 |
| (adus in blogosfera românească de către Corcodusa) |
Sâmbătă, 17 decembrie 2022
Afară...
A fost foarte frig zilele acestea. Temperaturi negative noaptea. Dar e absolut firesc pentru luna decembrie. Nădăjduim și la zăpadă.
Afară...
A fost foarte frig zilele acestea. Temperaturi negative noaptea. Dar e absolut firesc pentru luna decembrie. Nădăjduim și la zăpadă.
Mă gândesc...
La Crăciunul copilăriei, la cât de mult se străduiau părinții mei să ne facă sărbătoarea cât mai frumoasă.De la urcatul pe porc de Ignat, la colindatul la ore mici din noapte, până la aducerea lui Moș Crăciun (Gerilă, pe vremea aceea), în carne și oase. Biata mama, niciodată nu era acasă când venea Moșul... Ba era dusă la o vecină, ba în grajd să mulgă vaca... 😋 Și apărea întotdeauna după plecarea moșului și ne asculta minunându-se de descrierea pe care i-o făceam despre acesta. Cum venise el și bătuse cu bastonul în geam, cum intrase apoi plin de zăpadă în tindă... Cum era îmbrăcat el în cojoc mițos de oaie și ce barbă și mustăți cenușii avea... Și ochii umezi și glasul deși cam gros, plin de blândețe. Și cum scotea el cutiile cu daruri din sacul lui mare și greu. Dar, atenție, de abia după ce îi spuneam poezia. Și eu fiind cea mai mică din cei cinci copii ai casei, recitam adesea printre lacrimi de emoție, bucurie și spaimă.
Tare frumoasă e copilăria și minunate amintiri avem din vremea aceea.
Sunt recunoscătoare...
Că ne-a ajutat Domnul de ne-am spovedit, iar mâine tot din mila Lui ne vom împărtăși.
Și că am împodobit brăduțul împreună cu copiii, într-o atmosferă plăcută, ascultând colinde și cu multă voioșie. Mă rog, în poze nu prea se vede. :))) Dar, chiar ne-am bucurat.
Georgia, atentă ca de obicei, la fiecare detaliu.
Mai avea puțin și lua polobocul.
În bucătărie...
Apoi, prea lungă. :)))
Să văd ce pulover mai sacrific data viitoare.
Miroase a cafea. Am făcut lângă ea și un salam de biscuiți, cu ajutorul fetelor și al lui Ștefan. A fost mare distracție și aici.
Sunt îmbrăcată...
Încă în pijamale. :) dar nu orice pijamale, ci unele primite în dar de la soțul meu, de la Oysho. Foarte frumoase de altfel, cu un imprimeu floral, dar presupun că au fost și foarte scumpe. Nu prea înțeleg dorința lui de a mă împodobi ca pe un brad de Crăciun, dar nu vreau să îl întristez, așa că încerc să mă obișnuiesc cu asta. Eu nu prea-mi bat capul cu hainele. În ultimii ani, am purtat mai mult ce am primit de la verișoarele mele. Slavă Domnului că ne potrivim.
Meșteresc...
I-am făcut Nalei o hăinuță dintr-un pulover de cașmir al lui Cristian. :))) E una din culorile lui preferate și un material moale și fin, atât de fin încât a fost atrasă și o molie.
Inițial, mi-a ieșit prea scurtă...
Citesc...
Când cei doi devin una - Convorbiri cu Pr Ioachim Parr pe tema relațiilor. Ideea de baza e lupta cu egoismul propriu. Cartea e minunata!
Sper...
Să avem un final de an liniștit...
Învățăm...
Din cărțile pe care le citim.
În casă...
E liniște. Toți ai casei dorm încă, mai puțin soțul meu care pregătește cafeaua. În curând vom pleca la gară. Mergem la părinții lui să ajutăm la tăierea porcului.
Ascult...
Colinde... Un alt colind de suflet este Veniți cu toții dimpreunăVeniți cu toții dimpreună
Să ne facem voie bună
Să ne bucurăm de Domnul
Și să strigăm cu tot omul.
Că ne e Domn și mântuință
Și să strigăm cu credință
Lui din hotarele toate
I se închină țări și gloate.
Că marea cu valuri 'nalte
Dea Lui mână sunt lucrate
De El sunt făcuți si munții
Și brazii mari și mărunții.
El a făcut tot pământul
Singur numai cu Cuvantul
Și nouă ne este Domnul
Împărat peste tot omul.
Iar câți în El nu crezură
Ispitiră și văzură
Părăsiți de Domnul fură
Căzând în dreapta Lui mână.
Și un colind nou, înregistrat acum două zile de către maicile de la Mănăstirea Paltin-Petru Vodă – Vino, Iisuse, colind pe care de când l-am auzit, îl fredonez întruna înlăuntrul meu. Vino, Iisuse în inima mea...
Un film pe care îl recomand...
Între chin și amin
Aseară am fost împreună cu Cristian și copiii, la Avatar: Calea apei. Deși, nu sunt fan filme SF și am mers mai mult pentru cei dragi, nu am cum să nu recunosc că este un film uluitor, cu efecte speciale spectaculoase și care reușește să te captiveze mai bine de trei ore.
Unul din lucrurile preferate...
Să mă trezesc natural, fără soneria alarmei. Cum urmează trei săptămâni de concediu, nădăjduiesc ca măcar în câteva dimineți să mă trezesc puțin mai târziu.Un citat...
"Va avea neamul românesc, după părerea mea, o mare misiune. De ce? Nu pentru că a avut un Ștefan cel Mare în Moldova, un Mihai Viteazul, pe care il susțin cu tot sufletul, în partea astalaltă, şi Vlad Țepeș. Nu pentru asta. Ci pentru că neamul românesc nu a uitat bătaia clopotelor. " (Arhim. Arsenie Papacioc)
O fotografie...
 |
| SuperTramp |
 |
| Mineral Masterpiese - “Grape” Amethyst |
Vă doresc o săptămână binecuvântată și Bucurie Sfântă tuturor!
Se apropie cu pași repezi Sărbătoarea Nașterii Domnului! Hristos se naște din Fecioara Maria ca să ne mântuiască!
Doamne ajută să punem început bun!
Slavă Ție Doamne pentru toate!
daa, tare frumos, cu adevărat atmosferă de sărbători creștine în casa ta! ”Iată ce este bun și ce este plăcut decât numai a locui frații împreună” - nu neapărat sub același acoperiș ci a locui împreună, în comuniunea dragostei! La voi se simte acest lucru. Slavă lui Dumnezeu pentru toate!
RăspundețiȘtergeremi-a plăcut tare mult imaginea cu ametistul ... mi-a adus aminte de o înclinație a mea spre pietre (simplu spus), din copilărie am fost fascinat de forma și compoziția pietrelor, cred că mi-ar fi plăcut tare mult să studiez mai serios. până la urmă toate cunoștințele mele despre geologie se rezumă la „pământ ești și în pământ te vei întoarce” (bun și atât, nu?) :)
să vă fie sfânta Împărtășanie spre bucurie, sănătate și veselie, merinde spre viața de veci.
spor în toate cele bune! pace și bucurie! nu uitați să rămâneți sănătoși!!
Bună dimineața, Florin! Îți mulțumesc din suflet că poposești în căsuța mea virtuală, că citești gândurile pe care le aștern aici și că, de fiecare dată, îmi scrii o vorbă bună, încurajând-mă astfel să continui acest jurnal săptămânal.
ȘtergereInițial, blogul l-am făcut strict pentru lucrările handmade, după cum spune și numele.
Mă bucur mult că îți plac comorile pământului. Voi adăuga o rubrică în jurnal cu o minunăție din inima pământului.
Pe de altă parte, esențial este ceea ce ai spus, că ne vom întoarce în pământul din care am fost făcuți.
Nădăjduim la mila Domnului, ca sufletul să treacă de porțile raiului și să ne odihnim la pomul Vieții.
Multă sănătate și numai bucurii și tie și familiei!
Doamne ajută tuturor!
Doamne ajută! cu tot dragul, poposesc pentru că îmi place ce găsesc ...
RăspundețiȘtergereacuma trebuie să știi un lucru: eu sînt mai scump la vorbe decât ametistul la vedere :) scrisul nu e punctul meu forte, din contră, m-am ferit dintotdeauna să mă exprim prin scris, dar probabil că ceva din ”căsuța ta virtuală” m-a făcut să nu mă abțin și să comentez uneori.
dacă nu scriu întotdeauna nu e pentru că nu am trecut pe aici.
la noi în zonă sînt tare multe peșteri, câteva din ele le-am vizitat (nu neapărat cu ghid), dar niciodată nu m-am îndurat să aduc ceva de acolo, decât noroi pe bocanci și pe haine și ... eventual ceva poze. așa că aștept cu interes să văd ce postezi tu aici :)
da, așa e, doar mila Domnului o să ne treacă dincolo de porțile Raiului, rugăciunile Măicuței Domnului și ... dacă punem și noi puțin umărul :)
sus să avem inimile!
Avem către Domnul!
ȘtergereMie nu mi se pare deloc că scrisul nu este punctul tău forte. Dimpotrivă, te exprimi cu ușurință, limpede și clar. Aproape la fel de minunat ca și fotografiile pe care le postezi. :)
întotdeauna am apreciat oamenii veseli și cu simțul umorului :)
Ștergerepace și bucurie, la tot sufletul să fie!!
Nu glumesc câtuși de puțin. Nu mi-aș permite.
ȘtergereCred cu toată inima că fotografiile tale sunt minunate și gândurile așternute așișderea.
Zâmbetul era pentru greșeala mea de exprimare, de altfel intenționată. ("la fel de minunat").
Sărbători cu bucurie!
cred din tot sufletul că ne putem permite să glumim, ar fi tare tare tristă viața fără câteva glume, nu crezi? seriozitatea își are rolul și locul ei, dar trebuie să lăsăm puțin loc și pentru glume. îmi place să cred că sînt un om glumeț și de aia am și zis că îmi plac tare mult oamenii cu simțul umorului :)
Ștergereeram prin clasa a cincea, odată, după ore, ne-a adunat câteva clase să facă preselecție pentru corul școlii. știam ca nu sînt pentru cântat, că n-am ureche muzicală, voce nici atât, dar totuși am mers cu emoții. a venit și rândul meu să dau marea probă, ce era să cânt? Tricolorul, normal! era în mare vogă pe vremea aia. spre marea mea bucurie și liniște, doar după câteva silabe m-au trimis acasă! de atunci eu stau liniștit și mai ales împăcat cu gândul că eu nu sînt pentru cântat ... nu ureche, nu glas: afon cu diplomă! ei, dacă îți spun că acum cânt în strană la biserică, mă crezi? cu siguranță că nu-i locul meu acolo, dar m-au pus și gata! și să știi că între timp (din clasa a cincea) n-am făcut nicio operație la urechi sau la gât, deci nu s-a schimbat nimic de atunci.
acum, ca tras la indigo, aceeași poveste cu scrisul: întotdeauna am stat deoparte de scris convins fiind că sînt ... cum se zice, nu analfabet, dar ceva pe acolo, și aflu cu mirare că defapt mă exprim binișor în scris. :)
iertare, m-am gândit că nu din glumă ai scris, cu tote că nu mă supăram, am înțeles bine mesajul tău, dar ... e greu să mă împac cu ideea :)
pace și bucurie!
Și cântăreț și narator. E deja prea mult. :))) (Acum, chiar glumesc.)
ȘtergereEști plin de surprize, Florin. Mă bucur nespus să aflu că ești omul lui Dumnezeu.
Pace și bucurie și la voi să fie!