 |
| (adus in blogosfera românească de către Corcodusa) |
Sâmbătă, 18 martie 2023
Am avut o săptămână lungă și grea, mi se părea că nu se mai termină. În unele dimineți nu m-aș fi dat jos din pat. Iar serile, tot ce-mi doream era să mă bag cât mai repede în așternut.
Afară...
Au fost câteva zile însorite și calde, pentru ca de joi să se răcească brusc. Și totuși, vine primăvara. Azi se anunță o zi însorită.Mă gândesc...
Că trebuie să schimb ceva la mine și asta neîntârziat.
Sunt recunoscătoare...
Că pot găsi în fiecare zi cel puțin un motiv pentru care să zâmbesc.
În bucătărie...
Mama s-a ocupat de toate în ultima săptămână. Eu nu am făcut nici două paie cruce.
Încă în pijama. Și învelită în pătură și cu laptopul pe genunchi.
Un model nou la croșetă, un zig-zag aplicat peste o bucată deja lucrată.
(La recomandarea unui prieten)
Early in the morning, women bearing myrrh came to sprinkle Thee with fragrances.
Sunt îmbrăcată...
Meșteresc...
Am reluat lucrul la păturicile Double Trouble,
iar în mașină, în drum spre serviciu, croșetez un set de masă pentru vară, ceva cu aspect de pepene roșu.
Citesc...
Nu cred că am citit zece pagini adunate toată săptămâna. Nu pot citi când am migrene.
Sper...
Ca săptămâna viitoare să fie mai bună decât cea care se încheie. Învăț...
În casă...
Nu arată prea bine nici la noi, nici la copii. Va trebui să ne mobilizăm astăzi. Ascult...
Μy sweetest Springtime
Early in the morning, women bearing myrrh came to sprinkle Thee with fragrances.
When she beheld Thee lifeless, O Word, Thine all-pure Mother
cried out in lamentation.
The Lady was crying, shedding tears fervously, having a sharp pain inside Her
Thou art my sweetest Springtime, my sweetest Son, I ask Thee,
“Where has Thy beauty faded"?
Every generation offers adoration, they glorify you, o my Beloved one.
Thou art my sweetest Springtime, my sweetest Son, I ask Thee,
“Where has Thy beauty faded"?
cried out in lamentation.
The Lady was crying, shedding tears fervously, having a sharp pain inside Her
Thou art my sweetest Springtime, my sweetest Son, I ask Thee,
“Where has Thy beauty faded"?
Every generation offers adoration, they glorify you, o my Beloved one.
Thou art my sweetest Springtime, my sweetest Son, I ask Thee,
“Where has Thy beauty faded"?
(Cea mai dulce Primăvară a mea
Dis-de-dimineață, femei cu mir au venit să Te stropească cu mireasmă.
Când Te-a văzut fără viață, O, Cuvinte, Mama Ta cea pururea curată
a strigat de jale.
Doamna plângea, vărsând lacrimi cu fervoare, având o durere ascuțită înăuntrul ei
Tu ești cea mai dulce Primăvară a mea, cel mai dulce Fiu al meu, Te rog pe Tine,
"Unde s-a stins frumusețea Ta"?
Fiecare generație Îți aduce adorație, Te slăvesc, o, Iubitul meu.
Tu ești cea mai dulce Primăvară a mea, cel mai dulce Fiu al meu, Te întreb,
"Unde a dispărut frumusețea Ta"?)
(textul este o adaptare din Prohodul Domnului)
Dis-de-dimineață, femei cu mir au venit să Te stropească cu mireasmă.
Când Te-a văzut fără viață, O, Cuvinte, Mama Ta cea pururea curată
a strigat de jale.
Doamna plângea, vărsând lacrimi cu fervoare, având o durere ascuțită înăuntrul ei
Tu ești cea mai dulce Primăvară a mea, cel mai dulce Fiu al meu, Te rog pe Tine,
"Unde s-a stins frumusețea Ta"?
Fiecare generație Îți aduce adorație, Te slăvesc, o, Iubitul meu.
Tu ești cea mai dulce Primăvară a mea, cel mai dulce Fiu al meu, Te întreb,
"Unde a dispărut frumusețea Ta"?)
Mie mi-a plăcut foarte mult. Sper să vă încânte și pe voi.
Un film pe care îl recomand...
Unul din lucrurile preferate...
Să mă plimb cu bicicleta. E vremea să reiau aceste plimbări.
(Arhimandrit Zaharia Zaharou, „Omul cel tainic al inimii”)
Departe de lumea dezlănțuită...
Din iubita mea Românie...
Un citat...
În ispite şi în necazuri, nu noi suntem cei care întocmim planurile, nu noi ne alegem crucea, ci primim acea cruce pe care atotînţeleapta pronie a lui Dumnezeu a rânduit-o pentru noi. Numai Domnul ştie cât de mică sau cât de mare este crucea de care avem nevoie. Şi ne va da tocmai acea cruce care este cea mai potrivită şi mai trebuincioasă pentru a ne desprinde de toată alipirea pătimaşă din viaţa aceasta trecătoare, ca să alergăm după Hristos cu inimă slobodă. (…) Fireşte, ne rugăm ca Dumnezeu să ne izbăvească de suferinţă şi să ne dea un sfârşit cu pace şi fără durere (…) dar dacă necazurile vin asupra noastră, atunci le vom duce pe toate cu puterea Duhului lui Dumnezeu.(Arhimandrit Zaharia Zaharou, „Omul cel tainic al inimii”)
O fotografie...
 |
| Sursa: Orthodox Christian Network |
Un loc unde mi-ar plăcea să fiu...
Din comorile pământului...
 |
| Rutile on hematite from Novo Horizonte, Brazil. 12.7 cm tall. Photo by Joseph Budd. |
 |
| Piatra Singuratică - Masivul Hășmașul Mare (foto preluată) |
Vă îmbrățișez cu drag și vă doresc un weekend minunat!
Fotografia cu fetița mi-a amintit instant de mine când eram copil. Primisem din Italia de la mătușa mea, niște fundițe colorate, din acelea care se lipesc pe cadouri. La vârsta aceea mi se păreau deosebit de frumoase, prețioase. Am fost cu părinții mei într-o zi la biserică. Am observat că în jurul icoanelor erau multe flori și dorindu-mi să îi dăruiesc și eu ceva Lui Dumnezeu, am pus lângă icoane câte o fundiță. Acum la maturitate pot spune că eu i-am dăruit Lui Dumnezeu fundițele, iar El mi-a făcut nenumărate daruri.
RăspundețiȘtergereCe frumos, Andreea! De mică ai înțeles că adevărata bucurie vine din dăruire. Domnul să-ți dăruiască veșnicia!
Ștergere