Doamne ajută tuturor!
Încep luna noiembrie cu o nouă provocare...
 |
| Sursa: Pinterest.com |
provocare la ordine prin aplicarea metodei minimalismului, lansată de către Katya.
M-au atras mult ideile ei în legătură cu această provocare. În primul rând faptul de a nu aștepta neapărat sfârșitul anului pentru a începe schimbarea. Apoi, ideea de a te concentra pe un singur lucru la care să lucrezi în vederea schimbării (eu aici am foarte mult de lucru pentru că de cele mai multe ori vreau să schimb totul, radical și dacă se poate repede).
Firește că am încercat această reorganizare de mai multe ori de-a lungul timpului. Ultima dată prin Konmarizare, după ce am citit cărțile scrise de Marie Kondo. A funcționat. Doar că trebuie reluată periodic și cum necesită destul de mult timp, am tot amânat-o...
Marie Kondo recomandă să aduni toate hainele într-un singur loc și să începi sortarea lor. Poate că la japonezi o fi altfel, dar noi, românii avem ceva haine, nu glumă! Și mai avem și darul de a le păstra, chiar dacă nu ni se mai potrivesc, că... cine știe? Poate mai slăbesc!... :)))) Sau poate am nevoie de ele în sezonul următor, chiar dacă acum nu m-am atins de ele.
Katya, recomandă ca prima provocare pe lista ei: să simplificăm sertarele. |
| Sursa: Pinterest.com |
Cand eram copil eram foarte dezordonata, aveam permanent discutii cu mama, dar acum, ca adult, imi plac ordinea si organizarea. Certurile mamei au fost inutile, din pacate, pe mine m-a schimbat un baietel de 4-5 ani, cand eu eram aproape adolescenta. Venise in vizita la noi si, pentru ca i s-a facut cald, si-a dat jos pulovarul ca sa ramana in tricou, iar puloverul ...l-a impaturit perfect (!). Am ramas cu gura cascata cand l-am vazut ... Mi s-a facut rusine ca el era mic si era in stare sa impatureasca asa de bine, iar eu, aproape adolescenta, eram la polul opus si ca mama mereu ma certa pe tema asta. Asa ca, treptat, m-am schimbat si chiar "am furat" atunci stilul baietelului de a impaturi.
RăspundețiȘtergereNu este permanent ordine nici in casa mea pentru ca timpul ramas dupa serviciu este scurt si, cand ajung acasa, nu stiu pe ce sa pun mana mai repede: mancare pentru cina sau pentru a doua zi la pranz, spalat vase sau haine. Si, desigur, vreau sa petrec timp si cu copilul meu sau sa-l ajut la teme, in caz ca are nevoie (e in clasele primare).
Dar este mereu ordine in dulapuri, indiferent cat de dezastru ar putea fi in restul casei intr-o zi plina, pentru ca, in timp, tot organizand prin casa si sortand, am observat niste lucruri (o sa le scriu mai jos). Ordinea imi simplifica viata si-mi imbunatateste starea sufleteasca, asa ca incerc s-o pastrez in limite rezonabile.
Marie Kondo nu cred ca mi se potriveste foarte mult, are un stil aparte care este foarte eficient, dar trebuie sa-l simti si tu ca fiindu-ti potrivit, asa cred. De exemplu, daca ar fi sa scot toate hainele in mijlocul casei, pe mine m-ar apuca disperarea, m-ar coplesi mormanele de haine si n-as sti de unde sa le apuc, nici unde sa le pun. Mai bine, cu cateva zile sau saptamani inainte de a trece la actiune, intai imi fac un plan in minte sau chiar imi scriu pe hartie (pentru ca stiu cam ce am prin dulapuri) si intai ma gandesc foarte bine ce categorii pun in fiecare raft, sa-mi fac intai un plan foarte bun, sa le tot permut in minte sau pe hartie pana gasesc varianta cea mai buna, cea mai potrivita. Asa incat, atunci cand ma apuc efectiv, sa stiu deja ce vreau sa fac si sa pot sa ma apuc incetisor, sa le organizez cate putin, in mai multe zile la rand.
Stocarea hainelor pe verticala am folosit-o numai in cateva locuri pentru ca am putine sertare, iar cutiute sa pun in rafturi ... mie nu-mi sunt la indemana hainele puse asa, ar trebui sa tot trag cutiutele sa vad ce e in ele si nu-mi place. Pentru mine conteaza sa vad hainele din prima, dintr-o privire, mai ales ca nu sunt prea inalta.
Apoi nu stiu daca e buna sortarea hainelor pe motiv de "imi aduce bucurie" pentru ca, in functie de starea mea sufleteasca de moment, e posibil sa arunc ceva ce n-ar trebui pentru ca, in acel moment in care fac sortarea, simt ca nu-mi aduce bucurie fiind influentata de o stare sufleteasca mai aparte.
Sa scriu mai jos cateva lucruri bune care functioneaza pentru mine (pe unele le-am citit, pe altele le-am descoperit prin incercare/esec):
RăspundețiȘtergere- orice obiect trebuie sa fie pus la locul lui dupa ce a fost folosit, sa nu fie lasat nicaieri in alta parte pentru ca aglomereaza casa si nici nu-l mai gasim usor,
- daca plecam din dormitor, spre bucatarie, de exemplu, si observam undeva o cana, atunci s-o luam din mers si pe ea ca s-o ducem la bucatarie. Adica in drum spre o camera sa observam in jur daca este vreun obiect din camera respectiva lasat in alta parte, ca sa nu facem ulterior un efort suplimentar doar pentru a-l duce la loc. Sa fim eficiente.
- rafturile din dulap pot fi organizate asa incat sa incapa in fiecare raft cate patru teancuri de haine. Trebuie sa fie impaturite normal, dar bine. Asa nu vor mai fi probleme cu hainele la schimbatul sezonului. In acelasi timp, incap mai multe haine si le putem vedea pe toate care ne intereseaza. De exemplu, intr-un raft al sotului care are numai tricouri de casa sau de purtat pe sub haine + pijamale sunt asa: in spate sunt doua teancuri care apartin sezonului cald (in stanga un teanc cu pijamale subtiri + in dreapta unul cu tricouri de casa), iar in fata lor sunt alte doua teancuri - in stanga un teanc cu pijamale groase + in dreapta unul cu tricouri de casa sau de purtat pe sub camasi. Cand se schimba sezonul, doar fac rocada teancurilor, nu fac niciun efort deosebit. Tot dulapul de haine e organizat dupa aceasta regula, la fel si cel al copilului. Inca un avantaj e faptul ca nu am nimic in spate si ca vad toate hainele de care am nevoie in sezonul respectiv.
- atunci cand scot o haina de care am nevoie o scot frumos, tinand cu celalalta mana teancul, ca sa nu ravasesc tot raftul, ci sa pastrez ordinea, indiferent de graba, pentru ca imi ia doar o secunda in plus.
- am un raft special pentru lenjerii de pat. Imi incap in el pana la 9 lenjerii complete, desi nu e un raft mare, ci e unul obisnuit, patrat, chiar destul de mic. Folosesc tot spatiul, la maxim. Intai impaturesc cearceaful de plapuma in asa fel incat, la final, mai trebuie sa-l impaturesc in trei ca sa ocupe in intregime adancimea raftului. Inainte de a-l impaturi final, pun pe el, in treimea de la mijloc: cerceaful de pat impaturit si fetele de perna (eu cate am patru) impaturite si distribuite uniform. Abia acum impaturesc final, aducand peste fetele de perna celelalte doua treimi ale cearceafului de plapuma.
- pijamalele le impaturesc ca la magazin, in sensul ca pun pantalonii in bluza de pijama, in mijloc (la fel ca la lenjeriile de pat). Cand vreau sa scot o pijama, o scot din prima cu ambele piese, nu sunt nevoita sa le caut in raft si, in plus, arata si bine in raft, le pot vedea pe toate si pot alege usor ce vreau sa port.
Am scris deja foarte mult, iertare, nu vreau sa monopolizez, dar cred ca se vede ca ma entuziasmeaza subiectul acesta, desi, in mod ciudat, sunt o fosta mare dezordonata.
Maria, îți mulțumesc din suflet pentru răspunsurile tale atât de detaliate! Și mama mea este și a fost dintotdeauna extrem de ordonată. De la ea am luat și eu obiceiul de a pune fiecare lucru la locul lui, imediat după folosire. S-a dovedit extrem de util, mai ales odată cu vârsta, când am început să uit unele lucruri.
RăspundețiȘtergerePe mine însă, nu prea a avut când să mă certe pentru că de la 12 ani nu am mai locuit împreună cu părinții, cu excepția vacanțelor.
Dar, ceea ce spui tu, cu exemplul dat de alți copii a fincționat și în cazul meu. Pe la vreo 10 ani am fost într-o tabără cu mama (învățătoare), în care a mers și o fetiță din sat, orfană de ambii părinți, crescută fiind doar de bunici. Poate tocmai de aceea, era extrem de ordonată. Astfel încât, mama ne-a dat-o tuturor exemplu de cum își împacheta lucrușoarele în valiză.
A doua întâmplare care m-a marcat, s-a petrecut mult mai târziu, în studenție, când într-o drumeție mi-am udat șosetele și un coleg de facultate mi-a oferit o pereche de șosete de-ale lui. Șosete albe, impecabile! Cum de altfel erau toate lucrurile lui, călcate și împachetate perfect înainte de a fi puse în rucsac. Mi-am amintit de asta de fiecare dată când mi-am trimis copiii undeva, străduindu-mă să le dau totul călcat și aranjat.
Treaba cu adunatul din mers o practic și eu, mai ales la casă, unde locuiesc copiii și unde avem și scări pe care în ultima vreme le urc și le cobor cu greutate din pricina gonartrozei. Așa că pescuiesc și eu vase ce trebuie duse la bucătărie ori câte o rufă care încă nu a ajuns în coșurile de rufe.
Cu aranjarea hainelor în rafturile din dulap însă, m-ai dat gata. Mă refer la cele patru teancuri. Îmi imaginez că ai dulapurile cu rafturi ceva mai încăpătoare totuși decât ale mele, dar oricum, voi încerca și eu să aplic metoda ta.
De scos hainele cu grijă le scot și eu. Și tot pe orizontală le am aranjate.
Raft special pentru lenjerii am și eu. Nu am numărat niciodată câte lenjerii de pat am, dar citind câte ai tu, mă simt mai bine. Nu sunt singura pasionată de acest subiect. :))))
Pijamalele, la fel, trebuie musai împerecheate, altfel e jale. :)
Deci, fondul de femeie organizată cred că îl am și eu. Îmi lipsește perserverența. :))) Și fie am dulapurile neîncăpătoare, fie am prea multe haine. Cum dulapurile nu le vom schimba prea curând, rămâne să trec la trierea lor fără milă.
Îți mulțumesc mult pentru sfaturi și te mai aștept cu comentarii. Intenționez să dezvolt acest subiect. Mă bucur mult că te entuziasmează. :)
Am putin spatiu de depozitare in casa, de aceea a trebuit sa gasesc o solutie sa-mi incapa toate. Rafturile mele nu sunt deloc mari, dar am uitat sa spun ca imi incap patru teancuri (doua in spate, doua in fata) pentru ca hainele mai lungi (cum ar fi tricourile sotului sau pijamalele) le impaturesc in trei, nu in doua si asa ocupa mai putin spatiu in adancime si pot sa-mi permit sa mai pun un teanc si in spate (cel de care nu am nevoie in sezonul curent).
ȘtergereDa, sunt pasionata de lenjerii, adica imi sta o stare de bine sa le schimb, cu ele schimb aspectul dormitorului saptamanal si asa nu ma plictisesc :)) Fiecare cu "pasarelele lui" sau cu prioritatile lui in viata :))
Mă bucur mult să găsesc atâtea asemănări între noi. Și mie îmi place mult să schimb lenjeriile de pat. Și la fel folosim și noi, câte patru perne la fiecare pat dublu, chiar dacă dormim doar pe câte una. Pe a doua o folosesc când citesc sau când croșetez/tricotez în pat (deși asta se întâmplă foarte rar).
ȘtergereDeosebirile însă sunt de admirat. Ești într-adevăr extrem de ordonată!
Mie mi-a rămas în cap o replică dintr-un roman al Rodicăi Ojog Brșoveanu ”ordinea nu se face se păstrează” și are dreptate oricât ia face ordine dacă nu ai grijă unde pui lucrurile sau cum le scoți e ca și cum nu ai fi făcut .
RăspundețiȘtergereSuperb citatul și foarte adevărat!
ȘtergereEste foarte adevărat. Doar că unii sunt mai ordonați decât alții. Eu încă lucrez la asta. :))))
ȘtergereMult succes Dana în provocarea asta de reorganizare minimalistă.
RăspundețiȘtergereMulțumesc mult, MNiko! Tocmai mi-a venit o idee minunată de reorganizare a zonei handmade. :)))
ȘtergereDraga mea, fix asta mi-am dorit anul acesta: sa îmi reorganizeze zona handmade. Încă nu am reușit. Am reorganizat niște dulapuri de haine, dar mai am - aștept sa aibă soțul timp sa monteze un dulap cu sertare. Apoi am reorganizat camara, niște dulapuri în bucătărie, chiar si afara: foisorul e gata, doar ca acum trebuie pregatit de iarna, iar veranda mare e in lucru...îmi dau seara scriind ca totuși am reorganizat, iar la bucătărie chiar am aplicar regula minimalismul. Ceea ce nu am folosit demult a fost scos afara. Am jnceput și în zona handmade. Sper sa și termin pana în decembrie.
ȘtergereOoo, dar chiar ai reorganizat multe, MNiko. Eu aveam toate materialele handmade puse în cutii transparente, iar acestea erau puse într-o servantă mare (cu două rafturi), închisă cu două uși. Când aveam nevoie de ceva, trebuia să scot o parte din cutii să ajung la cele din spate.
ȘtergereIar într-o altă piesă de mobilier, gen bibliotecă, cu mai multe rafturi țineam doar câteva cutii cu cești de cafea/ceai și pahare și câteva piese decorative. Sigur că arăta frumos, dar m-am gândit că pot face rocada între ele.
Aseară, am făcut deja schimbarea, spre mirarea soțului, pe care îl consultasem în timpul zilei, imediat ce mi-a venit ideea, dar nu se aștepta să trec la fapte atât de repede, crezând că e treabă de weekend. Însă nu am mai avut răbdare.
Dimineață, la cafea, deja aveam altă stare de spirit cu ochii în "jucăriile" mele. :)