 |
Provocare adusă în blogosferă de către Sandra -
|
Astăzi s-au împlinit patru ani de când Sorin Focuță s-a mutat la Domnul. Sorin Constantin denumit ,,Focuță’’ avea boala oaselor de sticlă fiind țintuit o viața întreagă la pat.
El nu a mers la școală, dar a învățat să scrie și să citească, a studiat limba engleză, istorie și teologie.
Focuță a dat un răspuns pe măsură doamnei doctor Monica Pop, care într-o emisiune tv a susținut că este dreptul femeii sa aleaga daca da sau nu nastere unui copil, care se stie ca va avea dizabilitati, sau al unuia care nu este dorit. Dupa emisiune, Sorin a postat pe pagina sa de socializare un mesaj impresionant: “Sunt dator in fata lui Dumnezeu sa apar acesti copilasi ce nu se pot apara singuri, si – cu tot respectul pentru doamna oftalmolog si toti ce sunt porniti vehement pe ideea ca noi, cei care ne nastem cu niste dizabilitati, nu am gusta la fel de mult bucuria de a trai ca si domniile lor – spun ca ar trebui sa nu isi faca absolut nici o problema, am trait bucurii pe care multi copii crescuti acum la bloc si-n orase, nici nu prea le mai traiesc: ani buni de lecturi si stat intr-un cadru natural debordand de vietati care mai de care mai frumoase, lucru de mana alaturi de mamica, jocuri cu fratele meu mai mare.
Nu, nu sotron, minge… dar se gaseau destule gen: sah, table, carti, Nu-te-supara-frate… si chiar fotbal pe scandura furniruita cu care se lungea masa (asta-i ghidusie facuta fara sa stie mamica, jucam doar cand pleca ea de acasa). Iar ceilalti, copiii de pe strada, care pot oricand da marturie ca niciodata n-am plans ca de ce traiesc, ca de ce m-am nascut, ca de ce ei pot si eu nu, ca ei au si eu nu. Slava Domnului, nici vorba de asa ceva’’.
Înainte de trecerea la veșnicie el și-a anunțat mama că va pleca la Dumnezeu și-a chemat duhovnicul pentru taina mărturisirii și a Sfintei Împărtășanii. Și i-a spus mamei sale: ,,Mămico, mă duc curat în fața lui Dumnezeu! Să nu plângi mămico...’’. Focuță a plecat la Domnul citind din Psaltire și pomenind peste 600 de nume la pomelnicul său. (Sursa: Eikon)
Veșnică pomenire, prieten drag!
Gândul zilei..."Dumnezeu ne bucură prin celălalt pentru a trăi o dragoste ca în Rai. Că de ne-am bucura de noi înşine, egoist, n-ar mai fi dragoste plăcută lui Dumnezeu”.
(Sorin Focuță)
Una pe zi...
Strălucire şi măreţie este lucrarea Lui...
 |
| Amazing Natural Aquamarine crystals with Muscovite from Chumar Bakhor Mine Nagar Valley Pakistan. Photo copyright © Mirfineminerals |
Gândul zilei...
(Sorin Focuță)
Seară binecuvântată tuturor!
Un astfel de om a fost mai puternic decat ne-am putea vreodata imagina ca e posibil!
RăspundețiȘtergereDoar bine la voi! Un start bun in luna aprilie! 😘❤️
Așa este, Suzana! Un exemplu de putere, credință și răbdare!
ȘtergereToate cele bune și ție! 😘❤️
Sorin Focuta Constantin (un mesaj de un revelion):
RăspundețiȘtergereDragii mei, la acest final de an doresc să ies din şabloanele urărilor şi să vă doresc să aveţi în primul rând cât mai multă dragoste întru Hristos, dragostea care nu caută ale sale; avantaje, egoisme, aşteptări...
Vă doresc tot ce e mai bun şi cel mai bun este urcuşul spre mântuire, este dragostea de Dumnezeu, mulţumirea şi slava dată lui Dumnezeu chiar şi în necazuri şi dureri, chiar de pare greu sau imposibil, aşa cum Mântuitorul ne spune să iubim până şi pe cei ce ne urăsc, aşa şi mulţumirea pentru dureri şi necazuri ajută mai mult decât cererea de a ne lua Dumnezeu durerile.
Vă daţi seama cum ar veni, eu am primit de la Dumnezeu crucea spre mântuire şi eu să mă rog să mi-o ia (să poarte tot El şi crucea mea) că eu prefer să trăiesc această viaţă sănătos spre a face orice doresc simţurile fără să mă intereseze ce urmează după această viaţă? Păi, eu mă uit cât de rapid au trecut cei 45 de ani ai mei, cât de scurte sunt şi bucurii şi dureri, toate au rămas în urmă ca un vis. Vrem mai bine, clar că şi eu doresc mai bine cum doreşte toată lumea, dar, vedeţi voi, dulcii mei, toată lumea s-a obişnuit, dar aproape toţi, oricât de credincioşi, la trecerea în noul an crede în orice; vâsc, peşti, struguri, ciocnit pahare… numai foarte puţini se roagă mulţumind lui Dumnezeu pentru toate şi rugându-L să-i ajute spre mai bine, spre mai multă putere în lupta cu ispitele şi durerile dar, să nu ne lase în ispite şi dureri peste puterile noastre.
Eu zic să ne unim inimile în rugăciune curată de mulţumire lui Dumnezeu şi să pornim schimbarea în bine din noi, că pe altul nu-l poţi schimba, dar dacă fiecare se schimbă pe sine în bine, clar va fi un an mai bun, doar să meargă acest mesaj la toată lumea şi toţi să-i înţeleagă importanţa. Vă iubesc! Doamne ajută!
Ma intreb de ce astfel de oameni au mai multa credinta decat ceilalti? Sau poate ei vad ceva ce noi nu putem sa vedem. Sau poate ca sunt materializarea unei lectii pentru noi toti? Uneori lucrurile sunt limpezi, alteori sunt tulburi si vin astfel de oameni care schimba perspectivele.
RăspundețiȘtergereAsa este. Doar noi ne putem schimba pe noi. O spun toti maetrii. Si de la noi mai departe. E complicat? E mai simplu decat putem banui?
Sa ne dea Dumnezeu mintea limpede si inima sa se uneasca cu ea...
Da, se pare că suferința ajută oamenii să se sfințească. Pe unii dintre ei...
ȘtergereMi se pare grăitor și exemplul lui Nicolae Steinhardt.
"Am intrat în închisoare orb, cu vagi străfulgerări autogene ale beznei, care despică întunericul fără a-l risipi, şi ies cu ochii deschişi. Am intrat răsfăţat, răzgâiat. Ies vindecat de fasoane, nazuri, ifose. Am intrat nemulţumit. Ies cunoscând fericirea. Am intrat nervos, supărăcios, sensibil la fleacuri. Ies nepăsător. Soarele şi viaţa îmi spuneau puţin. Acum ştiu să gust felioara de pâine cât de mică. Ies admirând mai presus de orice curajul, demnitatea, onoarea, eroismul. Ies împăcat. Cu cei cărora le-am greşit, cu prietenii şi duşmanii mei, ba şi cu mine însumi"
(Nicolae Steinhardt - Jurnalul fericirii)
Dumnezeu sa-l odihneasca. A apreciat darul daruit de Dumnezeu-viata - si s-a bucurat de ea mult mai mult decat o facem multi dintre noi.
RăspundețiȘtergereE adevărat! Veșnică pomenire!
Ștergere