 |
Provocare adusă în blogosferă de către Sandra -
|
 |
| Sursa: Pinterest.com |
Fiecare copil al familiei avea responsabilități clare și nu era nevoie să ne amintească nimeni ce avem de făcut. Băieții, fratele și vărul meu, fiind mai mari se ocupau de văcuță, cal și oi, verișoarele mele aveau alte treburi la bucătărie sau în casă, iar eu, fiind cea mai mică, trebuia să am grijă de păsări.
În fiecare dimineață le dădeam să mănânce și le schimbam apa în troc. Exact de acest troc mi-am amintit astăzi. Era un fel de jgheab săpat într-o piatră, pe care trebuia să îl golesc, să pun puțină apă în el, să-l golesc iar și de abia după aceea să îl umplu cu apă proaspătă și rece, adusă de la fântână.
Numai că acest troc era cumplit de greu și sub el uneori se aduna apă și după ce îl răsturnam, când revenea pe pâmânt, în balta aceea, mă stropea din cap până-n picioare. Tare mă mai necăjeam.
Dar, apoi vedeam găinile cum se înghesuie să bea apă proaspătă, în special în zilele cu arșiță. (Chiar, ați observat că noi am copilărit sub soarele fierbinte, fără să știm de caniculă sau de coduri în fel de fel de culori? Bătrânii îi spuneau simplu: arșiță.) Și aveam așa un sentiment al datoriei împlinite, al lucrului bine făcut, pe care îl regăsesc uneori și acum, la maturitate, când finalizez o treabă importantă.
Numai că în ultima vreme, parcă nimic bun nu duc la bun sfârșit.
Una pe zi...
Strălucire şi măreţie este lucrarea Lui...
 |
| Stunning Labradorite Photo Copyright - @joywithrin |
Noapte binecuvântată peste lumea toată!
Ce amintiți frumoase, Daniela!
RăspundețiȘtergereMergeam la câmp și eu cu bunicii mei și era ărsita mare, ne adăposteam la umbra unui pom sau la umbra căruței...ce frumos mai era,!
Sau când mergeam cu străbunicii cu boii la vie, vai cat ii mai necăjeam cu biciușcă pe saracii boi🥹
Ce binecuvântare pentru tine, Andreea, să petreci timp aici, pe pământ, laolaltă cu străbunicii tăi! Eu le știu chipurile doar din fotografii și numele de pe pomelnice.
ȘtergereDa, chiar ..
ȘtergereStrăbunicul a fost veteran de război și parcă povestirile lui de pe front mi se păreau din cărți...așa gândea copilul de atunci....
Saracii, Dumnezeu să-i odihnească pe Constantin și Ecaterina🙏
Dumnezeu să îi odihnească în lumina Sa cea neînserată, împreună cu toți cei adormiți din neamurile tale!
ȘtergereCe nume frumoase au!
Iar străbunicii pe latura bunicii erau niște oameni plini de dragoste. Îmi amintesc adesea de străbunica Nicolina, baba Colina, care venea într-un baston la noi, mergând și 10 km pe jos pt a ne aduce brânză, lapte și câte și mai câte bunătăți.
ȘtergereVara, căci în vacanță mergeam și eu la ei, mă primeau cu atâta dragoste. Mie, atunci, copil fiind nu-mi plăceau pupaturile , iar ei mă iubeau atât.....
Câtă dragoste avea draga de ea să parcurgă așa distanțe pentru copii și nepoți.
ȘtergereI really like that bible verse. And enjoyed reading your memories. Yes, it's so strange now with the weather especially working with children, we have to abide by a color coded chart, though I'm not too keen on going outside when it's "in the red" myself as that's either super cold or super hot. Hope you have a great week!
RăspundețiȘtergereAnd I really like this bible verse. I find it essential in everything we do.
ȘtergereI really like that you work with children, especially young children. If I wasn't practicing geology, I would definitely enjoy working with children.
And I hope you have a wonderful week!
Esti formidabila cu aceste postari zilnice, atat de frumoase si pentru suflet si pentru privire!
RăspundețiȘtergereDin pacate nu am avut experiente ca ale tale in copilarie, atat de ample. La bunici existau cateva gainuse, uneori un iepuras si chiar o perioada un dulau! Insa nu pentru multi ani.
Seara minunata sa ai! 😘❤️
Ești prea bună cu mine, Suzana! Scriu și eu ce-mi trece prin cap. După cum vezi, mai mult din amintiri.
ȘtergereNoi am avut un câine roșcat care a trăit 17 ani! Săracul, a murit de bătrânețe...
O seară minunată și ție! Te îmbrățișez cu drag!