{ Blog 365...day 111 }

Provocare adusă în blogosferă de către Sandra -

Diary of a stay a home mum

Hristos a înviat! Bine v-am regăsit!

V-am spus că încă de mică m-a fascinat croitoria, da? V-am povestit în urmă cu ceva vreme de tanti Sanda, cea care mi-a oferit o rochiță surpriză. Dumnezeu să o ierte, că s-a mutat la cele veșnice! Ce mult mă bucuram când mergeam la ea în atelier.

Apoi, ceva mai târziu, tata i-a luat mamei cadou o mașină de cusut cu nume frumos, Veronica. :) Și ea, mașina era frumoasă. Era cu pedală de picior, cum erau în acele vremuri, dar se strângea frumos, ca un dulap. O are încă mama la țară, e funcțională, dar nu a mai fost folosită demult.

Dar, atunci când tata a adus-o acasă, mama radia de bucurie. La fel și noi, copiii, roiam în jurul ei. Deși nu mai croise și nu mai cususe niciodată, mama s-a pus pe treabă imediat. I-a făcut tatălui meu o pereche de pantaloni de pijama și mie o cămășuță de noapte, galbenă, cu mâneci bufante, cu un volan la poale și cu panglicuță. Apoi, ne-a făcut mie și verișoarelor mele rochițe simple, cu breteluțe, de casă... Pentru ea, sora și mama ei a cusut șorțuri de bucătărie. Apoi, lenjerii și câte și mai câte minunății. Țin minte că și fratele meu învățase să coasă la mașină. Am încercat și eu dar nu ajungeam la pedală... Apoi, am plecat la școală în oraș și nu m-am mai gândit la mașina de cusut.

În urmă cu câțiva ani, de ziua mea, am primit o mașină de cusut modernă, de la o prietenă dragă. Primele încercări au fost rochițele Micuțelor doamne...

Apoi, i-am făcut Mariei o salteluță din perne și m-am apucat să fac o față de masă, cu o margine aplicată, dar mi-am prins urechile la colțurile tivului. Pur și simplu, n-am știut cum să unesc cele două tivuri aferente a două laturi ale feței de masă. Am tot amânat, până când ieri i-am dat de capăt. Nu sunt complet mulțumită de rezultat, din cele patru colțuri ale feței de masă, nu sunt două la fel :)))), dar am încheiat-o așa și sper ca în timp să mă lămuresc cum se face treaba aceasta. 

Una pe zi...

Strălucire şi măreţie este lucrarea Lui...

Fantastic Iris Agate slice from Indonesia
Photo copyright - safaayu0202

Gândul zilei...

Iubirea nu se poate măsura, dar poți s-o dăruiești fără măsură.
(Maica Tereza)

Vă îmbrățișez cu drag și vă doresc o seară binecuvântată!

Fața de masă cu dantelă

 

Hristos a înviat! 

Cu mila Domnului, ieri am reușit să finalizez fața de masă începută cu mai mult timp în urmă. Inițial i-am aplicat o margine dintr-un material asortat, apoi am adăugat o dantelă. Atunci, la începuturi, m-a ajutat și prietena mea, Liliana, mult mai experimentată decât mine în ale croitoriei.

Cam așa arată acum fața de masă. Maria, fiica mea a făcut fotografiile și a prins-o și pe babă, pe subsemnata, cum încerca să aranjeze colțurile să dea bine la public. :)))

Dacă tot am prins curaj, ieri am ajustat și husele scaunelor, pe care din greșeală, le-am comandat prea mari. Practic, am tăiat o bucată de material din lungimea husei spătarului și am tras un alt tighel. Adică, am făcut o... mărgică! :))) Ca găina din poveste.

Dar, pentru mine contează foarte mult acești pași mici și aceste minuscule realizări în ale lucrului de mână specific femeii gospodine din toate timpurile. Parcă mă întorc și eu, puțin în timp, în a mea copilărie...

Seară frumoasă tuturor!

{ Blog 365...day 110 }

Provocare adusă în blogosferă de către Sandra -

Diary of a stay a home mum

Hristos a înviat! Bine v-am regăsit!

Născătoare de Dumnezeu Fecioară, fă-ne vrednici de darurile tale și te rugăm, treci cu vederea păcatele noastre, dând tămăduire celor ce cu credință se apropie de izvorul tău și cer binecuvântare și iertare de păcate!

Una pe zi...

Strălucire şi măreţie este lucrarea Lui...

Sparking sprays of aragonite crystals!
Location: Spain
Credits: Fine mineral photography

Gândul zilei...

„Cu adevărat tu eşti izvor de apă vie, Stăpână! Că bolile cele cumplite ale sufletelor şi ale trupurilor le speli numai cu atingerea ta, ceea ce ai izvorât pe Hristos, apa de mântuire”.

Noapte cu pace tuturor!

{ Blog 365...day 109 }

Provocare adusă în blogosferă de către Sandra -

Diary of a stay a home mum

Hristos a înviat! Bine v-am regăsit!

Iubirea alină sufletele celor care o primesc, dar mai ales pe ale celor care o dăruiesc. Și de cele mai multe ori nu se mai știe cine oferă și cine primește.

Vi s-a întâmplat să vreți să dăruiți și să fiți copleșiți? Să vrei să dăruiești un zâmbet, un ce mai faci?, cum e cu singurătatea, cu bătrânețea? și să rămâi mut de uimire?

Omul acela îți deschide ușa, te primește în casa lui, te așteaptă cu masa pusă, cu tot ce are el mai de preț, își deschide inima și îți povestește durerea lui, necazul lui... Ascultându-l, te simți mic, neputincios, ai vrea să mângâi, să alini, să vindeci și te trezești că tu ești cel mângâiat. Câtă vreme tu îți cauți cuvintele, te pomenești în prag încărcat de daruri pe care nu ai puterea să le refuzi.

“Dăruind lumina pe care nu o ai, o vei dobândi şi tu”.
(Nicolae Steinhardt)

Una pe zi...

Strălucire şi măreţie este lucrarea Lui...

Gândul zilei...

Trebăluind de zor prin bucătărie, mi-am amintit, pur și simplu, de o femeie pe care am cunoscut-o în copilărie... Era tare bătrână și locuia singură într-o casă mică și prăpădită, pe care aveai senzația că doar un simplu vânt ar putea să o facă una cu pământul. Și cu toate că era foarte săracă, mi-o amintesc dăruind mereu câte ceva.
Cred că prima oară când am primit ceva de la ea, a fost o mânuță de vișine dintr-un pom pricăjit care îi rezema gardul din fața casei. Iar într-o zi mi-a dăruit un buchet de dalii.
Pentru că ea nu certa niciodată copiii care se jucau și făceau gălăgie în fața casei ei, ne adunam adesea câțiva copii și ne jucam în voie pe petecul ei de pământ dinspre stradă, împrejmuit de un gard viu, de fapt de niște tufe neîngrijite, dar care nouă ne ofereau adăpost de privirile curioase ale trecătorilor.
Îmi amintesc că într-o zi de Paște, femeia ne-a adus fiecărui copil câte un ou roșu și câte o bucățică mică de cozonac. Tăiase două felii de cozonac în câte patru bucățele, ca să avem fiecare... Atât a avut, draga de ea. Probabil îl căpătase și ea de pe la biserică.
Și cu toate că avea atât de puțin, vecinii ei îi băteau mereu la poartă să-i ceară leuștean parfumat din tufele ei generoase. Sau niște crenguțe de vișin să le pună la murături... Sau să-i lase să adune prunele din pomii ei bătrâni, ca să făcă ei gemuri și țuică. Dar nimeni nu-i bătea la poartă să-i ducă și ei ceva. Cu toții știau că nu mai are pe nimeni pe lume și că este amărâtă, dar nimeni nu s-a gândit și la sufletul ei, la nevoile ei, la faptul că era mereu singură, chiar și de Paște, de Crăciun, de revelion, de ziua ei de naștere... Cine știe de când nu mai auzise un „La mulți ani!”, un „Hristos a Înviat” sau măcar un “Ce mai faci, tanti Gherghina?”
Cu toate că era bătrână și foarte aplecată de spate, o mână de om care ar fi încăput în îmbrățișarea unui copil, ea avea mereu flori în curte. Narcise, lalele, trandafiri, regina nopții și mai ales dalii. Le ducea la mormintele celor dragi ai ei, iar dacă cineva se uita peste gardul ei și-i lăuda florile, rupea de grabă vreo cinci fire și i le dăruia bucuroasă.
Și așa am învățat eu, încă din fragedă pruncie, că nu există om care să nu poată dărui ceva. Că de multe ori, oamenii care au cel mai puțin, dăruiesc cel mai mult. Și de atunci, mai ales de sărbători, mă gândesc că undeva, într-un colț de lume, există un suflet singur, căruia doar nelipsitul calendar atârnat pe perete și mersul regulat la biserică îi mai amintește că sunt sărbători... Și că tare s-ar bucura de vizita unui alt suflet, de o felie de cozonac, de un “Hristos a Înviat”...
(Irina Binder)

Noapte cu pace tuturor! 

{ Blog 365...day 108 }

Provocare adusă în blogosferă de către Sandra -

Diary of a stay a home mum

Hristos a înviat! Bine v-am regăsit!

”Hristos a Înviat!
Hristos a Înviat! Ce vorbă Sfântă!
Îţi simţi de lacrimi calde ochii uzi
Şi-n suflet parcă serafimii-ţi cântă
De câte ori creştine o auzi.
Hristos a Înviat în firul ierbii,
A înviat Hristos în Adevăr;
În poieniţa-n care zburdă cerbii,
În florile de piersec şi de măr.
În stupii de albină fără greş,
În vântul care suflă mângâios
În ramura-nflorită de cireş
Dar vai, în suflet ţi-a 'nviat Hristos?
Ai cântărit cu mintea ta creştine
Cât bine ai făcut sub cer umblând,
Te simţi măcar acum pornit spre bine
Măcar acum te simţi mai bun, mai blând?
Simţi tu topită-n suflet vechea ură?
Mai vrei pieirea celui plin de Har?
Ţi-ai pus zăvor pe bârfitoarea-ţi gură?
Iubirea pentru semeni o simţi iar?
O, dacă-aceste legi de-a pururi sfinte
În aur măcar azi te-au îmbrăcat
Cu serafimii-n suflet imn fierbinte
Ai drept să cânţi: Hristos a Înviat!”
(Vasile Militaru)

Una pe zi...

Strălucire şi măreţie este lucrarea Lui...

Teardrop Boulder Opal From Australia. Natural inclusion on the face.
Photo copyright @prestigeopals

Gândul zilei...

„Hristos a Înviat! Ei şi?”

Sursa: pinterest.com

Am auzit odată pe cineva zicând: „Hristos a Înviat! Ei şi?”

Daţi-mi voie să dau un răspuns personal la acel „Ei şi?” După moartea soţiei mele cineva m-a întrebat cum îmi merge, cum fac faţă situaţiei. Eu am răspuns: „Hristos a Înviat!” Neînţelegând, omul a spus: „Ei şi?”. Atunci i-am spus: ”Dacă Hristos a Înviat, atunci totul este bine. Nu am de ce să-mi fac griji. Dacă Hristos a Înviat, atunci păcatele mele sunt iertate. Dacă Hristos a înviat, atunci mormântul soţiei mele şi toate mormintele sunt goale. „Pentru ce Îl căutaţi pe cel viu între cei morţi?” a întrebat îngerul. Dacă Hristos a Înviat, atunci El ne-a deschis porţile Raiului. „Astăzi vei fi cu mine în rai”, i-a spus Hristos tâlharului pocăit. Dacă Hristos a Înviat, atunci nu mai este nici o situaţie în viaţă care să fie o fundătură. „În lume necaz veţi avea: dar îndrăzniţi, Eu am biruit lumea!”

„Când oare a murit Dumnezeu?” l-a întrebat o preoteasă pe soţul ei într-o zi. „Ce vrei să spui?” a zis soţul. „Dumnezeu nu a murit!”. Atunci soţia i-a spus: „Păi după cât eşti de tulburat şi deprimat din pricina acelei probleme cu care te confrunţi, mă gândeam că poate Dumnezeu a murit. Că tu te porţi ca şi cum El ar fi mort.”

Paştile vin în fiecare an – şi, fireşte în fiecare duminică – spre a ne aminti că Dumnezeu nu a murit şi totul e bine, fiindcă Hristos a înviat, a înviat cu adevărat.

(Vitamine duhovnicesti pentru intarirea sufletului. Zi de zi cu Hristos de-a lungul anului bisericesc. - Anthony M. Coniaris)