Provocare adusă în blogosferă de către Sandra -
|
De multe ori simt că nu reușesc în nimic. Fac iarăși aceleași greșeli, simt iară aceeași neputință.
De când am pornit pe Cale, am o mare nerăbdare să ajung la destinație, o grabă nejustificată de a mă curăți imediat, de a pune început bun o dată pentru totdeauna. Și iar cad, mă lovesc și sunt la un pas de disperare, de deznădejde. De ce?
Păi tocmai pentru că nu am învăţat să fac paşi mici. Îmi doresc măreția, sfințenia dacă s-ar putea. Dar, în același timp, să nu mă doară, să nu plâng, să reușesc repede și cu ușurință.
Din păcate, în aroganţa reuşitelor noastre nu înţelegem că de multe ori o cădere ne foloseşte mult mai mult decât o mare „virtute”. (Pr. Haralambos Papadopoulos)
„Lucrul înfricoşător nu este să cazi, ci să rămâi căzut.” Sfântul Ioan Gură de Aur
Să aveți o noapte binecuvântată!
Domnul să-ți călăuzească pașii spre împlinirea acestui dor!
RăspundețiȘtergereViața creștinului nu e ușoară și uneori, fără să vrem, nu trăim în Domnul, ci ne fură grijiile acestei lumi și nu ne lăsăm in voia Domnului! Dar există năđejde și rugăciune, apoi, iar ne simtim purtați in Brațele Domnului!
Da, există chemarea ascunsă în noi care ne îndeamnă la nădejde și rugăciune, dar până când inima nu se va curăți de patimi, nu se va înflăcăra simțirea către bunul Dumnezeu.
ȘtergereȘi lucrul acesta nu se poate face dintr-odată și categoric nu se poate fără ajutorul Domnului.
Daniela, cand ai scris postarea, cred ca te-ai gandit la mine. La fel simt si eu, ca nu reusesc sa ma adun si sa nu mai repet greselile.
RăspundețiȘtergereIoana, draga mea, se pare că dacă sufletul nostru nu este încercat de neputințe, nu putem să ne smerim. Fără smerenie, simțim doar osteneala. Fără Lumină, toate sunt întunecate.
Ștergerezicea un prieten ”Doamne, dă-mi răbdare! dar acum!!”
RăspundețiȘtergereExact! Ai prins esența. :)))
Ștergere