Jurnalul unei femei simple (5)

(adus in blogosfera românească de către Corcodusa)

Pentru astăzi...

Sâmbătă, 3 decembrie 2022

Afară...

Astăzi a fost o zi puțin mai blândă decât cele două precedente, tot rece și umedă, dar nu a mai bătut vântul și cred că au fost și ceva mai multe grade în termometre.

Mă gândesc...

Că pe măsură ce înaintăm în vârstă, suntem mai liniștiți, simțim mai puțină presiune socială, avem așteptări mai mici... Deși intervine declinul fizic, parcă viața devine mai dulce, ne bucurăm mai mult de fiecare nouă zi pe care o primim în dar de la Dumnezeu.

 

Sunt recunoscătoare...

Că am avut șansa de a fi educată, de a urma studiile universitare și de a lucra în domeniul în care mi-am dorit. Sunt atâția care și-ar dori lucrul acesta și nu au mijloacele necesare...

În bucătărie...

Miroase minunat a vanilie și a portocală. Am făcut împreună cu Maria, cornulețele prietenilor, după rețeta Ioanei, numai că rețeta o am de pe forumul feminin ortodox Sarea ortodoxiei. Nu știu dacă rețeta e și pe blogul Ioanei, așa că o voi scrie aici:

Cornulețe cu nucă (de post)/Cornulețele prietenilor

70 gr zahar, 140 gr nuci macinate, 210 gr margarina la temperatura camerei, 280 gr faina, mirodenii.
Se amesteca foarte bine ingredientele, se modeleaza cornulete mici din aluat (bilute mici de aluat se fac sul in palma si apoi se curbeaza putin), se pun in tava neunsa si se coc la foc mijlociu (150 grade) 10-15 minute (sa nu se rumeneasca). Fierbinti se trec prin zahar farin.

Eu am înlocuit zahărul cu îndulcitor (am doi diabetici în casă), iar ca mirodenii am pus esență de vanilie și esență de portocale.

Astăzi am gătit ciorbă de pește și pește prăjit cu mămăliguță și mujdei.

Sunt îmbrăcată...

În trening de catifea.

Meșteresc...

La păturicile mele. Am terminat modelul din săptămâna a zecea.

Citesc...

Istoria apelor, de Maja Lunde

Sper...

Să reușesc să fac recuperare medicală la începutul anului viitor. Încheieturile mele mă necăjesc din ce în ce mai mult.

Învățăm...

Atâtea lucruri de pe internet! Trebuie doar să-ți dorești să înveți ceva și să dai o căutare. Există tutoriale despre aproape orice.

În casă...

Este curățenie lună. Soțul meu a aspirat și a spălat pe jos în toată casa, iar eu am spălat ferestrele și perdelele și draperiile. Am schimbat balsamul de rufe și mă bucur mult că îi place mamei, care este puțin mai pretențioasă cu mirosurile.

Încă nu am împodobit bradul și nu am pus decorațiunile de Crăciun. Așteptăm să vină și Ștefan și Georgia din vacanță.

Ascult...

Acum se aude Vocea României din living. Se uită mama împreună cu Maria, așa că eu nu ascult nimic altceva.

Un film pe care îl recomand...

Omul lui Dumnezeu - Viața Sfântului Nectarie din Eghina

Unul din lucrurile preferate...

Înotul. Deși am învățat să înot destul de târziu (aproape de treizeci de ani), îmi place nespus de mult să înot.

Un citat...

Durerea ne curăţeşte. Omul este cu adevărat om în durere. În bucurie el se schimbă, devine altcineva. Însă când suferă, devine ceea ce este el cu adevărat. Şi aceasta este, prin excelenţă, calea prin care omul se apropie de Dumnezeu. El îşi dă seama de slăbiciunea sa. De multe ori, când se află în slavă şi bucurie, omul se simte „buricul pământului", sau, dacă vreţi, centrul universului. „Nu mai există nimeni în afară de mine!" În durere şi mâhnire, omul se simte ca o furnică neînsemnată în univers, simte că depinde întru totul de altcineva, şi atunci caută ajutorul lui Dumnezeu şi doreşte ca Acesta să-i fie alături. Aceia dintre noi care am suferit dureri sufleteşti sau trupeşti ştim că niciodată nu ne-am rugat atât de fierbinte, atât de bine şi de îndelung, ca atunci când am fost pe pat de boală sau când ne-a încercat o foarte grea întristare sufletească. Pe câtă vreme atunci când avem totul, uităm de rugăciune, de post şi de multe altele. De aceea îngăduie Dumnezeu durerea.

Părintele Epifanie - Vieţi si cuvinte de învăţătură ale bătrânilor, Editura Sophia

O fotografie...

Ștefan și Georgia, în Spania