Am ales această carte pentru Clubul de carte, luna septembrie - provocare lansata de către Katia.
Cartea Sfantului Tihon din Zadonsk, așa cum îi spune și numele, este o pledoarie pentru dragoste și milă față de aproapele nostru. Sunt descrise pe rând motivele pentru care trebuie să ne iubim aproapele și care sunt pacatele împotriva acestuia, ce înseamnă iubirea de sine și de ce este nevoie să facem loc în viata noastra milei și milosteniei, singura cale spre mântuire.
Dragostea adevărată ți-l arată pe aproapele ca pe tine însuți. Ea te învață să te bucuri pentru bunăstarea lui nu mai puțin decât pentru a ta și să-ți pară rău pentru nefericirea lui ca pentru a ta proprie. Dragostea îi face pe mulți un singur trup, iar sufletele lor le face lăcașuri ale Sfântului Duh, pentru că Duhul Păcii odihnește mereu peste cei uniți prin dragoste. Dragostea îl face pe fiecare om părtaș al binelui ceresc.(Sfântul Tihon din Zadonsk)
 |
Sfântul Tihon din Zadonsk
Sursa: Ziarul Lumina |
Reflectând la dragostea faţă de aproapele
Iubirea de Dumnezeu va naşte şi iubirea de aproapele, adică faţă de orice om, căci cel care Îl iubeşte pe Dumnezeu neapărat îl iubeşte şi pe aproapele său. Iată care sunt roadele iubirii creştine:
Primul rod este îndelunga răbdare: „Dragostea îndelung rabdă". Cel care îl iubeşte pe aproapele nu se răzbună pentru jignirea pricinuită, ci le rabdă pe toate cu blândeţe şi cu nerăutate. Ba chiar, mai mult de atât, se roagă pentru cei care îi fac necazuri, spunând cu întâiul Mucenic: „Doamne, nu le socoti lor păcatul acesta!" (Fapte 7, 60). La aceasta ne îndeamnă şi Apostolul Iacov: „Fiţi îndelung-răbdători, fraţilor, până la venirea Domnului" (Iac. 5, 7). Şi Sfântul Apostol Pavel ne spune: „Nu te lăsa biruit de rău, ci biruieşte răul cu binele" (Rom. 12, 21).
Al doilea rod: „Dragostea este milostivă". Văzând că aproapelui îi lipseşte bunăstarea, sufletul îl compătimeşte şi primeşte necazul aproapelui ca pe al său propriu: suferă împreună cu cel suferind, îl compătimeşte pe cel bolnav, plânge cu cel ce plânge, se tânguieşte cu cel ce se tânguiește și se străduie să îi mângâie pe toți.
Al treilea rod: „Dragostea nu pizmuiește". Precum de necazul aproapelui îi pare rău, la fel se bucură și de bunăstarea lui.
Al patrulea rod: „Dragostea nu se trufește, nu se mândrește", nu se crede mai presus de ceilalți, ci se vede mai prejos decât aceștia. Astfel: se smerește în fața tuturor; este ascultătoare și supusă față de toți; este cuviincioasă și milostivă; mereu se judecă pe sine și nu pe alții; pe sine se mustră și se umilește, iar nu pe alții.
Al cincilea rod: „Dragostea nu se dedă la excese", ci este binevoitoare față de toți, fiind liniștită, blândă și statornică.
Al șaselea rod: „Dragostea nu caută ale sale". Ea îi face bine aproapelui său fără să caute vreun folos personal; binefacerea este bucuria și veselia sa.
Al șaptelea rod: „Dragostea nu se mânie", adică nu îi îngăduie mâniei să se aoprindă și nu-și deschide buzele ca să sostească blesteme sau mustrări împotriva aproapelui.
Al optulea rod: „Dragostea nu se bucură de neadevăr", ci se întristează atunci când aproapele este jignit și nedreptățit.
Al nouăulea rod: „Dragostea se bucură de adevăr", atunci când vede că toți sunt într-o stare bună și dreaptă.
Al zecelea rod: „Dragostea îi iubește pe toți", și pe cei buni, și pe cei răi, fapt prin care se aseamănă cu Tatăl Cel ceresc, Care "face să răsară soarele peste cei răi și peste cei buni."
Al unsprezecelea rod: „Dragostea pe toate le crede", se poartă cu sinceritate cu toți și nu lingușește pe nimeni; la fel gândește și despre ceilalți - de aceea îi crede pe toți.
Al doisprezecelea rod: „Dragostea nu cade niciodată", ea nu poate să înceteze vreodată; începe în veacul acesta, dar se va desăvârși în veacul viitor.
***
Mila si milostenia – inima virtutilor
Unde este mila, acolo este mantuirea; unde este mila, acolo nu exista judecata; unde este mila, acolo nu este nevoie de indreptare.
Daca vrem sa facem vreo fapta milostiva, avem nevoie doar de buna intentie.
Cum vom fi cu aproapele nostru, asa va fi si Dumnezeu cu noi.
Mila va fi urmata de toate bunatatile.
Nimic nu este mai placut lui Dumnezeu decat mila.
Milostiv este cel care isi iroseste ce-i al sau si daruieste cu darnicie toate ale sale.
Nimeni nu este atat de cunoscut si de slavit ca omul milostiv.
Prin mila se dobandeste mantuirea.
Milostenia il va apara la Judecata pe cel care a dat-o, iar el nu va fi osandit.
Lui Dumnezeu Ii este mai placut sa auda o milostenie facuta saracilor, decat sa asculte cantarea lui David.
Puterea milosteniei este nemuritoare, nestricacioasa, nepieritoare.
Sa-ti cureti mainile intinate prin furt, jignire si iubire de arginti prin mila si milostenie.
Milostenia data celui sarac Ii este data lui Hristos.
Prin milostenie se vindeca toate bolile sufletesti.
Milostenia este mijlocitoarea vietii vesnice.
Comoara ta nu va pieri daca o vei da milostenie, iar daca nu o vei da, negresit va pieri.
Daca dai milostenie, inchide-ti usa ta (gura): cel care o va primi sa fie singurul care stie despre ea.
De ai adunat in mod nelegiuit, sa cheltuiesti in mod legiuit; cu nedreptate ai adunat - cu dreptate sa cheltuiesti.
Sa nu te miri daca, fiind in saracie, vei fi mai darnic decat cel bogat.
Nu trebuie sa plangem pe cel mort, ci se cuvine sa impartim milostenie folositoare lui.
Este dovada unei mile marete atunci cand dam milostenie din cele din care avem si noi nevoie, nu din prisosul nostru.
Mila si milostenia sunt inima virtutilor.(Sfântul Tihon din Zadonsk)
O, Sfinte Părinte Tihon, lauda ierarhilor, cel ce bine te-ai nevoit pe calea muceniciei duhovnicești, făcându-te tuturor pildă de dragoste, de smerenie, de răbdare, de pace și de toate faptele cele bune, roagă-te să fim noi izbăviți de focul cel veșnic și de tulburările lumești, ca să cântăm Ziditorului cu dragoste: Aliluia! (Din Acatistul Sfântului Ierarh Tihon din Zadonsk)
