 |
|
Doamne ajută la ceas de seară! Bine v-am regăsit!
Am copilărit în anii Comunismului. Am avut o copilărie frumoasă și, după cum ați observat, îmi place să mă întorc în copilărie și să povestesc câte ceva din acei ani. Am ce povesti, ca fiecare dintre noi când vine vorba de copilărie. Însă, sub nicio formă nu aș vrea ca fiul sau fiica mea să fi trăit într-o lume precum a fost aceea. Nu vreau să se creeze vreo confuzie că aș fi nostalgică după anii comunismului. Nostalgia mea are legătură doar cu copilăria mea.
Am avut șansa să mă nasc într-o familie de intelectuali. Oameni simpli, de la țară, dar cărora le plăcea să citească. Așadar, în casa noastră existau foarte multe cărți. Se citea mult. Am citit și eu de când mă știu.
 |
| Sursa: Pinterest |
Tot la vârstă fragedă am făcut cunoștință și cu biblioteca. O, Doamne, ce fascinată am fost. După ce bibilotecara satului, (care era tot mama mea, învățătoare în sat :))) mi-a împrumutat mai multe cărți de povești, a considerat potrivit să-mi împrumute o carte pentru copiii mai mari, un mic fragment de roman, adaptat copiilor: Cosette. Fragment din Mizerabilii, scris de Victor Hugo. Vai, nu vă pot spune cât de mult mi-a plăcut!
Puțin mai târziu am descoperit și librăriile... Și aproape imediat, independența, libertatea de a-mi cumpăra singură cărți și discuri de vinil. De la 12 ani am locuit în gazdă, în orașul cel mai apropiat satului nostru (Giurgiu). Din banii de buzunar primiți săptămânal, mare parte se ducea în librării.
Televizor în oraș, la gazdă, nu aveam. Ne uitam numai duminica după amiază, acasă la părinți, preț de câteva ceasuri, la un televizor alb negru care periodic începea să arate o imagine plină de purici. Vă amintiți? Tata mergea afară și răsucea antena, bățul pe care era prinsă antena, până când mama sau unul dintre noi îi strigam prin fereastra deschisă: Mergeee! :))))
 |
| Sursa: Pinterest |
 |
| This incredible large color changing fluorite from Madagascar Photo copyright - natures_goodz |
Si eu m-am născut in comunism, dar am putine amintiri de atunci, majoritatea cu darurile comuniste de la ziua mea de naștere sau din zilele de Pasti și de Crăciun. Aveam nici 4 ani la revoluție. La fel și eu, am crescut in casa unei familii de invatatori, bunicii materni, de a căror biblioteca eram fascinata (bunica avea o ediție foarte veche a cărții “Mama și copilul” scrisă de soții Capraru, pe care am citit-o din scoarța in scoarța repetat, cred ca a avut un mare impact prematur asupra mea 🙂). Și parintii ne dăruiau carti minunate, ilustrate sau nu, de care îmi amintesc in detaliu, deși nu știu acum pe unde sunt… când nu mergeam in vacanța la bunici, in satul vecin, împrumutam carti de la biblioteca școlii: primele romane- “Singur pe lume”, Hector Malot, “Coliba unchiului Tom”- HB Stowe sunt încă vii in mintea mea. Am adus copiilor mei din copilăria mea, cu amprentele mici ale mele și ale fraților mei, doar pe Selma Lagerlof, cu “Nils Holgerson” și niște benzi desenate cu Tin Tin, in limba franceza câștigate la concursurile școlare, pe care le savurează nespus baietii acum ☺️.
RăspundețiȘtergereMulțumesc pentru prilejul de a medita la acestea! 🤗
O, Andreea! Ce tânără ești... Eu eram în ultimul an de liceu la revoluție. Așadar, toată copilăria mea s-a desfășurat în comunism.
ȘtergereMă bucur că ți-am trezit amintiri plăcute.
Să ai o zi binecuvântată! Te îmbrățișez!
noi avem seri in familie in care ne uitam cu totii la filme vechi, cele cu Louis de Funes sunt preferatele noastre
ȘtergereCe frumos, Irina! Sădești amintiri prețioase în inimile fetițelor tale.
Ștergeresper :)
Ștergere