Nascuta in anul 1881, in gubernia Tula, intr-o familie de tarani saraci, cu patru copii, semnele alegerii ei de catre Domnul s-au aratat inca inainte de nastere.
Din cauza saraciei in care traiau, mama Matronei se gandea sa o abandoneze in orfelinatul contelui Golitin. Un vis prevestitor i-a zadarnicit acest plan.
Viitorul ei copil i s-a aratat in somn sub forma unei pasari albe, cu chip omenesc, avand ochii inchisi. La nastere, apropiatii au constat ca fetita era oarba.
Cand a venit vremea botezului, i-au pus numele Matrona, in cinstea Cuvioasei Matrona a Constantinopolului, care a trait in secolul al V-lea si care este pomenita pe data de 9\22 noiembrie.
La botez s-a intamplat prima minune: “Cand preotul a cufundat-o in cristelnita, cei prezenti au vazut cum deasupra ei se inalta un stalp de fum bineinmiresmat”. Copilul s-a nascut insemnat: “Pe pieptul fetitei era o mica umflatura in forma de cruce, o cruciulita in relief, nefacuta de nimeni”.
Precocitatea ei duhovniceasca s-a manifestat in mai multe feluri.
“Peste ani, o prietena povestea ca, pe cind Matrona era inca sugar, mama ei se plangea: “Ce sa fac? Fata nu primeste san miercurea si vinerea, in aceste zile doarme intruna. Mi-este imposibil s-o trezesc”.
Inca din copilarie, in timpul noptii, cand parintii dormeau, ea se furisa la coltul sfant si, intr-un mod de neinteles, lua de pe raft icoanele, le aseza pe masa si, in linistea noptii, se juca cu ele”.
Foarte de timpuriu Domnul a inzestrat-o cu darul clarviziunii, al facerii de minuni, al vindecarii bolnavilor, al discernamintului.
”Cei apropiati observau ca ea cunostea nu numai pacatele omenesti, crimele, ci si gandurile. Ea simtea apropierea unei nenorociri, a calamitatilor naturale si sociale.
Prin rugaciunile ei oamenii primeau vindecare de boli si mangaiere in necazuri. In consecinta, au inceput sa vina in casa Nikonovilor tot felul de oameni, carute cu bolnavi din satele si comunele invecinate, din tot judetul, chiar si din alte judete, precum si din alte gubernii.
Erau adusi bolnavi care nu se puteau ridica din pat si pe care fetita ii punea pe picioare”.
La varsta de paisprezece ani ajunge, insotita de o prietena, in catedrala Sf.Andrei, unde slujea Sfantul Ioan de Kronstadt.
Dupa incheierea slujbei, Sfantul a rugat lumea adunata sa ii faca loc Matronei adresandu-i acesteia chemarea:
“Matronuska, vino-vino la mine! Iata vine schimbul meu – al optulea stalp al Rusiei”.
Sfanta Matrona a prevazut venirea revolutiei bolsevice (“vor jefui, vor distruge bisericile si vor prigoni pe multi”) si intrarea Rusiei in cel de-al doilea razboi mondial. In 1925 se muta la Moscova.
Datorita lucrarii ei duvonicesti, pe care o va face aici timp de treizeci de ani, comunistii vor cauta sa o aresteze. Fara succes, insa:
“Se mai povesteste ca, intrucat prevedea cu duhul neplacerile, Matrona parasea anumite case in graba intotdeauna in ajunul venirii la ea a militiei, deoarece locuia fara viza. Erau timpuri grele si oamenilor le era frica sa o treaca in cartea de imobil. Astfel, ea s-a salvat de la represiuni nu numai pe sine, ci si pe gazdele care o adaposteau”.
“Odata a venit un militar s-o aresteze pe Matrona, dar ea i-a spus: “Du-te, du-te mai repede acasa, ai o nenorocire. Iar oarba nu va pleca nicaieri de aici, eu stau in pat, nu plec nicaieri.”
El a ascultat-o. A plecat acasa: sotia lui se arsese din cauza unei lămpi de gaz. A reusit s-o duca la spital. A doua zi, cand s-a dus la serviciu, a fost intrebat: “Ei, ai arestat-o pe oarba?”. ”Pe oarba n-o voi aresta niciodata, a raspuns el”.
Sfanta Matrona era si o foarte buna sfatuitoare:
“Vindecand bolnavii, maica le cerea credinta in Dumnezeu si indreptarea de la pacat a vietii. Astfel, pe o femeie care venise la ea a intrebat-o daca intr-adevar crede ca Dumnezeu o va vindeca.
Alteia, bolnava de epilepsie, ii spunea sa nu lipseasca de la nici o Liturghie si la fiecare sa se spovedeasca si sa se impartaseasca cu Sfintele Taine ale lui Hristos. Pe cei ce duceau viata de concubinaj ii binecuvanta sa se cunune in biserica.
Tuturor le cerea sa poarte neaparat cruce la gat”.
“De obicei nu vorbea mult, ci raspundea scurt la intrebari. Au ramas de la ea cateva sfaturi cu caracter general. Maica invata sa nu ne judecam aproapele.
Ea raspundea:
“De ce sa-i judeci pe altii? Gandeste-te mai des la tine. Fiecare oita va fi spanzurata de propria codita. Ce treaba ai tu cu celelalte codite?”
Matrona invata sa ne lasam in voia lui Dumnezeu, sa traim cu rugaciune. Cat mai des sa ne insemnam si obiectele inconjuratoare cu semnul crucii, aparandu-ne astfel de puterile celui rau.
Sfatuia sa ne impartasim cat mai des cu Sfintele Taine ale lui Hristos. “Aparati-va cu crucea, rugaciunea, apa sfintita, cu impartasirea cat mai deasa”. “In fata icoanelor sa arda candele”.
De asemenea, invata sa-i iubim si sa-i iertam pe batrani si pe cei neputinciosi. Matrona nu ingaduia sa dam importanta visurilor.
Pe cei foarte râvnitori îi povăţuia să nu se deosebească de ceilalţi oameni printr-o înfăţişare exterioară aparte.
Ţinea mult la purtarea răbdătoare în necazuri. Sfătuia ca, la slujbe, privirea să nu caute spre nimeni, ochii să fie închişi sau îndreptaţi către o icoană din biserică.
Sfânta a primit oamenii credincioşi care o căutau pentru sfat şi mângâiere sufletească, până la sfârşitul vieţii, cu totul dezinteresată de vreun avantaj material.
În ultimele zile de suferinţă, a fost spovedită de duhovnic şi a primit cu smerenie Sfintele Taine.
Sfanta Matrona din Moscova si-a prezis propria moarte cu trei zile inainte. Inainte de a trece la cele vesnice, pe 2 mai 1952, Sfanta a spus celor apropiati: "Toti, toti sa veniti la mine si sa-mi povestiti necazurile voastre, de parca as fi vie, caci eu va voi vedea, va voi auzi si va voi ajuta. Pe toti cei care imi vor cere ajutorul, ii voi intampina la moarte, pe fiecare in parte".
La 2 mai 1952, s-a mutat în lăcaşurile cele de sus, iar la 8 martie 1998, au fost descoperite moaştele sale nestricate, răspândind bună mireasmă, care au fost aşezate în mănăstirea Acoperământul Maicii Domnului din Moscova.
La 2 mai 1999, fericita Matrona a fost trecută în rândul sfinţilor de Biserica Rusiei, cinstirea sa răspândindu-se apoi în lumea întreagă, datorită mulţimii de minuni săvârşite credincioşilor.
Una pe zi...
Strălucire şi măreţie este lucrarea Lui...
 |
Wulfenite - Mexico
Mina Ahumada, Los Lamentos, Chihuahua
Sursa: mim museum |
Gândul zilei...
Tristețea, supărarea, intristarea, o găsești peste tot, la orice colț, se prinde de om ca și scaiul! Nu trebuie să cauți oameni să iti ofere acestea, peste tot ii găsești! Fericirea, împlinirea, trebuie luptă mare să o dobândim, trebuie implicare, simțire, și o găsești la oameni din ce în ce mai greu și în cantitate foarte mică! De aceea atunci când ai un om pozitiv în preajma ta, când găsești un om împlinit și fericit, când te lovești de un om care oferă dragoste, iubire, prietenie sinceră, prinde-te ca și scaietele de el! Majoritatea ca să se ridice, doboară pe altul. Noi să nu doborâm pe nimeni, să lăsăm pe Dumnezeu să doboare și să ridice, noi să fim buni, iertători, plini de credință și împlinire duhovnicească! Să încercăm să înmulțim binele în lume, pentru că răul se leagă ca lepra de om! Judecarea aproapelui, mândria și răutatea, este cancerul lumii de astăzi, distrugerea lumii și degradarea omului care le are pe acestea în el. Să fim buni, căci zace lumea de răutate!
Hristos a Înviat! Bucuria Noastră!(Pr. Ioan Danci)
