 |
Provocare adusă în blogosferă de către Sandra -
|
Nici această postare nu va fi prea lungă. Și în mod sigur nu vă va fi de niciun folos. Poate că ar trebui să mă gândesc serios să sar peste anumite zile, când chiar nu pot să mă adun pentru a scrie ceva cât de cât folositor.
Leapădă amintirea zilei de ieri şi grija zilei de maine. Trăieşte zi de zi. Incepe-ţi ziua neprivind în urmă şi negândind la ce va fi; ia-o de proaspătă şi nouă; crede că viaţa ta începe azi, şi azi se va sfârşi.
Nu te îngrijora de ce va fi. Poţi schimba ceva cu temerile tale? Ascultă-L pe Domnul, că zice: „Cine dintre voi, îngrijindu-se, poate să adauge staturii sale un cot?” (Lc 12, 25). Visând la mâine, lepezi clipa, şi viaţa-ţi trece fără rost.
Nu e aici îndemn la nepăsare. Că spune, „ziua de mâine găteşte-ţi-o de azi”. Cum? Vieţuind duhovniceşte. Traiul bun de azi îţi face ziua de mâine bună. Nu-ţi croi planuri însă, că viaţa nu merge după planul tău şi adesea se întâmplă ce nici cu gândul n-ai gândit. „Inima omului gândeşte la calea lui, dar numai Domnul poartă paşii lui” (Pilde 16, 9). Inţelept lucru este, dar, să-ţi vezi de cele de azi, iar ziua de mâine s-o laşi în grija lui Dumnezeu.
Rupe-o cu trecutul, nu privi înapoi, uită cele întâmplate ieri. Ca să te izbăveşti de deznădejdea pentru vechile greşeli şi de robia vieţii de odinioară, şi liber s-o iei în fiecare clipă de la capăt, ducând o viaţă nouă în Hristos. Dă amintirea pierzătoare a relelor trecute pe căinţa cea mântuitoare.
Trăieşte-ţi, dar, creştineşte ziua, ne învaţă Părintele Serghie. Singură aievea şi de preţ. „Vezi de stai bine astăzi – spune el -, că astăzi vei sta poate în faţa lui Hristos.
(Jean-Claude Larchet, Ține candela inimii aprinsă. Învățătura părintelui Serghie, Ed. Sophia, București, 2007)
În ultima vreme am o stare de neliniște, de tulburare. O anxietate în ceea ce o privește pe mama mea. O văd tot mai slăbită și neputincioasă și mă tem că sfârșitul îi este aproape.
În seara aceasta, mi-a alimentat și ea temerile când mi-a spus că se roagă în fiecare seară să nu moară peste noapte, să nu moară la noi, să nu o găsească dimineața copiii așa și să se sperie.
Și firește că vrea să plece în satul nostru, acasă la ea, cum de altfel pleacă în fiecare primăvară și se întoarce toamna târziu.
Doar că mă tem că nu se va mai putea descurca singură...
Cum reușesc oare oamenii, atunci când simt că li se apropie sfârșitul, să se gândească la cei dragi, să îi protejeze?
Am trăit asta și cu mamaia mea, care a plecat la cele veșnice exact în prima mea zi de școală de la facultate, după ce eu o vegheasem până în ajun... Și cu tatăl meu, care m-a trimis să dorm la fratele meu acasă, în noaptea plecării, și pe el l-a oprit, știind cât îmi era de frică...
De fapt, se pare că mă lungesc. Mai bine mă opresc aici. Ajunge zilei răutatea ei...
Una pe zi...
Strălucire şi măreţie este lucrarea Lui...
 |
Prehnite - Mali Kayes, Pays Soninké Dimensions: 6.5 x 10 x 5.5 cm Sursa foto: mim museum |
Gândul zilei...
Nu te îngrijora de ce va fi. Poţi schimba ceva cu temerile tale?
Leapădă amintirea zilei de ieri şi grija zilei de maine. Trăieşte zi de zi. Incepe-ţi ziua neprivind în urmă şi negândind la ce va fi; ia-o de proaspătă şi nouă; crede că viaţa ta începe azi, şi azi se va sfârşi.
Nu te îngrijora de ce va fi. Poţi schimba ceva cu temerile tale? Ascultă-L pe Domnul, că zice: „Cine dintre voi, îngrijindu-se, poate să adauge staturii sale un cot?” (Lc 12, 25). Visând la mâine, lepezi clipa, şi viaţa-ţi trece fără rost.
Nu e aici îndemn la nepăsare. Că spune, „ziua de mâine găteşte-ţi-o de azi”. Cum? Vieţuind duhovniceşte. Traiul bun de azi îţi face ziua de mâine bună. Nu-ţi croi planuri însă, că viaţa nu merge după planul tău şi adesea se întâmplă ce nici cu gândul n-ai gândit. „Inima omului gândeşte la calea lui, dar numai Domnul poartă paşii lui” (Pilde 16, 9). Inţelept lucru este, dar, să-ţi vezi de cele de azi, iar ziua de mâine s-o laşi în grija lui Dumnezeu.
Rupe-o cu trecutul, nu privi înapoi, uită cele întâmplate ieri. Ca să te izbăveşti de deznădejdea pentru vechile greşeli şi de robia vieţii de odinioară, şi liber s-o iei în fiecare clipă de la capăt, ducând o viaţă nouă în Hristos. Dă amintirea pierzătoare a relelor trecute pe căinţa cea mântuitoare.
Trăieşte-ţi, dar, creştineşte ziua, ne învaţă Părintele Serghie. Singură aievea şi de preţ. „Vezi de stai bine astăzi – spune el -, că astăzi vei sta poate în faţa lui Hristos.
(Jean-Claude Larchet, Ține candela inimii aprinsă. Învățătura părintelui Serghie, Ed. Sophia, București, 2007)
O noapte binecuvântată tuturor! Și de îngeri vegheată!
Daniela draga mea, bine faci ca îți destăinui emoțiile și stările aici unde suntem o mână de oameni care te apreciem sincer!
RăspundețiȘtergereImaginea aleasa pt seara asta este plina de angoasa, ceea ce este în sufletul tău, răvășire.....dar să știi Dănuța draga că este firesc să fii tulburată! Doar una este MAMA pe acest pământ și atunci când a îmbătrânit nici nu vrem sa ne gândim ce și cum, cu atât mai mult când slăbiciunea arată că zilele sau anii nu mai sunt multe/ i.
Andreea dragă, îți mulțumesc pentru dragostea ta! Cred că tulburarea aceasta ar trebui să o pun doar în fața Domnului și nu în sufletele voastre. Te rog să mă ierți!
ȘtergereFii încredințată că mama ta va avea o trecere lină și împăcată cu toți!
RăspundețiȘtergereClipa despărțirii numai Dumnezeu o știe! Roagă-te, iubita prietena pt ca acel moment sa nu te găsească nepregătită!
Multă liniște în gânduri și simțire îți doresc eu,
Andreea.
Îți mulțumesc încă o dată, Andreea, conștientă fiind că oricât ți-aș mulțumi, tot nu ar fi destul. Domnul să-ți răsplătească așa cum știe El mai bine!
ȘtergereLuiza, îți mulțumesc din suflet! Așa este, Domnul e milostiv și le rânduiește cum e mai bine.
RăspundețiȘtergereTot așa se ruga și mamaia mea și la fel se roagă și mama, pentru a nu fi povară celorlalți și pentru o moarte ușoară. Cred că ar trebui să luăm aminte și să ne rugăm și noi în acest fel. Și pentru noi, dar și pentru ceilalți oameni.
dreapta credință ne învață că moartea trupească nu este sfârșitul nostru. Dumnezeu l-a făcut pe om ca o încununare a creației Sale, pe toate le-a făcut cu Cuvântul, dar despre om se spune că a fost făcut din țărână și i-a fost dat suflare de viață și, deci, are pentru el o grijă aparte. când ne încheiem socotelile pe acest pământ, trupul se întoarce în țărâna din care a fost luat, în locașul de lut al strămoșilor lui iar sufletul, nemuritor fiind, se întoarce la Cel care l-a făcut. dacă sîntem creștini, trebuie avem nădejdea vieții veșnice, care nu poate să însemne decât o mare bucurie pentru noi. această nădejde trebuie să ne fie și stâlp de întărire atunci când cineva, mai ales drag nouă, părăsește această lume și timp vremelnic și se îndreatpă către veșnicie. mai auzim de câte unul care ”a trecut în neființă”, vai de el! nu, nu trecem în neființă, Doamne păzește, ci mergem spre Hristos pentru a fi cu El în veci! oricât de mult ne-am strădui noi, niciodată nu vom fi destul de pregătiți pentru acel moment în care părinții ne vor părăsi. va fi o ruptură dură în viața noastră pentru că atunci viața se va schimba, nimic nu va mai fi ca înainte, dar nădejdea reîntâlnirii cu ei în Împărăția lui Hristos trebuie ne fie o mângâiere. în general, când pierdem pe cinvea drag noi nu-l plângem pe el, ci mai mult parcă ne plângem nouă de milă pentru că am rămas fără acel drag. sus să avem inimile, să ne întărim în credința că cel mutat de la noi se află în grija Maicii Domnului și a preaiubitului ei Fiu. Hristos a Înviat, bucuria mea! această bucurie să ne umple sufletele mereu ...
RăspundețiȘtergeresă ne îngrijim, pe cât ne stă în putință, ca ei să meargă la Hristos spovediți curat și împărtășiți; să ne despărțim împăcați, să ne cerem iertare și să le spunem că-i iubim atât cât sînt încă printre noi, să nu lăsăm aceasta în seama preotului ...
pace și bucurie!
În mod absolut, postarea aceasta nu v-a fost vouă de niciun folos, dar răspunsurile voastre mult îmi sunt mie de ajutor.
ȘtergereCe pot să mai spun decât că mă rog Domnului să vă răsplătească dragostea și răbdarea cu care vă aplecați asupra mea, iar mie să-mi ierte puțina credință și multa tulburare pe care v-o aduc.
Daniela draga, mama mea a rămas fără mamă de 28 ani, am văzut, am crescut cu fața ei plina de durere, după ce mamaia a plecat la 3 luni avea să moară în acident de mașină și tataie. Îți dai seama ce era în sufletul mamei mele? Unde sa mai spun că viața ei de femeie căsătorită nu era prea roz....
ȘtergereAm mai postat și eu despre faptul că pe aceste rețele online tindem sa scriem doar despre aspecte frumoase, dar viața este un conglomerat din toate. De noi depinde ce turnura dam lucrurilor și faptelor petrecute în viața noastră sau a celorlalți.
ȘtergereMă bucur că ți-ai expus neliniștea. Poate fi un prilej de a medita și pt noi care poate nu trecem sau trecem prin aceleași gânduri....
mie, cel puțin, nu mi-ai adus nici cea mai mică tulburare. sufletele prietenilor sînt deschise pentru a primi nu doar bucuriile ci și apăsările celor dragi. da, primul și cel mai de nădejde prieten trebuie să fie Dumnezeu, Lui să-i spui necazul tău și bucuria, dar și prietenii sînt lăsați de Dumnezeu tot pentru ajutorul nostru.
Ștergere"Mărturisiți-vă unul altuia păcatele și vă rugați unul pentru altul, ca să vă vindecați, că mult poate rugăciunea stăruitoare a dreptului" ...
Of, Andreea dragă, știu, înțeleg și-mi cer iertare! Sunt atâtea povești de viață cutremurătoare... Iar eu sunt atât de binecuvântată!... Și atât de puțină la suflet. Cu adevărat Domnul ne dă cât putem duce.
ȘtergereTe îmbrățișez și mă înclin în fața mamei tale!
Sunt oameni în preajma cărora căpătăm un sentiment de siguranță, de căldură, în fața cărora simțim că ne putem deschide sufletește. Uneori acești oameni sunt niște necunoscuți (până mai ieri) scoși în drumul vieții noastre de către Dumnezeu.
Ștergere"Cine vine în ajutorul semenului cu vorba sau cu fapta, împlineşte poruncile lui Dumnezeu. Dacă aproapele este în nevoie, ajutaţi-l, mângâiaţi-l, rugaţi-vă pentru el cu zdrobire de inimă, şi Domnul va auzi rugăciunile voastre şi-l va ierta şi-l va milui. Pentru aceasta am fost creaţi, ca să împărţim şi altora din ale noastre pe cât ne stă în putinţă." (Jean-Claude Larchet, Sfântul Gavriil Ivireanul cel nebun pentru Hristos)
Mila Domnului cu noi toți!
Mulțumesc pt citatul din Sf. Gavriil Georgianul!
ȘtergereÎl am la inima!
Daniela, fie caHristos Domnul să ne mângâie pe toți cei osteniți și împovărați!
ȘtergerePrietenii la nevoie se cunosc, căci altfel nu mai sunt prieteni!
Te cuprind în brațe cu mult drag!
Și eu îl am la inimă. Nici nu ai cum să nu-l iubești...
Ștergere“M-am rugat mult pentru voi, ca sa va scap de moarte!”
Andreea, te îmbrățișez și eu în dragostea lui Hristos Domnul!
Ștergeredoar eu am văzut ”înghețată verde” în loc de ”prehnite”??
RăspundețiȘtergeremai pomeniți-mă și pe mine în rugăciunile voastre, vă rog
:)))) Mă crezi că la tine și la Jean (Chit Chat With Jean) m-am gândit când am ales cristalul acesta? Eram convinsă că veți vedea o înghețată de fistic în el. :D
ȘtergereDomnul să te miluiască și pe tine și pe toți cei osteniți și împovărați!
Love the green color! It actually made me think of a monarch butterfly chrysalis a bit.
ȘtergereAnd you didn't think of ice cream? :)
ȘtergereDaniela, te imbratisez cu mare, mare drag si ne rugam pentru mama Elena.
RăspundețiȘtergereIoana, și eu te îmbrățișez strâns și-ți mulțumesc din toată inima că ne purtați în rugăciuni! Știu că o faceți de ani mulți.
ȘtergereMultă sănătate și liniște sufletească!
RăspundețiȘtergereMulțumesc din suflet, Lili! Domnul să vă ajute și vouă!
ȘtergereIt's hard when our parents age and start to move toward the end. I'm sorry you are dealing with that right now. Also, I have those days as well where I can't quite find anything to say on the blog. Today is an example. Hoping inspiration strikes later.
RăspundețiȘtergereThanks a lot, Jean!,
ȘtergereBut we don't give up, right? We continue the challenge...