Tămăduirea femeii gârbove, care de 18 ani își ducea crucea suferinței, și care nici atunci când văzându-l pe Hristos, nu s-a dus să ceară îndurare și vindecare.
Sfântul Ambrozie al Milanului tălmăcește aceast text biblic și ne spune: „sufletul acelei femei era gârbovit, neavând harul dumnezeiesc, adică era plecat către foloasele pământești. Iisus a văzut-o și i-a vorbit, iar ea de-ndată a lepădat cele pământești. Cei de față la vindecare erau și ei împovărați de aceleași păcate, iar lor Iisus le-a spus următoarele cuvinte: veniţi la Mine toţi cei osteniţi şi împovăraţi şi Eu vă voi odihni pe voi (Mt. 11, 28). Sufletul acelei femei a început să respire din nou și s-a înălțat precum o vie care a fost curățită și în jurul căreia a fost săpat pământul.” Să fugim de păcat și de gârbovirea pe care acesta o aduce!
Doamne Iisuse Hristoase, îndură-te și de noi, tămăduiește-ne pe noi de toate bolile sufletești și trupești, de gârbovirea cea trupească ori duhovnicească!
Una pe zi...
Laudă şi măreţie este lucrul Lui...
Geode Spheres Source: Imagine Gems
Cuvântul zilei...
„Armele credinței ne vindecă de gârbovirea sufletească” - Cuvânt al Arhim. Melchisedec, starețul Mănăstirii Putna
Săracă şi tristă ni-i viaţa Şi viscolul plânge pe dig, Nu-i nici o speranţă în lume Şi-n case e foame şi frig.
Şi totuşi vom ţine Crăciunul De-ar fi să-l plătim cu dobânzi, Şi tot o să-ntindem o masă Copiilor noştri flămânzi.
Fie timpul rău sau bun, Va veni şi la noi Moş Crăciun!
Măcar să lăsăm o nădejde Sărmanilor noştri copii, Când Mântuitorul se naşte Ne naştem şi noi orice-ar fi.
De-ar fi să plătim şi în rate Petrecerea lui printre noi, De-am vinde şi ultima pâine Dar tot nu l-am da înapoi.
Sălbatici şi fără iubire Ne-am stinge în timpul nebun, Aşa că în vremuri pagâne Rămâne cu noi Mos Crăciun.
E vremea iertării şi păcii Se naşte un Prunc neînfrânt, Şi-o scară de lacrimi se-ntinde Acum între cer si pamânt.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu