Cuvântul anului 2024

Provocare lansată de către Irina, Dulce casă, în urmă cu 10 ani. 

Cuvântul anului 2023 pentru mine a fost Rugăciune. Am încercat cu ajutorul Domnului să mă rog mai mult, uneori am reușit, alteori nu. E loc de mai bine. Mă rog Domnului să mă ajute. Și-mi doresc pentru acest an să am mai puține momente de deznădejde. Așadar, cuvântul anului 2024 ales de mine este: NĂDEJDE.

Nădejdea stă alături de celelalte două virtuţi teologice, credinţa şi iubirea.

La temelia vieţii noastre sunt trei pietre mari şi anume: Credinţa, Nădejdea şi Dragostea. Dintre toate, nădejdea alcătuieşte sprijinul cel mai puternic al sufletului omenesc. Fără piatra nădejdii, clădirea vieţii noastre se dărâmă. Dacă cumva se zdruncină această piatră de la temelie, atunci toate pietrele clădirii se zdruncină şi cad (adică toate virtuţile omului slăbesc şi se pierd). Când slăbeşte mai ales nădejdea pentru mântuirea sufletului, atunci credinţa slăbeşte, iar dragostea creştinească se răceşte şi viaţa omului n-are nici un rost.

Taina vieţii creştineşti se sprijină pe nădejdea mântuirii, după cum şi copacul se sprijină în rădăcină. Dacă nădejdea aceasta a sufletului (adică rădăcina sufletului) se usucă, atunci de unde să mai odrăslească faptele cele bune, de unde să mai înflorească Sfânta credinţă şi cum poate să mai rodească mântuirea? După cum copacul își trage hrana din pământ prin rădăcină tot așa sufletul omenesc îşi trage puterea de viaţa prin nădejdea mântuirii.

Sfinţii Părinţi aseamănă nădejdea cu o anghiră (adică pe fierul cel încârligat de la corabie, care se înfinge în pământ şi ţine corabia pe loc să nu fie luată de valuri). Viaţa omului este întocmai ca o corabie care se poartă de valurile vieţii şi de multe ori se primejduieşte de furtuna ispitelor. Dacă n-ar avea omul anghira nădejdii, atunci ar fi biruit de valuri totdeauna. Fără sprijinul acesta sufletesc omul n-ar putea ajunge niciodată la limanul mântuirii.

Prin nădejde ne mântuim, zice Sfântul Apostol Pavel. „Din straja dimineţii până-n noapte să nădăjduiască Israel spre Domnul”, zice Sfântul Prooroc David. Nădejdea mângâie pe cel bolnav, întăreşte pe cel slab şi sprijină pe cel împovărat de bătrâneţe. Nădejdea dă curaj celor care se luptă cu necazurile şi cu ispitele vieţii. Prin nădejde se câştigă biruinţele asupra celor văzuţi şi nevăzuţi vrăjmaşi.

Nădejdea se naşte odată cu sufletul omenesc şi alcătuieşte stâlpul de bază al vieţii. Dacă n-ar fi virtutea nădejdii, atunci nici credinţa şi nici dragostea n-ar putea locui în sufletul omenesc şi viaţa s-ar pierde. Ea este puterea cea minunată a sufletului, care ridică din groapă pe răniţi cu păcatele şi-i aduce la pocăinţă. Nădejdea este raza cea luminoasa pentru cei din întunericul necunoştinţei, care îi îndreaptă la adevăr. În scurte cuvinte putem zice că omul care are nădejde nestrămutată în suflet nu este biruit niciodată de furtunile şi de greutăţile vieţii.

(Sfântul Ioan Iacob de la Neamț - Hozevitul, Pentru cei cu sufletul nevoiaș ca mine...)

Creştinul îşi pune nădejdea în Dumnezeu şi în făgăduinţele sale (învierea morţilor, viaţa veşnică în rai).

Omul nu trebuie să-şi pună nădejdea în el (în forţele proprii, în banii săi) sau în alţii, nu trebuie să se deznădăjduiască indiferent de păcatul săvârşit, dar nici să nădăjduiască fără frică în mila lui Dumnezeu. El trebuie să-şi pună nădejdea numai în Dumnezeu, să păzească poruncile Domnului şi el va fi scăpat din nevoi şi ajutat, urmând, la venirea a doua a lui Hristos, să intre în stăpânirea pământului.

În privinţa celorlalţi, creştinul adevărat trebuie să aibă nădejdea că Dumnezeu le va da pocăinţă şi de aceea să-i îndrepte cu blândeţe pe potrivnici.

„Domnul este întărirea mea, și scăparea mea, și izbăvitorul meu, Dumnezeul meu, ajutorul meu (...), apărătorul meu, și puterea mântuirii mele, și sprijinitorul meu”

„Domnul este luminarea mea și mântuirea mea; de cine mă voi teme? Domnul este apărătorul vieții mele; de cine mă voi înfricoșa?”