Mă gândesc adesea, când mă mai apucă și pe mine stările de oboseală sau nemulțumire, la vorbele acelea scrise de André Gide, în "Fructele pământului": "Nu admiri așa cum ar trebui acest miracol amețitor care ți-e viața."
Nădăjduiesc ca mâine să fie o zi în care să-mi amintesc că nimic din ce am nu mi se cuvine și nu-i pe merit. Sunt doar cadouri, cadouri căzute din cer, de la Mântuitorul meu.
Una pe zi...
Strălucire şi măreţie este lucrarea Lui...
Cavansite with Stilbite - Wagholi Quarries, Maharashtra, India - 6.2cm - Photographed for the Spann Collection
Gândul zilei...
"Fii, Doamne, o aripă pentru gândul nostru și ea să zboare în adierea subțire, ca prin aceste aripi să ajungem la adevăratul nostru sălaș!" (Sfântul Isaac Sirul)
Vă îmbrățișez cu drag și vă doresc o noapte cu pace!
În seara aceasta am ajutat-o pe Maria să facă un mic proiect pentru școală. Ideile au fost ale ei, eu am scos doar materialele și pistolul cu silicon. :))
Ne-am amintit cu drag de multe alte proiecte făcute de-a lungul timpului și implicit de astfel de seri petrecute împreună. Slavă Domnului pentru toate!
Una pe zi...
Strălucire şi măreţie este lucrarea Lui...
Calcite balloon ascending from Cavnic, Romania. 6.4 cm wide
Gândul zilei...
Dragă Mamă, Care plămădești sub inima ta un pui de om, pentru a aduce o nouă viață pe pământ, Care porți pe trupul tău semnele nașterii, Care crești în inima ta copilul ce a crescut în pântecul altei mame, Care îți porți copilul în brațe ca pe cea mai de preț comoară, Care transformi noaptea în zi, veghindu-ți pruncul, Care plângi de durere și te rogi cu lacrimi de sânge când este bolnav, Care trăiești bucuriile lui cu inima dând pe dinafară, Care mori o dată cu el, Care uiți de tine de atâtea ori, gândindu-te la copiii tăi, Care iubești oamenii care-ți iubesc copiii, Care devii leoaică atunci când simți vreun pericol, Care muți munții din loc pentru a-i ajuta la nevoie, Care trăiești toată viața cu inima bătând în alte piepturi! Dragă Mamă, Nu uita că Dumnezeu te-a ales să crești viața pe pământ și să ții aprinsă candela iubirii! Fii bună și iubitoare și blândă și smerită ca Maica Domnului! Nu uita ce binecuvântare mare ai primit, dar și ce răspundere ai pentru sufletele pe care le-ai primit în grijă! Fă din ele flori care să crească, la timpul cuvenit, în grădina Raiului!
Vă îmbrățișez cu drag și vă doresc o noapte liniștită!
În seara aceasta, aș vrea să ne gândim puțin la tați. :) La rolul tatălui în creșterea și educarea copilului, prin dragoste, sprijin, protecție și binecuvântare. Prin timp petrecut împreună cu copiii.
Un copil este un dar de la Dumnezeu. O minune. Fiecare copil ar trebui crescut cu pornirea smerită de a învăța de la părinți, bunici, profesori și cu pornirea generoasă de mai târziu de a învăța pe alții.
Să nu uităm că nu creștem doar un fiu, ci pe soțul cuiva și pe tatăl nepoților noștri. La fel și cu o fiică.
Mântuitorul spune: "Lasați copiii să vină la Mine și nu-i opriți, că a unora ca acestora este Împărăția cerurilor" (Matei 19, 14). Cu pilda copiilor, Mântuitorul leagă și porunca dată celor mari să nu-i oprească în înaintarea spre Împărăția cerurilor, ci să-i ajute la aceasta.
Sigur că nu este o treabă ușoară. Nici pentru mame, dar nici pentru tați. De aceea, să încercăm să îi creștem cu smerenie, cerând în permanență ajutorul Mântuitorului și binecuvântare de la Maica Domnului.
Chiar nu este ușor. Am ascultat astăzi o priceasnă și m-am cutremurat. Se referă la strădania mamei. Una cu tați nu am găsit. :))) Dar, cred că fiind un trup, și unul și celălalt au practic aceeași responsabilitate împărțită.
Revenind acum la tată, mă voi referi la cel pe care-l cunosc cel mai bine, cel mai bun tată pe care-l puteam avea. Un bărbat frumos, puternic, blând și iubitor.
Mi-l amintesc venind acasă cu un pepene mare, dulce, pe care îl băga în apă rece, îmi amintesc veselia cu care il tăia și ne împărțea apoi în mod egal cocoșul (deși parcă întotdeauna eu, fata lui, primeam bucata cea mai dulce; e foarte posibil ca la fel să fi simțit și fratele meu și verișorii mei, cu care am crescut).
Nu știu cum reușea, prin relațiile pe care le avea, să ne aducă de sărbători o ladă întreagă de Pepsi și portocale dulci și banane necoapte, pe care le înfășuram cu grijă în bucăți de ziare și le așezam sus pe șifonier. Le verificam seară de seară, să vedem dacă s-au copt.
De cel puțin două ori pe an, plecam împreună cu tata, la București, să-mi cumpere haine și rechizite, toamna, înainte de începerea școlii și primăvara, înainte de Paști. Mereu îl dojenea mama că s-a abătut de la listă. La ce-mi trebuia penar cu oglindă și gumă frumos mirositoare? Astea, mai treacă meargă, dar pălăria roșie? Și pantofii de lac? Tata o liniștea cu blândețe și scotea din geantă o bucată din cel mai frumos material cu flori pe care îl cumpărase pentru mama să își facă rochie nouă de Paști. Întotdeauna lua mai mult decât îi trebuia mamei și așa mă alegeam și eu cu o rochiță din același material ca al mamei. Eram atât de mândră să ne îmbrăcăm la fel!
După ce terminam cumpărăturile, tata mă ducea la restaurant, de fiecare dată. Mă simțeam atât de importantă. Vă dați seama că la noi în sat nu existau restaurante. Poate doar o cârciumă, dar unde clar nu putea să o ducă pe fata lui. Dar, la restaurant, la București, îi zâmbeau ochii când îmi vedea bucuria.
Tata știa să se bucure. Și să mă bucure.
El este cel care-mi alunga fricile (nu pot uita când mi-a spus că mănâncă el păianjenul care m-a speriat), care s-a bucurat împreună cu mine la toate micile mele reușite profesionale și care a plâns împreună cu mine când am pierdut pruncul nenăscut.
Ce mult s-a bucurat câțiva ani mai târziu, de nepoți. Își dorea să o răsfețe pe fiica mea, așa cum o făcuse atâția ani cu mine. Nu a mai apucat. S-a dus la Domnul când ea avea șapte luni. Ultima referire la nepoata lui a fost atunci când, cu câteva zile înainte să ne părăsească, i-a spus mamei să ia niște bani din cutie și să-i dea fetei, adică mie, să îi cumpăr fetii rochiță. Îi ieșise primul dinte și așa era tradiția la noi, cel care vede primul dințișor, îi cumpără un dar.
Una pe zi...
Strălucire şi măreţie este lucrarea Lui...
A wonderful rhodochrosite from N'Chwanning Mine, South Africa. 8.9 x 8.9 cm Photo by Joe Budd
Gândul zilei...
Prin însăși purtarea sa, un tată bun, tandru, care comunică și îmbrățișează, pune în sufletul copilului baza unor relații bune, apropiate, de încredere cu Domnul. Relațiile copilului cu tatăl modelează și relațiile lui cu Dumnezeu. (Egumenul Eumenie Peristâi)
"Sa armonizezi vointa copiilor tai prin cuvinte, prin indemnuri si prin sfaturi. Fii acasa, impreuna cu femeia, impreuna cu copiii, si formeaza-i pe acestia. Dumnezeu ti-a dat copiii ca ei sa invete virtutea de la tine. Caci de aceea a vrut ca sa uneasca astfel neamul oamenilor, facand cele doua lucruri foarte mari: unul, asezandu-i invatatori pe tati, al doilea, sadind in ei multa dragoste."
(Sfantul Ioan Gura de Aur)
Vă îmbrățișez cu drag și vă doresc o noapte cu pace!
Să ne iubim în fiecare zi, nu doar în zi de sărbătoare...
Una pe zi...
Strălucire şi măreţie este lucrarea Lui...
Gândul zilei...
„Binecuvântat eşti Doamne, Dumnezeul nostru, sfinţitorul nunţii celei tainice şi preacurate şi legiuitorul nunţii celei trupeşti, păzitorul nestricăciunii şi chivernisitorul cel bun al celor de trebuinţă vieţii. “ (Rugăciune din slujba Cununiei)
Nu prea știu despre ce să vă scriu în seara aceasta (Nu am o stare interioară prea grozavă.). Așa că m-am gândit să mă refer puțin la frumusețea femeii. În primul rând, știm cu toții că toate femeile sunt frumoase. Însă, vorbim de două tipuri de frumusețe: frumusețea exterioară, care este trecătoare și frumusețea interioară, cea care se vede prin ochii unei femei, pentru că ei sunt ușa către inima ei, acolo unde sălășluiește iubirea.
Se poate vorbi foarte mult despre frumusețea femeii și au făcut-o mult mai bine decât mine de-a lungul vremii atâția poeți, scriitori și filozofi.
Eu vreau doar să vă spun că iubesc frumusețea femeii creștine, care de cele mai multe ori nu este foarte atrăgătoare, dar a cărei personalitate o face să strălucească la fel ca soarele la amiază.
Una pe zi...
Strălucire şi măreţie este lucrarea Lui...
calcite and quartz
Gândul zilei...
Ca să vezi cât ești de frumoasă...
O întrebare pe care îmi voi permite să o citesc direct,cum apare pe hârtie: „Doamne, Tu m-ai făcut. Şi dacă nu sunt frumoasă ce fac?”.
Da’ de unde ştii tu că nu eşti frumoasă? Cine ţi-a spus, sau unde te-ai uitat de-ai văzut că nu eşti frumoasă? Cred că te-ai uitat în oglindă! De ce cred? Pentru că şi eu mă uit câteodată în oglindă şi zic: „Doamne, ce urâtă sunt! Uite cum arăt şi totuşi copiii ăia îmi zâmbeau din toată inima! Cum e posibil?”
Aşa că, fetiţa mea dragă, să zici aşa: „Doamne, dacă Maica Siluana e atât de bucuroasă deşi spune că se vede urâtă, şi cu adevărat şi eu i-am zâmbit şi nu mi s-a părut atât de urâtă, nu cumva aş putea să dobândesc şi eu acea bucurie şi să par şi eu frumoasă?”
Nu te mai uita în oglindă ca să vezi dacă eşti sau nu frumoasă, pentru că vei iscodi să afli acolo cine ştie ce imagine din clipurile publicitare! Uită-te în oglindă ca să vezi dacă nu eşti ciufulită, dacă nu eşti murdară pe faţă, dacă nu ţi-ai pus puloverul pe dos! Iar ca să vezi cât eşti de frumoasă, uită-te în icoana Maicii Domnului şi zi: „Maica Domnului, nu-i aşa că şi eu sunt frumoasă?” Pentru că frumuseţea ta e înăuntru.
Frumuseţea omului nu este în lut, ci în lumina dinlăuntrul lutului! Dacă cineva se uită la bec şi zice: „ce frumos e becul ăsta!”, rămâne cu sticla. Dar cine zice: „Ce frumos luminează becul ăsta!”, îşi luminează casa cu el.
Aprinde-te cu lumina bucuriei sfinte, copila mea, şi o să fii mult mai frumoasă decât Miss Bucureşti. Aprinde-te de Duhul Sfânt, dă-ţi cu parfumul rugăciunii, spală-te cu Spovedania, hrăneşte-te cu Mântuitorul şi cere bucurie de la Dumnezeu şi atunci vei fi frumoasă pentru privirea duhovnicească, iar ochiul lumesc o să zică: „Ce urâtă pare asta şi ce bucuroasă e! Eu sunt frumoasă şi atât de nefericită! Cum e posibil?”
