Jurnalul unei femei simple (22)

(adus in blogosfera românească de către Corcodusa)

Pentru astăzi...

Sâmbătă, 01 aprilie 2023

Afară...

Zilele trecute a fost destul de rece, a plouat, a și nins puțin într-una din zile, dar a fost și însorit. Ca și viața omului. Să vedem ce ne rezervă și ziua de astăzi.

Mă gândesc...

La faptul că acum copiii sunt destul de mari și pleacă fără mine în vacanțe. E ceva absolut natural și firesc, dar nu prea știu când s-a întâmplat asta. Slavă Domnului că mi l-a trimis pe Cristian. Știe El mai bine decât mine că nu mă descurc deloc în singurătate.

Sunt recunoscătoare...

Pentru motivul scris mai sus. Că a făcut Domnul milă cu mine, trimițându-mi cel mai iubitor, jertfelnic, credincios, sensibil și senin bărbat pe care l-am cunoscut vreodată, categoric cel mai potrivit pentru mine, pentru a mă ține de mână pe Cale.

În bucătărie...

Miroase a cafea și a pâine prăjită. Săptămâna trecută au gătit de câteva ori fetele, e drept că de fiecare dată cu ciuperci (și eu nu mănânc), dar m-am bucurat că am gătit eu mai puțin sau deloc, în câteva seri. Cristian, dragul de el, nu refuză mâncarea, oricare ar fi aceea. 

Sunt îmbrăcată...

Încă în pijama, dar mă schimb imediat de plecare. Maria joacă astăzi într-o piesă de teatru și mergem să o vedem. E tocmai în nordul Bucureștiului, așa că se va duce jumătate de zi. Dar, ce nu facem pentru copii?

Meșteresc...

Croșetez la păturici. Mă mănâncă degetele să încep ceva nou, dar rezist eroic. :)) Chiar trebuie să mă autodisciplinez puțin.

Citesc...

Am terminat de citit cartea lunii martie, pentru Clubul de lectură. Puterea iertării. Lepădarea de sine și iubirea de aproapele - Arhiepiscopul Makarios Griniezakis.

Sper...

Să se întoarcă cu bine copiii acasă. Maica Domnului, te rog păzește-i Tu sub acoperământul milostivirii Tale!

 

Învăț...

Să scriu la computer prin metoda oarbă. Am mai avut câteva tentative de-a lungul timpului, dar nu m-am ținut de treabă. Acum, sper să reușesc. E nevoie de exercițiu. Perseverența ajută întotdeauna.

În casă...

De ieri după serviciu, ne-am mutat la casă. Aș vrea ca până se întorc copiii să mai punem la punct una alta.

Ascult...

Am găsit lumina

Noaptea trecută, în visul meu, a venit Fecioara Maria.
ținând în cele două mâini aripi albe...
Și i-am spus că vreau ca ele să zboare sus...
Mi-e greu în foc...

Caută... mi-a spus, în inima ta, putere și lumină
Dumnezeu ți-a dat totul din belșug.
Am gemut... am strigat: Mamă, dă-mi un glas!
să trezesc speranța, și puterea...

Am găsit lumină și voce, am găsit curaj
Ea este o călăuză, ea este un far...
Am găsit lumină și cer în inima mea
Și-ți laud harul, Maica mea Sfântă...

Frica din sufletul meu s-a reaprins
La jumătatea drumului din nou, bucuria a rămas...
Dar mângâierea Fecioarei Maria, am simțit căldură
Și din epavă am ieșit și am zburat...

Minunile se întâmplă dacă vrei să le vezi
Trebuie să te ridici și să te ridici
Privește din nou în sus, spune o rugăciune
Ca să vezi că totul începe din nou

Asta am ascultat ieri. Acum ascult ciripitul păsărelelor în caisul din fața ferestrei. Ele, păsările sunt în cais. Eu sunt încă în pat, cu laptopul pe genunchi. :)))

Un film pe care îl recomand...

Viața Sfintei Maria Egipteanca

Maria Egipteanca - o fetiță de o frumusețe nespusă. A dorit un singur lucru: să fie iubită de cineva. Dar toți au batjocorit-o. A vrut un suflet cald, și toți au considerat-o o bucată de carne. Vândută, vânturată de valurile vieții, măcelărită de furia spurcată a acestei vieți, folosită ca o marfă, pusă pe tarabă. A ajuns o groapă de gunoi a idealurilor ei, un lupanar umblător, o umbră blestemată ca frumusețea să-i fie mormânt. O frumusețe spurcată de urâțenia acestei lumi.
Cineva o cheamă la Ierusalim, un nu știu abia înfiorat, un magnet de dorință, altceva decât toate dorințele și plăcerile de nimfomană, un suspin mut, ceva care putea schimba din temelii o viață spurcată în curvie și fărădelegi.
Acolo o întâlnește pe Fecioara dumnezeiască, căreia îi purta numele cu nevrednicie. Acolo era mama ei care plânsese necuprins văzând-o bălăcărită în noroi.
Și ceva se schimbă. Un cutremur devastator îi sfărâmă ființa, îi frânge mintea și i-o zidește din nou.
Zdrobită de durere, Maria omoară lumea din ea, se transformă din amforă a desfrânării în izvor preacurat de lacrimi, înnebunește de dor de Mirele ceresc după ce spurcase mulți tineri, zgârie cu ghearele piatra inimii ei, destramă vălurile deșertăciunii, preschimbă trupul din pradă a întunericului în sfeșnic.
Pornește în pustie, devine mirare a îngerilor, cade la pământ și udă deșertul cu lacrimile care-i țâșnesc din toată ființa, și-l umple de florile pocăinței. Se înalță de la pământ la rugăciune, ucide amintirile drăcești, cu o înverșunare cum numai femeile pot avea, suferă îngrozitor de căldură și de frig, omoară mintea plină de îndulcirile cărnii.
Ce minune de om! Ce frumusețe de negrăit! Ce potir al fecioriei face Dumnezeu prin milostivire dintr-o strachină de necurăție.
Să luăm aminte!

(Pr. Ioan Istrati)

Unul din lucrurile preferate...

Scrisul de mână. Neapărat cu stiloul.

Un citat...

"Nu disperați, nu va deznădăjduiți, vă rog, că ce-i valabil astăzi, nu-i și mâine, poimâine, peste o lună sau peste un an.
Nu vă descurajați! În toate privințele cereți ajutor lui Dumnezeu! Dumnezeu și Maica Domnului nu vor inceta sa vă ajute!"
- Părintele Ioan Iovan

O fotografie...

Foto: Dan Cristian Mihăilescu

Un loc unde mi-ar plăcea să fiu...

Photo by: @fabian.heubner

Din comorile pământului...

Malachite from yangchun mine guangdong province china
special shape and nice color
Photo copyright - @future_mineral

Din iubita mea Românie...

Pasul Prislop, România, vedere către Mănăstirea Prislop
Pasul Prislop este trecătoarea cea mai înaltă din Carpații Orientali, fiind situat pe DN18 la 1416 m altitudine și, care face legătura dintre Depresiunea Maramureș situată spre vest-nord-vest și valea Bistriței Aurii (Moldova) situată spre est-sud-est.
foto: claudiu_alxd

Vă îmbrățișez cu drag și vă doresc un weekend minunat!