Un alt fel de mărțișor

 Am primit un mărțișor cu totul deosebit:

De abia aștept să îl plantez, să văd ce plantă răsare.

Jurnalul unei femei simple (68)

(adus in blogosfera românească de către Corcodusa)

Doamne ajută tuturor! Bine v-am regăsit!

Cu mila Domnului, am intrat și în primăvara acestui an. 

Pentru astăzi... 

Sâmbătă, 2 martie

Afară...

Vremea este superbă. Am avut zile cu temperaturi chiar ridicate, dar și câteva zile puțin mai reci, în care nu am văzut soarele, lucru absolut firesc pentru zilele de primăvară timpurie.

Mulțumim Domnului pentru toate!

Mă gândesc...

La zilele de mărțișor din copilăria mea, la bucuria și nerăbdarea cu care o așteptam pe mama să vină de la școală să văd ce mărțișoare a primit de la elevii ei. Îmi amintesc de pieptul ei încărcat de mărțișoare pentru că în prima zi și le prindea pe absolut toate, pentru ca nu cumva să supere vreun copil.

Sunt recunoscătoare...

Că am primit două zile libere luna aceasta, pe 1 și pe 8 martie. Apreciez și mă bucur pentru fiecare zi de odihnă primită în dar.

În bucătărie...

Am avut ciorbă cu carne și friptură cu sos și piure de urzici. Ca să fie treaba treabă, am adăugat și un ou ochi (mâncarea mea preferată).

Am făcut și chec.

Sunt îmbrăcată...

În pantaloni de trening și o bluză roșie, iar în piept mi-am prins un mărțișor. Am pus un fir de mărțișor și la stâlpul casei, obicei din satul meu natal.

Meșteresc...
Am lucrat câteva mărțișoare (de fapt, s-au adunat ceva... vreo 60 :))). Am mai lucrat și astăzi o parte, pentru că am mai oferit din cele lucrate deja și am vrut să completez numărul lor.

Citesc...

Viața mea în Hristos - Sfântul Ioan de Kronstadt

Sper...

Să reușesc, cu ajutorul Domnului, să mă organizez mai bine în săptămâna ce urmează, astfel încât să mă culc puțin mai devreme.

 

Învăț...

Nimic nou...

În casă...

Astăzi a făcut curățenie numai soțul meu. A tras dragul de el singur pentru că pe mine m-a protejat să pot lucra mărțișoarele, iar Ștefan încă e cu piciorul sus, pe perne. S-a ales cu o entorsă miercuri seară, când a jucat fotbal.

Ascult...

Un film pe care îl recomand...

În săptămâna ce a trecut nu am văzut niciun film, dar Georgia mi-a recomandat comedia romantică Mamma Mia! Here We Go Again. Poate reușim să ne uităm în zilele următoare.

 

Unul din lucrurile preferate...

Mărțișoarele. Îmi plac nespus mărțișoarele și port mărțișor în fiecare an, de când mă știu.

Un citat...

(astăzi, mai multe)

Pentru pocăinţa adevărata este nevoie nu de zile, nici de ani, ci numai de o clipă.

(Sfantul Ambrozie)

Învierea sufletului se săvârşeşte cu voia lui Dumnezeu şi cu puterea lui Dumnezeu, dar din partea omului se cere bunăvoinţa lui în săvârşirea pocăinţei faţă de Dumnezeu. Termenul pocăinţei, care se cere din partea celui ce a greşit, este ştiut numai de Dumnezeu. Păcătosul care se căieşte, fiind parcă uitat de Dumnezeu, aşa cum i se pare lui, din grija minunată a lui Dumnezeu va dobândi folos sufletesc şi va ajunge la izbandă.

(Sfantul Nicon)

Dumnezeu va judeca cu privire la pocăinţă nu după măsura ostenelilor, ci după măsura smereniei, în ziua aceea Dumnezeu ne va judeca nu în funcţie de psalmii citiţi, nu pentru că am lăsat rugăciunea (şi ne-am făcut pravila când şi când), ci pentru că nu ne-am pocăit!

Mare bucurie au îngerii în ceruri pentru un păcătos, care se căieşte. Să ne rugăm, aşadar: „Doamne, miluieşte-mă. Doamne, dă-mi smerenie şi blândeţe”. Sau aşa: „Cu judecăţile pe care le ştii, Doamne, mântuieşte-mă!”. Şi Domnul, după mila Sa, ne va milui şi ne va mântui pe toţi cu harul Său.

(Sfântul Iosif de la Optina)

O fotografie...

Mike Wells | Sahuarita
Arizona Highways Magazine

Un loc unde mi-ar plăcea să fiu...

Mâine vom merge în vizită la părinții lui Cristian. Și da, mi-e dor de ei și de ideea de a fi în vizită. Îmi place nespus să primesc, dar e plăcut să fi și invitat din când în când.

Din comorile pământului...

Laudă şi măreţie este lucrul Lui...

Rodocrozit
Source: Sacred Stones

Din iubita mea Românie...

Munții Făgăraș Valea Sâmbetei

Vă îmbrățișez cu drag și vă doresc o primăvară binecuvântată, cu folos, alături de Domnul Hristos!

Pace, har și binecuvântare în casă la fiecare!

Mărțișoare

Doamne ajută tuturor! Bine v-am regăsit! 

Inițial am zis că nu mă agit prea tare în acest an cu mărțișoarele. Copiii au crescut și nu mai merg la școală să ofere doamnelor profesoare ori colegelor. L-am întrebat pe Ștefan dacă vrea să îi pregătesc pentru colegele de facultate și de serviciu și mi-a zis că nu e nevoie, le va cumpăra el din oraș... asta până luni seară când mi-a zis că parcă totuși ar vrea flori croșetate. :))) Așa că, în săptămâna ce se încheie am tras tare să îi croșetez mărțișoare pentru fete.

Am ales modele simple, să meargă ușor și repede. 

Am avut ajutor de nădejde. Missy m-a supravegheat îndeaproape.

Pe spate le-am lipit o bucățică de fetru și le-am atașat ace de broșă. Apoi le-am prins pe cartoane imprimate și le-am pus și câte un șnur de mărțișor. La o parte dintre ele, am pus și câte o buburuză.

Mi-aș fi dorit să lucrez și câteva cusute, pe etamină. De multă vreme îmi doresc asta, dar nu am reușit. Poate anul viitor, cu mila Domnului, dac-oi mai trăi.

Vă îmbrățișez cu drag și vă doresc o primăvară minunată!

Miracolul întâlnirii dintre om şi Dumnezeu

Când mergem la spovedanie, venim să ne întâlnim faţă către faţă cu un Prieten, nu ca să fim judecaţi şi osândiţi, nu cu groaza în suflet pentru ceea ce s-ar putea întâmpla. Venim la Cel Care, fiind Dumnezeu dincolo de suferinţă, de moarte, a ales, din iubire pentru noi, să se facă Om, să ia asupra Sa întregul nostru destin omenesc şi să-Şi dea viaţa pentru noi. Atât viaţa, cât şi moartea Lui sunt pentru noi o mărturie a iubirii lui Dumnezeu pentru noi.

El ne iubeşte atât de mult, încât putem să ne apropiem de El fie că suntem buni, fie că suntem răi, nădăjduind că ne va primi cu braţele deschise; iar dacă cineva trebuie să plângă pentru nevrednica noastră stare şi pentru păcatele noastre, acela este El, Domnul, Care face aceasta din compătimire, din milă, din iubire, căci — precum a spus unuia dintre sfinţi, descoperindu-Se lui — dacă ar fi un singur păcătos în toată lumea, El ar fi gata să Se facă din nou Om şi să moară pentru el, fiindcă n-ar îndura gândul că cineva ar rămâne supus pierzaniei.

Acesta este Dumnezeu, Hristos, către Care venim la spovedanie — Cel Care Se deschide nouă cu toată viaţa şi cu toată moartea Sa, Cel ce ne aşteaptă să venim la El pentru a fi tămăduiţi, mângâiaţi, sprijiniţi, iar nu judecaţi sau osândiţi. Să vedem acum care este rolul preotului? (…) El este chemat de către Hristos să dea mărturie înaintea persoanei care se spovedeşte, a păcătosului, de faptul că este iubit, că Hristos stă de faţă, că El nu are nici o altă dorinţă sau intenţie decât mântuirea şi bucuria veşnică a celui care, iată, a venit.

Totodată preotul, în numele celui ce se pocăieşte, se pune înaintea Domnului spunând: „Hristoase Doamne, Dumnezeul nostru, acest om a păcătuit, cu adevărat. Dar iată, el se încredinţează Ţie, crede în Tine. Noi toţi îl iubim cu aceeaşi iubire cu care Tu îl iubeşti. Suntem gata să ne dăm viaţa pentru ca el să-şi afle liniştea şi bucuria şi să se împace şi să se unească cu Tine, Domnul nostru, Dumnezeul nostru, Mântuitorul şi Preaiubitul nostru.”

Când vei veni data viitoare la spovedanie, fii cu luare aminte la toate acestea! Gândeşte-te la felul în care te înfăţişezi: nu cu teama de a fi pedepsit sau respins, ci cu inima deschisă pentru a deşerta înaintea Domnului tot răul şi tot ce e îndoielnic în această inimă. Iar Hristos te va primi. Această spovedanie ar putea fi pentru El o nouă răstignire, însă El o primeşte, nu o va lepăda. El nu te respinge. Vino, deschideţi inima, grăieşte-I sincer tot adevărul, ştiind că eşti iubit dincolo de orice judecată, până la jertfă şi moarte: moartea Lui şi viaţa ta — viaţă vremelnică şi viaţă veşnică.

(Mitropolitul Antonie de Suroj – „Taina iertării. Taina tămăduirii”)

Dăruiește-mi, Doamne, lacrimi!

Sursa: Pinterest.com

Sfinții părinți  ne îndeamnă să-L căutăm pe Dumnezeu (și) cu lacrimi:

- „Sufletul meu tânjeşte după Domnul şi îl caut cu lacrimi” (Sfântul Siluan Athonitul).

- „Darul plânsului și al lacrimilor este unul dintre cele mai mari daruri ale lui Dumnezeu. El e un dar esențial pentru mântuirea noastră. Darurile proorociei, înainte vederii, facerii de minuni, sunt semne că cel care le are a plăcut în chip deosebit Lui Dumnezeu și și-a atras în chip deosebit bunăvoința Lui, iar darul străpungerii și al lacrimilor este semnul că pocăința noastră a fost sau este primită” (Sfântul Ignatie Briancianinov).

- „Doctorul așteaptă să vadă lacrimile tale. Apropie-te! Să nu te temi! Arată-i Lui rana, aducându-i și doctoria - lacrimi și suspine - că iată s-a deschis ușa pocăinței!” (Sfântul Efrem Sirul).

- „Sufletul e omorât de păcate şi zace înaintea ta şi el e mai mult pentru tine decât toată lumea şi nu ai nevoie de plâns?” (Sfântul Isaac Sirul).

- „Cu lacrimile ochilor tăi udă-ţi obrajii, ca să odihnească peste tine Duhul lui Dumnezeu şi să te spele de întinăciunea urii tale” (Sfântul Isaac Sirul).

- „Lipsa plânsului, după învățătura Părinților noștri este un semn că rugăciunea noastră încă nu a atins prima sa treaptă de înălțare către Dumnezeu” (Cuviosul Sofronie de la Essex).

- „Să plângem, fraților! Ochii noștri să verse lacrimi înainte de a trece acolo unde lacrimile noastre vor arde trupurile noastre” (Sfântul Macarie cel Mare).

- „Să plângem pe măsura fărădelegii; pentru o rană adâncă să fie o tămăduire adâncă și îndelungată; pocăința nu trebuie să fie mai mică decât nelegiuirea” (Sfântul Ciprian).

- „Lacrimile în vremea rugăciunii sunt o frumoasă baie, iar după rugăciune să ții minte pentru ce ai plâns” (Sfântul Nil Sinaitul).

- „Cel ce spune că-și plânge păcatele sale și continuă să le facă se înșeală singur pe sine” (Avva Isaia Pustnicul).

- „Sufletul apăsat de necazuri se ridică spre Dumnezeu prin lacrimile pocăinței” (Sfântul Ioan Scărarul).

- „Precum focul topește trestia, așa lacrima topește toată întinăciunea văzută și gândită (....) Precum apa, adăugându-se câte puțin în foc, schimbă văpaia cu desăvârșire, așa și lacrima plânsului adevărat stinge toată văpaia mâniei și iuțimii” (Sfântul Ioan Scărarul).

- „David a păcătuit numai o dată și a plâns totdeauna, iar tu păcătuiești totdeauna și nu plângi niciodată” (Fericitul Augustin).

- „Sf. Apostol Pavel a plâns trei ani, zi și noapte, îndreptând lipsurile altora (Fapte 20, 31), iară noi nu plângem nici pentru ale noastre” (Sfântul Ioan Hrisostom).

(Sursa: Doxologia.ro)

Sursa: Lumea, prin ochii mei...

Dăruieşte-mi mie Stăpâne, nevrednicului, totdeauna lacrimi spre luminarea inimii, ca luminându-mă cu inima, să izvorască izvoare de lacrimi, cu dulceaţă, întru rugăciune curată, ca să se piardă zapisul cel mare al păcatelor mele, întru puţine lacrimi şi să se stingă prin această puţină plângere, focul cel arzător.

(Sfântul Efrem Sirul)