Am ales această carte pentru Clubul de carte, luna iulie - provocare lansata de către Katia. Este o carte pe care am citit-o de mai multe ori: prima dată în adolescență, apoi în urmă cu câțiva ani, iar acum citesc varianta în engleză (pentru a-mi îmbunătăți puținele cunoștințe).
Pentru mine rămâne una dintre cele mai frumoase cărți scrise vreodată, o carte clasică de referință. Deși cred că aproape toată lumea a citit această carte sau a văzut vreo ecranizare a ei, eu o menționez astăzi aici scriind numai câteva fraze despre ea.
.png)
Romanul este inspirat din viața autoarei iar personajele sunt construite pe baza înfățișării persoanelor cunoscute de ea. Autoarea, cea mai mare dintre surorile Brontë, a scris romanul sub pseudonimul literar Currer Bell (nume cu rezonanţă masculină, pentru că, la vremea respectivă, proza scrisă de femei era desconsiderată).
Subiectul este o poveste de neuitat, ce îmbină realitatea unei copilării nefericite cu romantismul unei poveşti de iubire profunde şi adevărate. Mi-a plăcut mult felul în care scriitoarea adaugă cu o simplitate firească, pasaje din Biblie, psalmi și versete..png)
Nu voi povesti romanul pentru că povestea merită descoperită pas cu pas. Voi lăsa însă câteva citate care mi-au plăcut mult:
„Oamenii supuși greșelilor n-ar trebui să-și însușească pe nedrept o putere ce nu poate fi încredințată fără primejdii decât ființelor desăvârșite și dumnezeiești.”
„Dragă cititorule, sper să nu simţiţi niciodată ce simţeam eu atunci. Ochii voştri să nu verse vreodată lacrimi atât de tumultoase şi fierbinţi ca cele vărsate de mine. Să nu înălţaţi către cer rugăciuni pline de disperare şi agonie ca cele rostite de buzele mele. Să nu vă temeţi niciodată, ca mine, că sunteţi pricina nefericirii persoanei pe care o iubiţi din toată inima.”
„Dragă cititorule, sper să nu simţiţi niciodată ce simţeam eu atunci. Ochii voştri să nu verse vreodată lacrimi atât de tumultoase şi fierbinţi ca cele vărsate de mine. Să nu înălţaţi către cer rugăciuni pline de disperare şi agonie ca cele rostite de buzele mele. Să nu vă temeţi niciodată, ca mine, că sunteţi pricina nefericirii persoanei pe care o iubiţi din toată inima.”
„Dar eu iti spun si asculta bine- vei ajunge intr-o zi intr-o stramtoare stancoasa, unde tot cursul vietii va fi rupt in vartejuri si tumult spuma si clocot, fie vei fi zdrobita in farame si aruncata pe varfurile stancilor, fie vei fi ridicata si purtata pe un val calauzitor catre ape mai linistite.”
Dacă nu ați citit încă această carte, v-o recomand cu căldură.
A trecut așa mult timp de când am citit-o că poate ar trebui să o recitesc :)
RăspundețiȘtergereȘi mie-mi place să recitesc anumite cărți care mi-au plăcut mult ori pe care le-am citit tare demult și nu-mi mai amintesc mare lucru din ele.
ȘtergerePe de altă parte sunt atâtea alte cărți noi de citit, noi-nouțe, încât e destul de greu să faci o selecție care să te mulțumească.
Te îmbrățișez și-ți doresc lecturi care să-ți aducă folos și bucurie!
Luiza, eu am avut șansa ca acest roman să fie în biblioteca mamei mele și chiar una din cărțile ei preferate. Așa că, într-una din vacanțe am început să o citesc și țin minte că greu mă înduram să sting lumina târziu, în noapte. Atât era de captivantă.
RăspundețiȘtergereȚi-o recomand din toată inima. Noapte cu pace!
Nu am citit acest roman. Mulțumesc pentru recomandare. Îmi plac citatele alese. Zi frumoasă să ai!
RăspundețiȘtergereEu zic că merită inclusă în lista ta de lecturi. Sunt uimită cât de mult poți să citești!
ȘtergereO zi minunată și ție!
Am citit-o cu mare placere in tinerete. O voi reciti si eu.
RăspundețiȘtergereO zi minunata.