 |
Provocare adusă în blogosferă de către Sandra -
|
Ieri, la Sfânta Liturghie, urmăream cu privirea o fetiță care alerga prin curtea bisericii. La un moment dat s-a oprit, și-a privit o clipă pantofiorii sport de culoare roz, i-a șters cu vârfurile degetelor și apoi, mulțumită de rezultat, și-a continuat joaca.
Mi-am amintit de o altă fetiță, dintr-un alt timp, care își ștergea cu aceeași grijă, pantofiorii roșii, de lac, în drum spre biserică, în dimineața de Paști.
Unele lucruri rămân ascunse într-un ungher al sufletului vreme îndelungată, ca o mică lumină ce nu se stinge niciodată, ca un mic sâmbure al copilului care am fost și de care ne este groaznic de dor.
Una pe zi...
Strălucire şi măreţie este lucrarea Lui...
 |
| Multiple color Tourmaline crystal from Paprok mine, Afghanistan. Photo Copyright - @Fazal Azeem |
Gândul zilei...
Într-un ungher fragil al sufletului meu
Și uneori când viața m-a trădat,
M-am reîntors la el, visând ca altădat..."
(Sanda Ladoși - Ștefan Iordache – „În noi visează un copil”)
toți păstrăm în suflet copilul de altă dată, ne e dor de el dar ... nu toți recunoaștem
RăspundețiȘtergereseară cu pace!
Cred că ai dreptate, cu toții alergăm înapoi în copilărie, ca la izvor, să ne potolim setea, de câte ori ne cuprinde dorul.
ȘtergereO, da! De Paști ne înnoiam din cap până în picioare. Și sufletul îl spălam de păcate prin spovedanie...
RăspundețiȘtergereȘi noi ne înnoiam întotdeauna de Paști. Am încercat să duc și eu tradiția mai departe, copiilor mei.
ȘtergereOare sunt fetițe care sa nu fi purtat noi pantofiori roșii de lac niciodata de Pasti? Dacă da, atunci e trist… e una dintre frumoasele amintiri ale copilăriei fericite de altădată, in care sărbătoarea primea toată atenția cuvenită, prin frumusețe, delicatețe si eleganță.
RăspundețiȘtergereAcum, din păcate, locul pantofiorilor de lac asortați atunci la costumașe deux-pieces cu fustița sau rochițe cloche a fost luat de adidași tot mai masculini asociați cu ținute neîngrijite (blugi rupți sau colanți supermulați, bluze oversize sau hanorace lălâi, purtate indiferent de context), in acord cu starea sufletească a vârstelor ☹️
Din păcate așa e..
ȘtergereVremurile s-au schimbat prin preluarea în viața noastră a tot ce e nefolositor și care nu aduce fericire decât poate un pic de fericire vremelnică....
dintotdeauna au fost diferențe între generații (ca să nu spun conflicte), fiecare generație cu ”romanțele” lor, cu siguranță că nici părinții mei nu înțelegeau muzica anilor 80, nu priveau cu ochi prea buni blugii, adidașii, etc (pe care tot ei ni le cumpărau). în fine, problema cea mai mare a generației actuale nu e nici muzica nici îmbrăcămintea ci lipsa lui Dumnezeu din viața de zi cu zi. iar asta se vede foarte ușor în comportamentul unora ...
Ștergeresus să avem inimile!
Din păcate, cred că și atunci, dar și acum au fost și sunt fetițe care nu au purtat pantofiori de lac și a căror copilărie nu este nici pe departe fericită.
RăspundețiȘtergereSă avem dragoste să ajutăm de câte ori este posibil. Și întotdeauna este posibil...