![]() |
| (adus in blogosfera românească de către Corcodusa) |
E timpul bun de pocăință, de plâns domol și de postire…
Să cerem, cei ce-avem credință, Stăpânului, milostivire
Și pentru noi, și pentru-ai noștri, și pentru cei ce ne iubesc,
Și pentru cei ce orbi, săracii, credința și-o batjocoresc,
Căci mult se bucură în Ceruri Iisus, Păstorul Cel Milos,
Când peste crucea noastră punem și crucea altui păcătos!
Să ne-ntărim din nou credința citind sau ascultând cazanii.
Căci poate-un pas greșit pe stradă, sau poate-o boală, cine știe,
Când nici prin minte nu ne trece, ne vor trimite-n veșnicie.
Cu fapta bună-n toată ziua să ținem candelele-aprinse.
Iar când târziu în miez de noapte va apărea al nostru Mire,
Îl vom întâmpina pe Dânsul cântând voioși de fericire!
Amin.
(Versuri: Preot Sorin Croitoru)
Meșteresc...
Mai am puțin și termin de împletit o pereche de șosete pentru fiul meu, iubitor de câini. :) Nădăjduiesc să-i placă.
Cu mila Domnului, am ajuns la trei din cele patru seri (în cea de-a doua pleca Maria cu trenul de seară la Timișoara și m-am grăbit acasă). Așa că îl mai ascult și de pe youtube.
„Lăcrimând și în piept bătându-mă, îmi aduceam aminte de făgăduințele pe care le-am făcut când am ieșit în pustia aceasta și mă duceam cu gândul înaintea icoanei Preacuratei Născătoare de Dumnezeu, ajutătoarea mea, și înaintea Ei plângeam rugând-o să izgonească de la mine gândurile ce îmi tulburau ticălosul meu suflet. Iar după ce de ajuns plângeam și mă băteam în piept cu osârdie, atunci vedeam o lumină ce mă lumina de pretutindeni și mi se aducea o alinare care mă scotea din întreitele valuri ale ispitelor” (Viața Sfintei Maria Egipteanca).
(Preasfințitul Părinte Damaschin Dorneanul)
Biserica Domnița Bălașa


















