mai:

- Slavă Domnului, Cristian a început un job mai bun;

- ⁠Dumnezeu ne-a trimis o fată minunată pentru mama, care avea să rămână cu noi până la sfârșit.

Iunie:

- Mi-am scos o tumoare din obraz și cu mila Domnului, biopsia a ieșit bine.

Iulie:

- Mama a plecat la cele veșnice. Draga mea mamă... Încă o caut în lucrurile mărunte, încă aștept să ajung acasă să vorbesc cu ea, încă mai cred pentru o fracțiune de secundă că pot să o sun, să îi povestesc tot ce mi se întâmplă.

A fost mama mea, prietena mea și mai presus de toate, confidenta mea. A fost persoana care m-a iubit peste măsură și care m-a susținut întotdeauna indiferent de calea pe care am pornit. Nu m-a judecat niciodată. Și și-a deschis brațele de fiecare dată când am suferit și m-a mângâiat cum numai o mamă știe să o facă.

A plecat și am rămas cu un dor nestins. O port în rugăciune și trăiesc cu nădejdea că ne vom revedea în Împărăția lui Dumnezeu. Nădejdea e mângâietoare.

August:

- Am dat examen pentru transfer la noul job și prin purtarea de grijă a Maicii Domnului, am reușit să îl trec cu bine;

- ⁠Am petrecut câteva zile cu Matei;

- ⁠Am adoptat motăneii;

- ⁠Am fost câteva zile la mare.

Septembrie:

- Plecarea Mariei în Portugalia. Încă nu m-am obișnuit cu depărtarea aceasta, deși vorbim destul de des.

Octombrie:

- Am fost câteva zile la prietenii noștri din Bucovina. Au fost zile binecuvântate, mi-am dorit să scriu despre ele pe blog, dar nu am reușit.

Noiembrie:

- Am fost la Giurgiu, pentru revederea de 35 de ani de la absolvirea liceului. L-am plimbat pe soțul meu prin toate locurile copilăriei și adolescenței mele.

Decembrie:

- Am lucrat program de 10 ore pe zi, dar am beneficiat de două zile libere înainte de Crăciun. Slavă Domnului și pentru asta. Am reusit astfel să fac câteva pregătiri pe 23, iar de pe 24 am avut o viroză și nu am putut merge la slujbele de Crăciun; mă bucur mult că îi trecuse lui Cristian și a mers el, astfel încât au fost pomeniți și cei dragi ai noștri.

Cam acestea au fost evenimentele anului care tocmai se încheie, pentru mine și familia mea.

Nădăjduim să ne fie toate spre mântuire și să reverse Domnul mila și dragostea Lui peste noi toți în anul ce bate la ușă!