Provocare adusă în blogosferă de către Sandra -
|
Adevărata natură a pocăinței, pozitivă și dătătoare de lumină, se manifestă în mod vizibil în viața Bisericii mai ales prin trei expresii caracteristice: liturgică – în timpul Postului Mare, sacramentală – în Taina Spovedaniei și personală – în darul lacrimilor.
Pocăința este legată de perioada anului în care se desfășoară Sfântul și Marele Post: nu toamna, când cad frunzele și bruma; nu iarna, când pământul este mort și înghețat; ci primăvara, când se termină chiciura, când zilele se măresc și întreaga natură se trezește la viață. Cum cântă și Biserica la vecernia din miercurea dinaintea începutului Postului Mare: „Răsărit-a primăvara Postului și floarea pocăinței. Deci să ne curățim pe noi, fraților, de toată întinăciunea și Dătătorului de lumină cântând să-I zicem: „Slavă Ție, unule iubitorule de oameni!”. Timpul pocăinței din Postul Mare este un timp de bucurie, nu de descurajare. Postul este o primăvară duhovnicească, pocăința un boboc ce înflorește, iar Hristos ni se face cunoscut în această perioadă ca „Dătător de lumină”. Întristarea pe care o resimțim în timpul Marelui Post este, ca să folosim cuvintele Sfântului Ioan Scărarul, o „fericită tristețe bucuroasă”.
(Episcopul Kallistos Ware, Împărăția lăuntrică, Editura Christiana, 1996, pp. 51-52)
- Sfântul Nicolae Velimirovici
Noapte cu pace tuturor!
Sa ne întărim și noi in legătura cu Dumnezeu!
RăspundețiȘtergereNoapte liniștită cu somn odihnitor, Daniela!
Așa să ne ajute Dumnezeu!
ȘtergereNoapte cu pace, Andreea! Să ne întâlnim sănătoase mâine, cu mila Domnului!
Slavă Ție, Doamne pentru acest timp de rugăciune și inflorire duhovnicească!
RăspundețiȘtergereDomnul să ne ajute în această călătorie în adâncurile sinelui, pentru a culege de acolo ghioceii albi și binecuvântați ai Vieții în Hristos!
Ștergere