Jurnalul unei femei simple

Doamne ajută tuturor! Bine v-am regăsit!

Pentru astăzi... 

Sâmbătă, 10 ianuarie 2026

pinterest.com

Afară...

E o zi rece, de iarnă, cu puțină zăpadă. Nu prea îmi place frigul, dar cu toate acestea, în jurul prânzului voi merge la o cafenea din oraș pentru o mică șezătoare cu fetele.

Mă gândesc...

Că de luni ne întoarcem la serviciu. A fost tare bine în aceste zile de vacanță, în care m-am odihnit, m-am relaxat, am croșetat, tricotat, cusut, colorat și pictat, dar am mai rezolvat și din treburile rămase restante din decembrie. Am rânduit șifonierul, sertarele cu mărunțișuri, etc. Și am strâns și urcat în pod și decorațiunile de Crăciun.

Dar, în afară de trezirea devreme care mi se pare cruntă :))), nu mă vait. Îmi place foarte mult noul meu loc de muncă, îmi plac colegii și atmosfera de la birou și îmi place nespus să croșetez/tricotez în mijloacele de transport. Este timpul meu de relaxare zilnică, din timpul săptămânii de lucru.

Sunt recunoscătoare...

Că ne-am împărtășit în ziua de Bobotează. A fost cumva pe neașteptate și l-am luat ca pe un dar prețios și încurajator, oferit de către Dumnezeu la început de an, prin mare mila Sa.

În bucătărie...

Am gătit o ciorbă de porc și un pui cu sos și orez cu legume și probabil că diseară vom face o mămăligă cu brânză și smântână și voi scoate un cârnat de la untură.

Sunt îmbrăcată...

Într-o fustă lungă, de stofă neagră și un pulover cu nasturi mici.

Meșteresc...

O, dar ce nu meșteresc! :)))

- am cusut

- am cârpit (nasturi, buzunare descusute, etc)

- am tricotat la cele două eșarfe model Sophie

- și din dorința de a ajuta o prietenă să facă o variantă croșetată a acestei eșarfe, am început în paralel și una cu croșeta

- m-am relaxat colorând (mi-am cumpărat de la Action, care s-a deschis recent la noi în cartier - mare ispită!, un set de carioca cu vârf fin, cu ajutorul cărora pot colora până în cele mai mici detalii)

- am scris în diferite agende/jurnale, etc

Citesc...

Datorită provocării Tuesday 4, am descoperit pe blogul doodles'n'daydreams, seria Cele șapte surori, care spune povestea a șapte fete adoptate, bazată pe legenda alegorică a Pleiadelor din mitologia greacă și a constelației cu același nume.

(Ulterior am citit și pe blogul Irinei o referire la această serie și mi-a atras și mai mult atenția). Așa că, de abia aștept să le citesc. Pe prima mi-am descărcat-o atât în limba engleză, cât și în limba română, în ideea de a mai învăța și eu un pic de engleză.

1. Cele șapte surori. Povestea Maiei;
2. Cele șapte surori. Sora furtună. Povestea lui Ally;
3. Cele șapte surori. Sora umbră. Povestea lui Star;
4. Cele șapte surori. Sora perlă. Povestea lui Cece;
5. Cele șapte surori. Sora lună. Povestea lui Tiggy;
6. Cele șapte surori. Sora soare. Povestea Electrei;
7. Cele șapte surori. Sora pierdută

Această serie este urmată de povestea lui Pa Salt, bărbatul care le-a adoptat. Se pare că Lucinda Riley a murit în timp ce scria această carte, dar fiul ei a terminat-o.

Sper...

Să citesc mai mult în acest an și în general, să îmi folosesc timpul mai eficient, atât la birou, cât și acasă.

Învăț...

Să fiu mai organizată și în ceea ce privește meniul săptămânal. Analiza de diabet a lui Cristian nu a ieșit prea grozav și trebuie să fac tot ce ține de mine, să și-o îmbunătățească.

Voi încerca să îmi planific meniul la sfârșitul săptămânii pentru săptămâna următoare, astfel încât să facem cumpărăturile în weekend pentru toate cinele din zilele de lucru. El are masa de prânz asigurată la serviciu, iar pentru mine e mult mai simplu decât pentru el, care este dependent de insulină (își administrează de patru ori pe zi) și de un program strict al meselor.

În casă...

Tot am impresia că mai am mult de lucru pentru a transforma apartamentul în care locuim într-un cămin.

Ascult...

Am ascultat recent o romanță pe care o cânta uneori o bună prietenă a mamei mele, doamna preoteasă a satului, la întâlnirile pe care le aveau părinții mei cu acești prieteni de suflet, fie la noi, fie la ei acasă.

Doamna preoteasă cânta atât de frumos! De altfel, tot dumneaei conducea și corul școlii, deși era educatoare, pregătea împreună cu mama (care era învățătoare), serbările școlare. 

Dar, să revin la romanță. Era un cântec după versurile lui Vasile Militaru.

 

Mama - (Vasile Militaru)

A venit aseară mama, din sătucu-i de departe,

Să mai vadă pe fecioru-i, astăzi “domn cu multă carte”!

A bătut sfios la uşă, grabnic i-am ieşit în prag;

Ni s-a umezit privirea de iubire şi de drag.

Sărutându-i mâna dreaptă, ea m-a strâns la piept, duioasă,

Şi-ntrebând-o câte toate, am intrat apoi în casă.

Înăuntrul casei mele, cătă brumă-am adunat,

Dă prilej bietei bătrâne să se creadă-ntr-un palat.

Nu-ndrăzneşte nici să intre, cu opincile-n picioare,

Şi cu multă grijă calcă doar pe-alături de covoare.

Eu o-ndemn să nu ia seama şi să calce drept, în lege,

Că doar e la fi-su-n casă, nu e-n casa vreunui rege.

Şi de-abia o fac să şadă pe-un divan cu scoarţă nouă…

„Mi-era dor de tine, maică… Ţi-am adus vreo zece ouă,

Niţel unt, iar colea-n traistă nişte nuci, vreo două sute…”

Şi, cu ochii plini de lacrimi, prinde iar să mă sărute.

„Poate mor, că sunt bătrâna şi-a prins dorul să mă-ndrume

Să mai vad o dată, maică, ce mi-e azi mai drag pe lume!

Caierul mi-i pe sfîrşite… mâine poate-şi curma firul

Şi-ntre patru blăni de scânduri să mă cheme cimitirul…

Jale mi-e de voi, mămucă, dar visez, chiar şi deşteaptă,

Cum, pe-o margine de groapă, bietul taică-tu m-aşteaptă…

Tu, odorul mamii, în urmă să te-aduni cu fraţii-acasă

Şi să-mparţi agoniseala de pe urma lui rămasă.

Lui Codin să-i dai pământul de la moară şi cu via;

Vaca şi-un pogon de luncă, maică, sa le ia Maria;

Lui Mitruş să-i dai zăvoiul de răchiţi dintre pârae;

Carul, boii şi cu plugul să le dai lui Nicolae.

Iară tu, ca mai cu stare, decât fraţii zişi pe nume,

Să iei casa-n care ţie ţi-a fost dat să vii pe lume…

Când şi când, în miezul verii sau de Paşti, să vadă satul

Cum îmi vine ca-n toţi anii, la căsuţa mea băiatul.

Şi-având tihnă şi odihnă, la venire sau plecare,

S-aprinzi şi la groapa maichii câte-un pai de lumânare!…”

A tăcut apoi bătrâna şi-a plâns mult, cu lacrimi grele,

Ce curgându-i lin în poală, se-ntâlneau cu ale mele.

Tare frumos mai era în acele seri de poveste!

Un film pe care îl recomand...

Am tot văzut câte un film zilele acestea, unele nu neapărat la prima vizionare.

În noaptea dintre ani, ne-am uitat la Catch Me If You Can, iar seara trecută am revăzut Gifted Hands. 

Unul din lucrurile preferate...

Serile petrecute cu soțul meu, când după ce ne facem rugăciunea împreună, luăm cina și apoi ne relaxăm cu o cană de ceai privind un film, făcând Duolingo (mai mult el), citind sau lucrând ceva la andrele (doar eu :))

Un citat...

Nimeni să nu silească pe aproapele său, nici măcar pentru a-i face un bine. Nici Domnul nu intră nechemat.

(Nicolae Steinhardt, Jurnalul fericirii)

O fotografie... (două, trei...)

Din comorile pământului...

Laudă şi măreţie este lucrul Lui...

Malachite on Shattuckite - Kaokoveld, Namibia - 7.5cm
Photographed for @focalcrystal at the @tucsonfinemineralgallery

Vă îmbrățișez cu drag și vă doresc o săptămână binecuvântată!

Cuvântul anului 2026 - Cumpătare

Toate îmi sunt îngăduite, dar nu toate îmi sunt de folos.
Toate îmi sunt îngăduite, dar nu mă voi lăsa biruit de ceva.
(I Corinteni 6, 12)

Cumpătarea este capacitatea de a‑ți controla dorințele, emoțiile și impulsurile astfel încât să alegi o măsură potrivită în tot ceea ce faci.

Pe scurt, cumpătarea înseamnă:

• echilibru în comportament și decizii;
• moderație în reacții, fără excese;
• stăpânire de sine în situații tensionate;
• prudență și gândire înainte de acțiune.

Este considerată o virtute, pentru că te ajută să iei decizii mai bune și să trăiești într-un mod armonios.

pinterest.com

1. În alimentație
Să mănânci suficient cât să fii sătul, fără să exagerezi doar pentru că mâncarea e bună.
E alegerea de a lua o porție potrivită, nu să te îndopi până nu mai poți.

2. În reacții emoționale
Când cineva te enervează, cumpătarea înseamnă să respiri, să te calmezi și să răspunzi cu mintea limpede, nu impulsiv.

3. În cheltuieli
Să nu cumperi lucruri doar pentru că sunt la reducere.
Cumpătarea înseamnă să te întrebi: Am cu adevărat nevoie de asta?

4. În vorbire
Să nu spui primul lucru care îți vine în minte dacă știi că poate răni.
E alegerea de a vorbi cu măsură și respect.

5. În muncă și timp liber
Să nu muncești până la epuizare, dar nici să nu amâni totul.
Echilibrul dintre responsabilități și odihnă este tot o formă de cumpătare.


Cultivarea cumpătării nu e un talent misterios, ci un set de obiceiuri mici, repetate până devin naturale.

1. Observarea impulsurilor

Înainte să reacționezi, întreabă-te: „De ce vreau să fac asta acum?”
Doar 2–3 secunde de pauză pot schimba complet direcția unei reacții.

2. Exersează răbdarea în situații mici

• Așteaptă 1 minut înainte să răspunzi la un mesaj care te irită.
• Amână cu 5 minute o poftă (dulce, scroll pe telefon).

Aceste exerciții întăresc autocontrolul.

3. Stabilește limite clare

Cumpătarea devine mai ușoară când ai reguli simple:

•   „Un singur desert pe zi.”
•  „Nu cumpăr nimic peste 100 lei fără să mă gândesc 24 de ore.”
•  „Nu răspund la discuții tensionate când sunt obosit.”

4. Gândește în termeni de consecințe

Întreabă-te: „Cum mă voi simți peste o oră dacă fac asta?”
Cumpătarea apare când viitorul cântărește mai mult decât impulsul prezent.

5. Practică echilibrul, nu perfecțiunea

Cumpătarea nu înseamnă să fii rigid, ci să alegi măsura potrivită.
Dacă ai exagerat într-o zi, nu te judeca — doar revino la echilibru.

6. Înconjoară-te de oameni echilibrați

Comportamentele se transmit. Dacă petreci timp cu persoane calme și cumpătate, vei prelua natural din ritmul lor.

7. Mică rutină zilnică

Un exercițiu simplu:
Dimineața: alege un singur lucru în care vrei să fii cumpătat azi. 

Seara: notează dacă ai reușit și ce ai învățat.


„Cumpătarea este temelia tuturor virtuților, căci prin ea omul își stăpânește patimile.”

(Sfântul Ioan Gură de Aur)

„Cel ce își poate înfrâna dorințele este mai puternic decât cel ce cucerește cetăți.”

(Sfântul Vasile cel Mare)

„Măsura în toate este calea împărătească, cea care duce la pacea inimii.”

(Sfântul Antonie cel Mare)

„Cine se păzește pe sine în cele mici, acela va fi păzit și în cele mari.”

(Sfântul Isaac Sirul)

Rezoluții, intenții, planuri... pentru anul 2026

Statisticile spun că doar 10% dintre ele se materializează până la sfârșitul anului (90% eșuează și de cele mai multe ori sunt reportate pentru anul următor). Dar, să nu ne lăsăm descurajați și să încercăm și anul acesta. :))

De obicei, adăugăm pe listă ceea ce n-am reușit să bifăm în anii trecuți și ne lăsăm purtați de entuziasmul specific începuturilor. Aș zice că este speranța care ne face să credem că de data asta va fi altfel. Și poate chiar va fi...

Așadar, în noul an îmi doresc: 

• Să onorez fiecare zi ca pe un dar, ca pe o binecuvântare de la Dumnezeu;

• Să merg pe jos cel puțin 30 de minute în fiecare zi;

• Să fac exercițiile fizice zilnic;

• Să mergem la recuperare medicală vreme de două săptămâni;

• Să croșetez/tricotez/cos, atât în drumul către și de la serviciu, cât și seara, când ne uităm la un film;

• Să particip la câte o șezătoare lunar;

• Să reiau studiul la pian;

• Să citesc două cărți pe lună;

• Să mergem în pelerinaje și călătorii de o zi sau două în fiecare lună;

• Să transcriu psalmii, în agendă, cu stiloul, zilnic, de luni până vineri și sâmbăta, evanghelia din duminica următoare;

• Să continui să scriu în jurnalele pentru Maria și Ștefan, dar și în cel personal;

• Să le pregătesc copiilor câte un caiet cu rețete, cu mâncărurile lor preferate din copilărie;

• Să mergem la bazinul de înot de două ori pe săptămână;

• Să scriu pe blog, cel puțin o postare săptămânal;

• Să botez un copil;

• Să mergem la mare și la munte, cel puțin o dată și în acest an.

Se spune adesea că, atunci când ne facem planuri, Dumnezeu zâm­bește. Pe de altă parte, a nu-ți face planuri deloc, înseamnă să trăiești la întâmplare.

„Înfățișează Domnului lucrările tale și gândurile tale vor izbuti” (Pilde 16, 3).

pinterest.com

„Iubita mea e vremea. Vrea inima popas.
Trec zile după zile și fiecare ceas
Mai smulge-un fir de viață. Noi mergem mai departe.
Și tot croind la planuri deodată dăm de moarte.
Nu-i fericire-n lume, dar gândul liber este,
De mult visez o soartă tihnită ca-n poveste;
Rob ostenit, mi-i gândul de mult să fug de toate
Spre colțul meu de muncă și de plăceri curate”
(A.S. Pușkin, „Iubita mea e vremea”).

Tuesday 4 - Lectură

 Lectură...

pinterest.com

Doamne ajută tuturor! Bine v-am regăsit!

E prima dată când particip la provocarea Tuesday 4, deși o urmăresc de mai mult timp. Am decis să mă alături astăzi, fiind vorba despre un subiect atât de atrăgător... Lectura!

Așadar...

Bine ați revenit la ediția de marți a lui Toni Taddeo, unde încercăm să vă provocăm să gândiți, să descoperiți și să vă faceți prieteni noi prin intermediul blogului.

1. Ne-ați putea povesti despre o carte care v-a plăcut în mod special?

Omul în căutarea sensului vieții, de Viktor Frankl

Este o biografie scrisă de către unul dintre supraviețuitorii lagărului de concentrare de la Auschwitz, medicul psihiatru Viktor Frankl, cel care s-a confruntat personal cu ororile regimului nazist, lipsurile, torturile şi imaginile cumplite ale celor care mureau pe capete din cauza suferinţelor și tratamentelor inumane la care erau supuși.

El descrie cu lux de amănunte condiţiile în care a trăit şi toate gândurile ce i-au trecut prin minte și cum a reuşit să se agaţe de viaţă, să trăiască.Uneori simți că ești alături de autor, în mijlocul unei nopți friguroase, într-o baracă lipsită de căldură și lumină, percepi violența și brutalitatea cu care erau tratați. Atunci când ești pus față în față cu o asemenea tragedie umană, parca nu îți vine să crezi că omul este capabil de acte atat de crude si brutale.

Ideea pe care încearcă să o sublinieze Frankl este că:
"Provocarea cea mai serioasă pentru o persoană este să găsească sens în viaţa sa."

Frankl arată limpede că sunt trei căi prin care omul poate găsi un sens în viată:
- munca, „viața activă", prin intermediul căreia omul „creează valori" sau „săvârşeşte o faptă anume".
- cea de a doua cale este mai mult una contemplativă, „pasivă", în care omul nu creează, ci primeşte în dar ceva de care se poate bucura: frumosul, binele, adevărul din natură sau din cultură, ori dragostea unei alte persoane.
- ultima cale prin care omul poate găsi sensul în viaţă este suferinţa - sensul poate fi tocmai de a îndura cu demnitate şi curaj suferinţa care îi este impusă şi pe care nu o poate înlătura.

2. Ai o serie de cărți preferată? Dar o serie preferată din copilărie?

Cărțile scrise de Heather Morris mi-au plăcut nespus și le-am citit pe nerăsuflate:

• Tatuatorul de la Auschwitz, 
• Călătoria Cilkăi,
• Trei surori,
• Povești despre speranță.

Iar din copilărie cel mai mult mi-a plăcut seria Cireșarii, scrisă de Constantin Chiriță:

• Cavalerii florii de cireș,
• Castelul fetei în alb,
• Roata norocului,
• Aripi de zăpadă,
• Drum bun, Cireșari!

Mărturisesc că aventurile acestei serii m-au influențat în alegerea meseriei de geolog. :)

3. Există o carte care pur și simplu nu ți-a plăcut sau una de care ai putea deveni interesat?

La răsărit de Eden, de John Steinbeck. Am auzit atât de multe despre ea, dar parcă nu a fost pe măsura așteptărilor. Ori, poate că nu am citit-o eu în cel mai potrivit moment din viața mea.

4. Există un autor ale cărui cărți nu vrei să le ratezi sau unul ale cărui cărți le eviți?

 Maria Pastourmadzis - urmăresc tot ce se traduce din cărțile acestei autoare.

• Iubește-mă (Sfântul leproșilor),
• Viață din viața mea,
• Sfântul,
• Dacă nu veneai Tu...,
• Jertfă și înviere.

pinterest.com

Dacă doriți să participați la provocarea Tuesday 4, accesați acest blog.

Noapte cu pace și lectură plăcută!

Proiecte handmade 2026

Doamne ajută tuturor! Bine v-am regăsit în noul an!

Deși mai am încă multe proiecte începute, unele în lucru, altele lăsate deoparte, în așteptare, nu puteam să încep anul fără o listă cu proiecte pe care mi-aș dori să le lucrez în acest an.

1. Ștergar pentru coșniță (cusut pe matador). Ideea mi-a încolțit încă de anul trecut, dar de abia acum îi vine rândul. Mi-am cumpărat deja în decembrie un metru de material și două bobine albastru de nu-mă-uita. Am o cutie mare cu bobine în diverse culori, dar taman ce îmi trebuia nu aveam. 🙃

2. Un batic/șal în sill Burberry (tricotat din cașmir). Nici pentru acesta nu aveam firele potrivite. Așa că mi le-am comandat (tot în decembrie; pe Aliexpres), încă le aștept să sosească. 

Nu am mai tricotat niciodată cu asemenea fire. Sunt foarte entuziasmată de acest proiect.

3. Șosete în sill Burberry - Mariei i-au plăcut aceste șosete, așa că, aș vrea să îi fac și ei o bucurie.

4. Izzy Dolls - tot de anul trecut mă atrage ideea de a tricota și dărui astfel de păpușele. Voi face o postare separată cu mai multe detalii despre acest proiect.

5. Pulover în stil Jacquard. Tot pentru Maria aș vrea să lucrez un astfel de pulover. Îi plac mult. I-a “confiscat” unul lui Cristian, care îl avea din tinerețe.

Acesta mi se pare un proiect mai greu, dar sper să reușesc să îl fac.

Încă nu am comandat nici lâna. Sunt la capitolul documentare. Se pare că cea mai potrivită este lâna islandeză. Voi vedea.

Cam astea sunt principalele mele dorințe de la început de an. Sunt sigură că pe parcursul anului li se vor adăuga și altele.

Să fiu sănătoasă și să mă mai țină mâinile și ochii, cu ajutorul Domnului.

Voi ce dorințe aveți pentru anul acesta (referitor la lucrul de mână)?

Vă îmbrățișez cu drag și vă doresc spor în toate cele bune și de folos sufletului vostru!