E toamnă, mamă...

 

A venit toamna mamă

Și dorul mă apasă,
Am chipul tău în ramă,
Zâmbești și ești frumoasă!

Afară este toamnă,
Copacii îți duc dorul,
Iar frunzele se-ndeamnă
Din creangă să-și ia zborul.

E toamnă dragă mamă
Când tu ca gospodină,
Îți pregăteai pe iarnă,
De toate, din grădină,

Acum grădina-i plină
Și via neculeasă,
O liniște deplină
S-a așternut în casă!

În inima mea-i jale
Și toamna mi-e pustie,
Tu nu-mi mai ieși în cale,
Ce greu o să-mi mai fie,

Eu știu acum măicuță
Că ție-ți este bine,
Căci ai pe-al meu tăicuță
Din nou, iar lângă tine,

Acum ești fericită
Și-i povestești de toate,
Că-i grea viața trăită
Doar în singurătate.

Măicuță, îți duc dorul
Și-am inima pustie
Și nesecat izvorul
De lacrimi o să-mi fie!

(Carmen Iancu)