{ Blog 365...day 46 }

Provocare adusă în blogosferă de către Sandra -

Diary of a stay a home mum

Doamne ajută la ceas de seară! Bine v-am regăsit!

În seara aceasta, aș vrea să ne gândim puțin la tați. :) La rolul tatălui în creșterea și educarea copilului, prin dragoste, sprijin, protecție și binecuvântare. Prin timp petrecut împreună cu copiii.

Un copil este un dar de la Dumnezeu. O minune. Fiecare copil ar trebui crescut cu pornirea smerită de a învăța de la părinți, bunici, profesori și cu pornirea generoasă de mai târziu de a învăța pe alții.

Să nu uităm că nu creștem doar un fiu, ci pe soțul cuiva și pe tatăl nepoților noștri. La fel și cu o fiică.

Mântuitorul spune: "Lasați copiii să vină la Mine și nu-i opriți, că a unora ca acestora este Împărăția cerurilor" (Matei 19, 14). Cu pilda copiilor, Mântuitorul leagă și porunca dată celor mari să nu-i oprească în înaintarea spre Împărăția cerurilor, ci să-i ajute la aceasta.

Sigur că nu este o treabă ușoară. Nici pentru mame, dar nici pentru tați. De aceea, să încercăm să îi creștem cu smerenie, cerând în permanență ajutorul Mântuitorului și binecuvântare de la Maica Domnului.

Chiar nu este ușor. Am ascultat astăzi o priceasnă și m-am cutremurat. Se referă la strădania mamei. Una cu tați nu am găsit. :))) Dar, cred că fiind un trup, și unul și celălalt au practic aceeași responsabilitate împărțită.

Revenind acum la tată, mă voi referi la cel pe care-l cunosc cel mai bine, cel mai bun tată pe care-l puteam avea. Un bărbat frumos, puternic, blând și iubitor. 

Mi-l amintesc venind acasă cu un pepene mare, dulce, pe care îl băga în apă rece, îmi amintesc veselia cu care il tăia și ne împărțea apoi în mod egal cocoșul (deși parcă întotdeauna eu, fata lui, primeam bucata cea mai dulce; e foarte posibil ca la fel să fi simțit și fratele meu și verișorii mei, cu care am crescut).

Nu știu cum reușea, prin relațiile pe care le avea, să ne aducă de sărbători o ladă întreagă de Pepsi și portocale dulci și banane necoapte, pe care le înfășuram cu grijă în bucăți de ziare și le așezam sus pe șifonier. Le verificam seară de seară, să vedem dacă s-au copt.

De cel puțin două ori pe an, plecam împreună cu tata, la București, să-mi cumpere haine și rechizite, toamna, înainte de începerea școlii și primăvara, înainte de Paști. Mereu îl dojenea mama că s-a abătut de la listă. La ce-mi trebuia penar cu oglindă și gumă frumos mirositoare? Astea, mai treacă meargă, dar pălăria roșie? Și pantofii de lac? Tata o liniștea cu blândețe și scotea din geantă o bucată din cel mai frumos material cu flori pe care îl cumpărase pentru mama să își facă rochie nouă de Paști. Întotdeauna lua mai mult decât îi trebuia mamei și așa mă alegeam și eu cu o rochiță din același material ca al mamei. Eram atât de mândră să ne îmbrăcăm la fel!

După ce terminam cumpărăturile, tata mă ducea la restaurant, de fiecare dată. Mă simțeam atât de importantă. Vă dați seama că la noi în sat nu existau restaurante. Poate doar o cârciumă, dar unde clar nu putea să o ducă pe fata lui. Dar, la restaurant, la București, îi zâmbeau ochii când îmi vedea bucuria.

Tata știa să se bucure. Și să mă bucure. 

El este cel care-mi alunga fricile (nu pot uita când mi-a spus că mănâncă el păianjenul care m-a speriat), care s-a bucurat împreună cu mine la toate micile mele reușite profesionale și care a plâns împreună cu mine când am pierdut pruncul nenăscut. 

Ce mult s-a bucurat câțiva ani mai târziu, de nepoți. Își dorea să o răsfețe pe fiica mea, așa cum o făcuse atâția ani cu mine. Nu a mai apucat. S-a dus la Domnul când ea avea șapte luni. Ultima referire la nepoata lui a fost atunci când, cu câteva zile înainte să ne părăsească, i-a spus mamei să ia niște bani din cutie și să-i dea fetei, adică mie, să îi cumpăr fetii rochiță. Îi ieșise primul dinte și așa era tradiția la noi, cel care vede primul dințișor, îi cumpără un dar.

Una pe zi...

Strălucire şi măreţie este lucrarea Lui...

A wonderful rhodochrosite from N'Chwanning Mine, South Africa. 8.9 x 8.9 cm
Photo by Joe Budd

Gândul zilei...

Prin însăși purtarea sa, un tată bun, tandru, care comunică și îmbrățișează, pune în sufletul copilului baza unor relații bune, apropiate, de încredere cu Domnul. Relațiile copilului cu tatăl modelează și relațiile lui cu Dumnezeu. (Egumenul Eumenie Peristâi)

"Sa armonizezi vointa copiilor tai prin cuvinte, prin indemnuri si prin sfaturi. Fii acasa, impreuna cu femeia, impreuna cu copiii, si formeaza-i pe acestia. Dumnezeu ti-a dat copiii ca ei sa invete virtutea de la tine. Caci de aceea a vrut ca sa uneasca astfel neamul oamenilor, facand cele doua lucruri foarte mari: unul, asezandu-i invatatori pe tati, al doilea, sadind in ei multa dragoste."

(Sfantul Ioan Gura de Aur)

Vă îmbrățișez cu drag și vă doresc o noapte cu pace!