{ Blog 365...day 279 }

Provocare adusă în blogosferă de către Sandra -

Diary of a stay a home mum

Doamne ajută la ceas de seară! Bine v-am regăsit!

Sursa: Pinterest.com

Când eram mică și mergeam cu ai mei în concediu, treceam cu mașina prin sate și odată cu lăsarea serii, se aprindeau luminile în căsuțele de la marginea șoselei pe care mergeam și zăream frânturi din viețile oamenilor. Îmi plăcea să-mi imaginez cum este viața lor, după ce ușile se închid. Îi vedeam cu ochii minții cum se așează cu toții în jurul mesei, cum își povestesc întâmplările de peste zi, cum se adună cu toții să urmărească un film sau să asculte teatru radiofonic. 

Aproape întotdeauna îmi imaginam viața lor comparând-o cu a mea. Așa mi se părea firesc să fie. 

Niciodată nu mă gândeam că după ce ușile se închid, acolo se pot ascunde dureri, necazuri, suferință, nici nu-mi trecea prin cap că oamenii aceia pot fi cuprinși de neliniște ori de griji. Nu-mi puteam închipui ce cruce poartă fiecare.

Una pe zi...

Laudă şi măreţie este lucrul Lui...

Amethyst Stalactite From Uruguay.
Photo Copyright  Quartz etc
Sursa: Geology Addictive

Cuvântul zilei... 

"Înainte de a-ţi trimite crucea pe care o duci, Dumnezeu a privit-o cu ochii Săi cei preafrumoşi, a examinat-o cu raţiunea Sa dumnezeiască, a verificat-o cu dreapta Sa neajunsă, a încălzit-o în inima Sa cea plină de iubire, a cântărit-o cu mâinile Sale pline de afecţiune, ca nu cumva să fie mai grea decât o poţi duce.
Şi după ce a măsurat curajul tău, a binecuvântat-o şi ţi-a pus-o pe umeri.
Deci o poţi duce!
Ţine-o bine şi urcă Golgota spre Înviere!”
(Sfântul Nectarie)

Noapte cu pace tuturor!