Jurnalul unei femei simple (6)

(adus in blogosfera românească de către Corcodusa)

Pentru astăzi...

Sâmbătă, 10 decembrie 2022

Afară...
A sosit iarna. Încă nu am avut prima ninsoare, dar frigul ne îndeamnă să scurtăm plimbările și să stăm mai mult în case.

Mă gândesc...
La iernile copilăriei mele. Mi-e tare dor de acele vremuri.

 

Sunt recunoscătoare...

Soțului meu, că mi-a cumpărat un minunat suport pentru goblen, pentru a-mi proteja spatele și articulațiile. E cu adevărat o investiție utilă.

În bucătărie...

Miroase a pâine caldă, proaspăt scoasă din cuptor. Îmi place foarte mult să coc pâine în zilele de iarnă. Mirosul de pâine caldă este unul din mirosurile ce îmi amintesc de copilărie.

Sunt îmbrăcată...

Într-un halat călduros, cu imprimeu floral.

Meșteresc...

La păturici și la darurile pentru Crăciun.

Citesc...

Nu am reușit să termin cartea începută săptămâna trecută, dar ca să nu o menționez iar, vin cu recomandarea unei autoare care-mi place foarte mult: Maria Pastourmadzis. Am citit pe nerăsuflate cărțile ei și le recomand din toată inima.

Sper...

Să mă organizez mai bine pentru masa de Crăciun, să fiu mai cumpătată și să nu mă mai obosesc peste măsură.

 

Învățăm...

Din experiențele proprii. Oricât de mult ai vrea să transmiți altora din trăirile tale, nimeni nu se poate pune cu adevărat în pielea ta. Și nici tu în a celuilalt. Cu adevărat, rana o simte doar cel rănit.

În casă...

E ordine, am decorat de sărbătoare... E frumos! Ca o zi de duminică. Cum ar putea fi altfel în așteptarea Nașterii Mântuitorului?

    

Ascult...

Din mila Domnului Hristos ne bucuram din nou sufletele la vremea aceasta binecuvântată a colindelor.
Unul din colindele mele de suflet este interpretat de către Archd. Mihail Bucă & Tronos - Dați drumul la cer, un colind adaptat după Colindul de detentie scris de Ovidiu Vasilescu

DAȚI DRUMUL LA CER

Leru-i ler, leru-i ler și iar leru-i ler
Doamne-n noaptea asta m-am gândit să-ți cer
Să trimiți un înger tânăr și frumos,
Cu fum de tămâie și de chiparos

Să-mi sfințească, Doamne, temnița săracă
Și s-o scoată bunul, de sub promoroacă.
Și să mai aducă, Doamne, pentru noi,
Pentru osândiții flămânziți și goi,

Aburul din pâinea pe care-o visăm,
Care ne-ncălzește când toți o gustăm.
Pâinea sfântă-n care, Doamne, tu te frângi,
Și aghiasma-n care lacrimile-ți plângi.

Un amnar s-aducă dintr-o stea mai mare,
Să ne încălzească lanțul la picioare.
Și din scutecelu-n care-ai stat legat
Să ne-aducă, Doamne, bundă de iernat.

Leru-i ler, leru-i ler și iar leru-i ler
Tu mă iartă Doamne pentru câte-ți cer,
Dar în deznădejdea-n care suntem noi
Sfinții înșiși, Doamne, ar avea nevoi.

Și ți-ar face-n taină rugăciune ‘naltă,
Prin Pruncul din iesle și cea Preacurată
Leru-i Doamne ler și iar leru-i ler,
Vin colindătorii, dați drumul la cer.

Un film pe care îl recomand...

The glass castle

O poveste de viață. După un caz real. Mi-a plăcut și m-a emoționat. Nu am construit niciodată acel castel de sticlă. Dar, ne-am distrat plănuindu-l.

Unul din lucrurile preferate...

Să călătoresc cu trenul. În tren nu am nici răul de mișcare pe care îl simt când merg cu mașina, nici stresul pe care îl am când călătoresc cu avionul, nici răul pe care mi-l dă de cele mai multe ori legănatul vaporului.

În tren pot citi după pofta inimii, pot croșeta sau tricota sau pur și simplu îmi umplu sufletul de minunatele peisaje care se derulează dincolo de fereastră.

Un citat...

"Și-o să plângi. Și-o să-ți fie dor. Și-o să regreți. Și-o să pierzi. Și-o să pleci. Și-o să te doară. Și-o să înveți. O să înveți să trăiești cu toate.
O să înveți să privești oamenii în ochi și să le înfrunți cuvintele nedrepte. O să înveți să mergi drept și sigur pe tine. O să înveți să lași oameni în spate și să-ți continui drumul.
O să înveți să fii puternic."

(Hrisostom Filipescu)

O fotografie...

Poveste de iarnă