Jurnalul unei femei simple (61)

(adus in blogosfera românească de către Corcodusa)

Doamne ajută tuturor! Bine v-am regăsit!

Pentru astăzi... 

Sâmbătă, 13 ianuarie

Afară...

Aseară a nins tare frumos, dar nu s-a depus foarte mult. Mă gândesc la copiii care și-ar dori mai multă zăpadă. Dar și la cei fără adăpost care îndură frigul și foamea. Domnul să-i miluiască pe toți!

Mă gândesc...

Sunt conștientă că sufletul meu nu este pus în bună rânduială. Rugăciunea mea nu înaintează singură, așa cum spun sfinții părinți. Dar, cred în mila lui Dumnezeu că pentru puțina osteneală pe care o fac și pentru că Îl iubesc cu toată inima mea și cu tot sufletul meu, se va îndura de mine. De unde atâta îndrăzneală? Cuvântul ales să mă călăuzească în acest an e nădejde... Putem măsura milostivirea lui Dumnezeu?

Sunt recunoscătoare...

Pentru această șansă pe care o avem iar și iar, de a o lua de la capăt.

În bucătărie...

Miroase a pâine caldă. Iarna facem chifle destul de des. În rest, am mâncat destul de simplu. În zilele de post ciorbă de legume, salată orientală și fasole păstăi. Iar în zilele de frupt, deliciul săptămânii a fost carnea prăjită scoasă de la untură (nu avem garniță, așa că am pus în borcane), cu cartofi natur și castraveți în oțet. 

Pentru acest weekend ne-am propus să facem ciorbă de oase de porc și să fierbem în sfârșit piftiile pe care le-am tot amânat de la Crăciun. Acum ar fi vremea potrivită fiind puțin ger.

,,Când mănânci cu recunoștință, orice mâncare e ca bucuria pe pâine." Sfântul Paisie Aghioritul

Sunt îmbrăcată...

În pantaloni de casă și tricou. Deasupra am un polar roșu, subțire, primit în dar de către Cristian, de la sora lui. Mereu m-am întrebat de ce ne place atât de mult, nouă, femeilor, să îmbrăcăm o haină a bărbatului iubit?

Meșteresc...
La aceeași pereche de șosete. Am lucrat destul de puțin în săptămâna ce a trecut. Ba chiar, am avut vreo două seri în care nu am putut ține andrelele în mână.

Citesc...

Am terminat Băiatul cu pijamale în dungi (îngrozitor de tristă) și am început să citesc La răsărit de Eden, de John Steinbeck.

Sper...

Ca rezultatul biopsiei pe care i-am făcut-o mamei acum două zile să fie unul bun. Nădăjduiesc ca Domnul să facă milă cu ea.

 

Învăț...

Am reluat exercițiile pentru scriere la tastatură prin metoda oarbă. Și continui studiul zilnic al limbii engleze cu Duolingo. Am învățat că pot progresa doar cu pași mici făcuți zilnic.

În casă...

L-am ajutat pe Ștefan să rânduiască hainele din șifonierul lui și am făcut același lucru cu ale noastre. Am pus deoparte unele dintre ele, pe care vreau să le duc duminică, la biserică.

Ascult...

În acest moment lătratul Nalei. Cineva are îndrăzneala de a-și plimba câinele prin fața curții noastre. :)))

Vă las totuși o melodie pe care am primit-o zilele trecute de la un prieten:

Un film pe care îl recomand...

A good person - o poveste despre pierdere și durere, recuperare și iertare. Ca-n viață. Mi-a plăcut nespus replica lui Morgan Freeman: "I'm hugging you with my eyes" (Te îmbrățișez cu ochii).

Unul din lucrurile preferate...

Iubesc diminețile de sâmbătă, în care mă trezesc natural, fără alarma telefonului, luăm micul dejun în familie, bem o cafea în tihnă, apoi vin aici și las câteva picături de suflet, înainte de a intra în treburile obișnuite ale zilei.

Un citat...

În depărtare se vedea poarta, care ducea la drumul care ducea la gară, care ducea acasă, dar ideea de a merge acolo, ideea de a fugi și a rămâne singur fără nimeni altcineva era și mai neplăcută decât ideea de a rămâne.

(John Boyne, Băiatul cu pijamale în dungi)

O fotografie...

A magical view of Oschinen Lake in Switzerland
Photo credit: IG/patbieli

Un loc unde mi-ar plăcea să fiu...

Kazbegi, Georgia
Photo: Nancy Woland

Din comorile pământului...

Laudă şi măreţie este lucrul Lui...

Crystal Cave - Bermuda
Photo credit: IG/ashatanwar_

Din iubita mea Românie...

Sursa: Călător în bascheți

Cheile Vălișoarei din județul Alba sunt o rezervație naturală deosebită, aflată la estul Munților Trascăului, locul pe care îl puteți pune pe lista voastră de călătorii prin România, pentru că este o zonă superbă, care vă va oferi peisaje de vis.
Cheile Vălișoarei sunt săpate în rocă de calcar, în perioada jurasicului, au o lățime cuprinsă între 25 și 150 de metri și o înălțime maximă de 150 de metri. Se întind pe o suprafață de peste 100 de hectare și află la o altitudine de 700 de metri.

Vă îmbrățișez cu drag și vă doresc o săptămână minunată!