Jurnalul unei femei simple (53)

(adus in blogosfera românească de către Corcodusa)

Doamne ajută tuturor! Bine v-am regăsit!

Pentru astăzi... 

Sâmbătă, 18 noiembrie

Afară...

Toamna își intră încet încet în drepturi, nopțile și diminețile sunt mai reci și zilele din ce în ce mai scurte. Plecăm la serviciu la ivirea zorilor și ne întoarcem după lăsarea serii.

Mă gândesc...

La cei mai puțin "norocoși" decât noi, care în aceste zile umede îndură frigul și foamea...

(nu găsesc alt cuvânt... Noi, ortodocșii nu credem în noroc. Nici mai puțin binecuvântați nu pot să spun, pentru că de fapt, ei sunt mai binecuvântați decât noi.)

Maica Domnului să îi acopere! 

Sunt recunoscătoare...

Pentru serile liniștite petrecute cu mama. Dau slavă Domnului că îngăduie să o mai am, aici, pe pământ.

În bucătărie...

Am început perioada postului. Mama ne gătește la fiecare două trei zile ciorbă de legume și zilnic un felul doi. Se străduiește să ne pregătească de fiecare dată altceva. Zilele trecute am mâncat și eu pentru prima dată mâncare de praz cu măsline (se înțelege că am înlăturat măslinele; e unul din alimentele la care nu suport nici mirosul).

Am dat startul și pentru chiflele pregătite în casă. Am înlocuit mașina de frământat (se stricase) cu una cumpărată la reducere, de Black Friday. O urmăream de ceva vreme (pentru că e roșie :))), așa că reducerea a fost reală.
Firește că am făcut și scovergi, de dimineață. E un mic dejun obișnuit în zilele de sâmbătă din post.

Sunt îmbrăcată...

În trening de catifea, de culoarea prunelor coapte (mai am unul roz prăfuit). Și am mai avut unul gri deschis, pe care l-am purtat atât de mult până când a devenit numai bun pentru a trece în zona handmade. Ies niște pietricele tare frumoase din el, pentru covorașul meu din "pietre". 

Meșteresc...
Săptămâna trecută nu prea am avut spor pentru că nu m-am simțit bine fizic și am tot făcut și desfăcut la mănușile tricotate și tot nu sunt mulțumită de ceea ce iese.

Am înveselit o căciuliță tricotată de mama pentru Maria... I-am croșetat urechiușe și obrăjori. :)

Și am început să croșetez niște pătrate pentru un nou Calendar de Advent. 

Citesc...

Singur ortodoxia, scrisă de Părintele Arsenie Papacioc

Sper...

Să reușim să schimbăm ușile exterioare până vine iarna. Cristian e plecat să caute oferte în câteva magazine. În mediul online sunt prețuri cam mari pentru bugetul nostru.

 

Învăț...

Să tac. Sau cel puțin să mă obișnuiesc să vorbesc mai puțin, în special la serviciu. Au trecut trei luni și jumătate de când am schimbat mediul în care lucrez și încă nu simt că m-am adaptat. 

Sunt zile în care în afară de salutul de la venire și plecare și de maxim douăzeci de cuvinte legate strict de serviciu, nu vorbim altceva. Șase oameni în aceeași încăpere... Și fiecare atât de singur!

Dar, salariul vine la timp. :)

În casă...

E cald și bine. Și miroase a scovergi prăjite. :))))

Ascult...

Picăturile de ploaie ce bat în pervazul ferestrei.

Un film pe care îl recomand...

Ascultă-ți inima - un film emoționant și profund.

Unul din lucrurile preferate...

Să calc cămăși bărbătești. Bine, îmi place să calc aproape orice rufe, poate cu excepția cearceafurilor cu elastic. Dar, îmi place foarte mult să calc cămăși. Am început să calc încă de mică, atunci când o ajutam pe mama care călca teancuri mari de rufe, pentru toată familia extinsă. Și erau multe cămăși de călcat pentru săptămâna următoare, pentru tata, tataie, fratele meu și verișorul meu. Plus cămășile albe/bleu de uniformă ale tuturor copiilor casei.

Dar, cel mai mult îmi plăcea să calc cămășile bărbătești. La fel îmi place și acum. 

Un citat...

"Când mintea învață să tacă, bucuria și frumusețea își află locul. Acordă-ți un moment de liniște. Redu viteza și gustă viața! Dacă în inimă este pace, în lume este pace. Stai acasă, inimă, și odihnește-te...." (Ierom Hrisostom Filipescu )

O fotografie...

Sursa

Un loc unde mi-ar plăcea să fiu...

Văd că odată cu înaintarea în vârstă, pe măsură ce se răcește afară, îmi doresc din ce în ce mai mult să petrec cât mai mult timp în interior. 

Nici în anii din urmă nu prea-mi plăcea frigul, dar mergeam cu bucurie cu sania atunci când eram copil, sau la ski mai târziu, (până în urmă cu 3 ani, de când au început problemele cu genunchii). 

Așadar, un loc unde mi-ar plăcea să fiu este mai degrabă în interior, la căldură, eventual cu lucrul de mână. 

Sursa: Pinterest.com

Din comorile pământului...

Laudă şi măreţie este lucrul Lui...

Amazonite & Smoky Quartz
Source: Geology World

Din iubita mea Românie...

Castelul de lut, Transilvania

Benbinder/Shutterstock.com

Vă îmbrățișez cu drag și vă doresc o săptămână minunată!