 |
Provocare adusă în blogosferă de către Sandra -
|
Sfânta Muceniță Iuliana, precum te odihnești în cămara cerească de nuntă, roagă-te pentru noi toți.
Pentru rugăciunile ei, ca un milostiv, mântuiește sufletele noastre!
Trebuie să curățim sufletul nostru de viața noastră de aici, folosind diferite mijloace de curățire, precum taina sfintei spovedanii, lacrimile, nevoința, războiul cu gândurile, cu simțurile și cu orice alt păcat. Mai întâi trebuie să curățim sufletul nostru și apoi Dumnezeu ne va da harul Său. Și când Hristos ne va da harul Său, când ne va deschide ochii sufletului, atunci sufletul nostru va deveni rai și Împărăție cerească ce nu poate fi descrisă prin cuvinte!
(Părintele Efrem Athonitul, Despre credință și mântuire)
Acasă la bunici
Una pe zi...
Laudă şi măreţie este lucrul Lui...
 |
| Chrysocolla & Malachite Photo Copyright  Purple Mountain Mine |
Cuvântul zilei...
(Părintele Efrem Athonitul, Despre credință și mântuire)
Noapte cu pace tuturor!
E noaptea sfântă pe pământ,
Când toți ne adunăm,
Și, împrejurul mesei stând,
Cu toți ne bucurăm.
Mi-aduc aminte și acum
De noi când eram mici,
Și de-acel liniștit Crăciun,
De-acasă la bunici.
Când buna noastră ne-aștepta,
Cu ochii plini de dor,
Să mai petrecem timp cu ea,
Măcar de sărbători.
Ea lângă sobă ne-așeza
Și ne cânta duios
Cum altădată Îi cânta
Fecioara lui Hristos.
Cu glasul ei cel cald și blând
Ne povestea de-un semn
Ce i-a condus pe magi spre Prunc,
În noapte-n Betleem.
Cum Maica Sa pe paie stând,
În șoaptă îi cânta:
„Tu ești Copilul meu Cel Sfânt,
Tu ești lumina mea!”.
Iar noi acum, mai mari fiind,
Ne amintim cu dor,
De vocea caldă, graiul sfânt
Al bunicilor.
Cum ei cu drag ne învățau
Să fim mai buni mereu,
Să dăm și celor ce nu au
Că-i dăm lui Dumnezeu.
Noi vă-ndemnăm pe toți copiii,
Pe cei mai mari și mici,
Să nu uitați de-acel Crăciun
De-acasă la bunici.
Când toți ne adunăm,
Și, împrejurul mesei stând,
Cu toți ne bucurăm.
Mi-aduc aminte și acum
De noi când eram mici,
Și de-acel liniștit Crăciun,
De-acasă la bunici.
Când buna noastră ne-aștepta,
Cu ochii plini de dor,
Să mai petrecem timp cu ea,
Măcar de sărbători.
Ea lângă sobă ne-așeza
Și ne cânta duios
Cum altădată Îi cânta
Fecioara lui Hristos.
Cu glasul ei cel cald și blând
Ne povestea de-un semn
Ce i-a condus pe magi spre Prunc,
În noapte-n Betleem.
Cum Maica Sa pe paie stând,
În șoaptă îi cânta:
„Tu ești Copilul meu Cel Sfânt,
Tu ești lumina mea!”.
Iar noi acum, mai mari fiind,
Ne amintim cu dor,
De vocea caldă, graiul sfânt
Al bunicilor.
Cum ei cu drag ne învățau
Să fim mai buni mereu,
Să dăm și celor ce nu au
Că-i dăm lui Dumnezeu.
Noi vă-ndemnăm pe toți copiii,
Pe cei mai mari și mici,
Să nu uitați de-acel Crăciun
De-acasă la bunici.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu