duminică, 23 iunie 2024

Jurnalul unei femei simple (83)

(adus in blogosfera românească de către Corcodusa)

Doamne ajută tuturor! Bine v-am regăsit!


Pentru astăzi... 
23 iunie
Astăzi sărbătorim Rusaliile, sau Cincizecimea, ziua Pogorârii Sfântului Duh peste Sfinţii Apostoli.
Să ne amintim întotdeauna că Dumnezeu este cu noi și ne călăuzește pașii în orice clipă.

Sursa
"Binecuvântat ești, Hristoase, Dumnezeul nostru, Cela ce preaînțelepți pe pescari ai arătat, trimițându-le lor Duhul Sfânt și printr-înșii lumea ai vânat, Iubitorule de oameni, mărire ție."
Tropar la praznicul pogorârea Sfântului Duh peste sfinții Apostoli (Rusaliile.)

Dumnezeu să ne ajute tuturor, să prăznuim frumoasa sărbătoare cu bucurie!

Afară...
Este o vreme deosebit de caldă. Am fost la biserica din cartier, să mergem cât mai puțin prin soare și să ne întoarcem cât mai repede acasă, unde este bine și răcoare.

Mă gândesc...
În mod special la cei adormiți ai noștri. Mă gândesc cu drag și dor.

Sunt recunoscătoare...
Pentru rezultatele copiilor în sesiune. Și încep să o înțeleg pe mama, acum că sunt în locul ei. Pe când eram eu studentă nu pricepeam de ce se agită ea când noi dădeam examene.

În bucătărie...
Ieri i-am pomenit și noi pe cei adormiți și am împărțit vase cu orez cu lapte, dulciuri și fructe, pentru sufletele lor.


Sunt îmbrăcată...
Într-o rochie răcoroasă, de vară. 

Meșteresc...
Aproape nimic. Am tricotat câteva rânduri la șosete în drum spre recuperare. Nu prea am spor din cauza căldurii. Și am croșetat puțin la gentuța granny square și o mică bordură cu colțișori la o bluză maiou pe care a tricotat-o mama pentru Maria. Credeam că nu va mai putea ține andrelele în mână, dar cu mila Domnului și cu destulă greutate, a dus la bun sfârșit, probabil un ultim lucru împletit de mâinile ei.


Citesc...
Noaptea de foc, scrisă de Eric-Emanuel Schmitt.

Sper...
Să reușesc să mă țin de exercițiile învățate la recuperare. Am aproape toată dotarea necesară în materie de echipament. Voință să fie. Și perseverență.
 
Învăț...
Am învățat să fac colțișorii la bluza de mai sus.

În casă...
Cum spuneam mai devreme, în casă e plăcut, e răcoare. Ne-am mai liniștit puțin cu renovatul (cel puțin în aceste zile de sărbătoare). Am terminat baia lui Ștefan și scările de la intrarea din fața casei. Slavă Domnului pentru toate.
Marți o luăm de la capăt. :))) Vine un instalator să schimbe niște țevi de afară, de la scurgerea de la bucătărie (se tot înfundă chiuveta). Nădăjduiesc să se limiteze la partea exterioară, să nu mai facem deranj în casă. Mai ales că eu de marți reîncep serviciul.

Ascult...
HAVASI — Drumul

Un film pe care îl recomand...
The Greatest Beer Run Ever, un film incredibil, un alt fel de Forrest Gump. Merită văzut.

Unul din lucrurile preferate...
După amiezele de vară, de duminică, cu parfum de vacanță și de copilărie, când toți ai casei se odihnesc, iar eu citesc, ascult muzică sau mai nou, scriu o filă de jurnal pe blog. E o clipă ce-mi aparține. Sau cel puțin, așa mi se pare. :)

Un citat...
Domnul iubește atât de mult pe om că îi dă darurile Sfântului Duh. Dar până ce învață să păstreze harul, sufletul trece prin multe furtuni.
(Sfântul Siluan Athonitul)
O fotografie...

Cascada Seljalandsfoss - Islanda
Sursa
Un loc unde mi-ar plăcea să fiu...

Pinterest.com
Din comorile pământului...
Laudă şi măreţie este lucrul Lui...

"Azure-malachite"
Photo: New Moon Beginnings
Din iubita mea Românie...

Satul celor 1000 de pivnițe seculare - Sălacea, Bihor

Magic. Neașteptat. Unic. Și foarte puțin cunoscut. Așa ar putea fi descris, în câteva cuvinte, acest loc special din România. Sunt șapte străduțe, unele la șosea, altele neasfaltate, cu aproape 1.000 de pivnițe, săpate în deal și acoperite cu stufăriș sau iarbă. Toate ne-au dus cu gândul, ca atmosferă, la poveștile J.R.R. Tolkien, în care hobbiții trăiau în căsuțe mici, îngropate sub pământ.

Căsuțele, săpate în deal, au fost construite, în secolul al XVIII-lea, drept crame. Și asta pentru că satul se află într-o zonă mlăștinoasă, iar beciurile de lângă case s-ar fi inundat. Inedit: între anii 1200 și 1800, aici se producea un vin unic, care a ajuns chiar și pe masa împăratului de la Viena.

(Călător în bascheți)
Vă îmbrățișez cu drag și vă doresc o săptămână binecuvântată!

Pinterest.com

13 comentarii:

  1. ce fain arata farfuriile pt pomana!Dumnezeu sa-i ierte pe cei adormiti.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Amin! Dumnezeu să îi ierte pe toți cei adormiți de pretutindeni!
      Mulțumesc frumos, Irina! 🤗❤️
      Le-am aranjat simplu, respectând tradiția din satul meu: orez cu lapte, dulciuri și fructe (neapărat cireșe) și trandafiri sau mușcate.

      Ștergere
  2. Ce minunat a lucrat mama ta! Nu o să fie ultimul lucru lucrat de mainile domniei sale!
    Frumoase și ...cu maci farfuriile și ceștile pentru pomenire! Multumiri!
    Mulțumesc pentru recomandare

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ai dreptate, dragă mea. Numai bunul Dumnezeu știe. Eu am văzut-o însă, cu câtă greutate a tricotat...
      Firește că sunt cu maci. 🥰

      Ștergere
  3. Ai dăruit o parte din tine împreună cu vasele superbe (din opal, ca să reziste mult timp?) umplute cu alint… cei adormiți sigur au simțit mângâiere! Și cei ce le-au primit s-au bucurat.
    Și eu cred ca mama ta va mai lucra, doar sa nu facă iar alergie la șosete 🤭
    Ai încheiat postarea cu o imagine-metaforă, să te citim mai bine: ești delicată, dar aduci bucurie în timp ce te mlădiezi pe melodia orchestrei din fundal;
    💠 în ciuda fragilității ei, floricica de nu-ma-uita e preferata mea, eu am plantat-o pe mormântul copilașului meu.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. E drept, Andreea. Știi cum se spune, nu dăruim din ceea ce avem, ci dăruim din ceea ce suntem.
      Da, din opal sunt farfuriile de anul acesta. Am și eu un set de vase de acest fel, pe care le folosim zilnic de un an de zile și care arată exact ca la început. În plus, sunt decorate frumos, cu maci. 🥰
      Inițial, la noi în sat era obiceiul de a împărți vase de lut, cu linguri din lemn. Mi-ar fi plăcut să păstrez întru totul tradiția, dar poate anul viitor, dacă ajungem până atunci prin zona Vâlcea.
      Mila Domnului cu noi toți și cu mama mea, care a prins zile ceva mai bune, peste așteptările noastre. Dar, mila și puterea Lui Dumnezeu sunt nemăsurate. Nu pot eu cuprinde cu mintea mea cât o mărgică.
      Descrierea pe care mi-ai făcut-o este dictată de delicatețea ta sufletească.
      Maica Domnului să te mângâie! 🙏❤️

      Ștergere
  4. Dumnezeu sa ii ierte pe cei adormiti.
    Felicitari Mariei si lui Stefan pentru reusitele la examene.
    Sanatate multa mamei. Sunt convinsa ca va mai lucra pentru cei dragi.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Amin! Mulțumesc frumos, dragă Ioana! Ștefan mai are un hop cu licența și apoi ne vom mai liniști, cu mila Domnului. Să ne bucurăm cu toții de vacanță. Tu știi cum e. 🥰
      Sănătate multă și vouă, tuturor! Să aveți bucurie! 🤗❤️

      Ștergere
  5. Tare mult imi place cum ai pregătit farfuriile și cănițele pentru pomenire, toate sunt puse cu grijă (până și banana e ambalată, ca să fie igienic) și-ai ales farfurii și cănițe așa de frumoase, cu maci.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mulțumesc frumos, dragă Maria! Mă străduiesc să duc și eu tradiția mai departe și să o transmit și copiilor mei. Noi ne bucuram tare mult când eram copii în aceste zile de sărbătoare. Când erau mai mici, cu ani în urmă, mama i-a spălat pe picioare pe copiii noștri și pe cei ai vecinilor, cum făcea și cu noi când eram copii.
      Am povestit puțin aici, anul trecut.
      Să ai o săptămână binecuvântată! 🤗❤️

      Ștergere
  6. Ca de obicei, Daniela, în postarile tale parca e ceva din veșnicie...
    Atât de frumos ai îmbinat aceste trăiri de zi cu zi cu milostenia pt cei adormiți din neamul vostru.
    Mama ta trebuie sa fi fost împlinită și pt ca a mai reușit sa finalizeze lucrul mâinilor sale pt nepoata, dar și pt mica jertfa de pomana adusa celor plecați în veșnicie..
    Va îmbrățișez și cu drag întru să citesc articolele de pe blogul tau❤️🙏😚💐

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ce frumos ai spus, dragă Andreea! Ce mult mi-aș dori să fie așa. Dar, frumusețea se află în ochii voștri și în blândețea și răbdarea cu care îmi citiți postările.
      Dumnezeu a îngăduit ca mama să mai poată împleti acest ultim lucru, (cred eu, văzând-o cu câtă greutate a ținut andrelele în mână.)
      S-a bucurat, firește că am pregătit împărțele spre iertarea păcatelor celor adormiți. Până acum, ea pregătea și eu o ajutam, acum am pregătit eu și ea a privit...
      Te îmbrățișez și eu cu drag și nădăjduiesc că ne vom mai întâlni și altă dată. 🤗❤️

      Ștergere
    2. Te pup. Cine știe?
      Ar fi o bucurie și pt mine sa ne mai întâlnim!

      Ștergere

Formular de contact

Nume

E-mail *

Mesaj *