{ Blog 365...day 95 }

Provocare adusă în blogosferă de către Sandra -

Diary of a stay a home mum

Doamne ajută la ceas de seară! Bine v-am regăsit!

Sursa: olx.ro

Am mers la școală devreme pentru generația mea, la vârsta de șase ani, puțin grăbită pentru a o avea pe mama drept învățătoare. Tot mama i-a fost învățătoare și fratelui meu, mai mare cu patru ani decât mine. Când el a terminat clasa a patra și a trebuit să meargă la școala gimnazială în satul vecin (la noi era o școală doar cu clasele I-IV și grădiniță), eu am intrat în clasa I.

Mi-a plăcut mult la școală. Eram cuminte, ascultătoare și-mi plăcea să învăț. Dar, aproape imediat după începerea școlii am făcut hepatită. M-au internat în spital în oraș, timp de trei săptămâni. Acum nu pare așa mult, dar atunci am crezut că mor și nu mă mai văd acasă iar, printre ai mei. Ca să-mi mai aline dorul, mama mi-a strecurat la un moment dat, printre puiul fript adus de acasă și portocale, o cădiță mică, cu doi bebeluși în ea (jucărie clasică de la Arădeanca). Este una din puținele amintiri plăcute din acea perioadă. În rest, am trăit lucruri destul de neplăcute pentru un copil (cel mai înfricoșător a fost când două fete mai mari mi-au vorbit despre strigoi și alte asemenea grozăvii de care eu nu auzisem în viața mea). Dureros era că nu puteam să-i văd pe ai mei decât de la fereastră, eu în salon și ei în curtea spitalului.

În sfârșit, a venit și ziua externării, când bucuria întoarcerii acasă, mi-a fost umbrită de faptul că mama nu mi-a permis să iau bebelușii acasă. Nu m-a consolat cu nimic faptul că acasă mai aveam încă trei păpuși mari! Eu mă lipisem de aceștia. 

Odată revenită acasă, altă mâhnire! Nu aveam voie să mă întorc la școală. S-a discutat chiar varianta retragerii mele și înscrierea în anul următor. Jale mare! Anul următor urma să ia clasa întâi un domn învățător, colegul mamei. Un bărbat! :)) Nici nu am vrut să aud. Până la urmă, mama a găsit soluția. Mergea zilnic la școală fără mine, iar după amiaza, când se întorcea îmi preda și mie lecția pe care o făcuse cu colegii mei. Cred că a făcut așa un întreg trimestru. Îmi amintesc cu lux de amănunte fiecare lecție și fiecare glumă a colegilor mei, povestită de către învățătoarea mea, când se întoarcea acasă. De exemplu, era o lecție cu un dialog: - Alo, mama mare?

Și unul dintre colegii mei a citit: - Alo, mama moare?

Îmi povestea draga de ea și eu o întrebam iar și iar: Cum a zis mamă? Cum a zis? Mai spune-mi...

Și-mi imaginam clasa plină de copii care stăteau frumos așezați în bănci și citeau pe rând după ce ridicau două degețele.

În ziua următoare, în timp ce învățătoarea preda lecția nouă copiilor din sat, o predam și eu pe cea din ajun celor trei eleve ale mele: Cristina, Daciana și Adina, cele trei păpuși de la fabrica de jucării Arădeanca. Și uneori mă gândeam la bebelușii mei abandonați în spital. Sper din toată inima să se fi jucat altă fetiță internată cu ei. Sigur așa trebuie să se fi întâmplat.

Una pe zi...

Strălucire şi măreţie este lucrarea Lui...

Amazing Natural Amethyst Flower Crystal (stalactite).
Photo Copyright - Quartzetc

Gândul zilei...

DECALOGUL POSTULUI MÂNTUITOR
• Nu ţine ură, vrăjmăşie sau invidie. Calcă-ţi pe inimă, mergi şi te împacă cu toată lumea, şi mai ales cu cei cărora le-ai greşit. Iartă din toată inima ta, pentru ca şi Dumnezeu să te ierte pe tine.
• Spovedeşte-te cât mai grabnic la preotul tău duhovnic şi nu-l schimba. Mărturiseşte toate greşelile şi patimile, gândurile şi intenţiile rele.
• Nu te certa, nu blestema, nu înjura. Cei care înjură se aseamănă celor care au scuipat faţa Domnului nostru Iisus Hristos în timpul Pătimirii Sale.
• Roagă-te cu smerenie în fiecare zi, dimineaţa, seara şi de câte ori poţi. Roagă-te şi pentru binele duşmanilor, împlinind astfel porunca Domnului, şi El îţi va da pace în suflet, bucurie şi înţelegere duhovnicească.
• Fă milostenie după puterile tale, adică ai milă de alţii, ca şi Hristos să aibă milă de tine. Ajută orfanii, văduvele, săracii, familiile nevoiaşe sau cu mai mulţi copii, fără a-i judeca pentru lipsurile lor.
• Întoarce la credinţă pe cel căzut ori neştiutor, dăruindu-i un sfat bun, o carte de zidire sufletească, o candelă sau o icoană.
• Mergi şi vizitează un bolnav, un suferind, un infirm sau un neputincios. Uşurează suferinţa şi vei putea să auzi şi tu, la Judecată, chemarea Mântuitorului de a moşteni Împărăţia Cerurilor.
• Pomeneşte şi fă milostenie pentru cei adormiţi, după rânduielile Bisericii, în semn de iubire, recunoştinţă şi neuitare faţă de ei.
• Ai grijă să nu te mândreşti cu postul tău şi cu nimic din ceea ce faci bun, ci în fiecare zi să spui: „Slugă netrebnică sunt, pentru că am făcut numai ceea ce eram dator să fac” (Luca 17, 10).
• Postiţi pentru că aţi păcătuit, postiţi pentru a nu mai păcătui, postiţi pentru a primi darurile Duhului Sfânt şi a păstra ceea ce vi s-a dăruit!
Acesta să fie îndemnul: să postim cu folos! Fă din ziua împărtăşirii tale cu Sfântul Trup şi Sânge al Mântuitorului Hristos cea mai fericită sărbătoare a vieţii tale, trăind bucuria Învierii.!!!
(Părintele Nicolae Tănase)

Noapte cu pace tuturor! Dumnezeu să așeze pe fiecare dintre noi pe calea care duce spre Împărăție. Sus să avem inimile noastre!