{ Blog 365...day 96 }

Provocare adusă în blogosferă de către Sandra -

Diary of a stay a home mum

Doamne ajută la ceas de seară! Bine v-am regăsit!

Începând de astăzi sunt în concediu de odihnă. Tare frumoasă a fost ziua de astăzi și tare frântă mă simt acum. Oare de ce se numește concediu de odihnă? De regulă, sunt mai obosită decât atunci când merg la birou/laborator. :)

Azi am avut și un drum de făcut în oraș (București) să iau rețeta mamei de la diabetolog și insulina pentru următoarele trei luni. În drum spre institut m-am oprit și la o prietenă și am mâncat împreună un ștrudel cu mere și am băut o cafea... Apoi, am trecut pe la biserica Sf. Gheorghe și m-am rugat la sfinții noștri dragi... Pentru ca mai târziu să mă întâlnesc cu Ștefan, băiatul meu, care era într-o pauză la facultate și am mâncat împreună de prânz în Centrul Vechi... Am fost la un minim de cumpărături, am pregătit o cină rapidă și apoi am călcat vreo două ceasuri. În noaptea asta vor pleca și cei mari în vacanță... Rămân doar eu cu moșul meu. :)))

Și cu fetele. :P

Sunt frânte și ele, de parcă m-ar fi ajutat la treabă. :)

Una pe zi...

Strălucire şi măreţie este lucrarea Lui...

Amazing Azurite with malachite slice
Photo copyright © @xue_mineralcollector

Gândul zilei...

„Ce va fi? Vom vedea, dar noi trăim cu nădejde în Dumnezeul nostru. Și cerem lui Dumnezeu ca ceea ce nu poate face omul, să cultive El în noi, după cuvântul Lui: “Ceea ce este cu neputință omului, este cu putință lui Dumnezeu“. Și, mai mult ca oricând, trebuie să întețim rugăciunea asta: “Doamne, vino și sălășluiește în mine și Tu Însuți lucrează în mine cele bineplăcute Ție!“
Rugați-vă, frați și surori: “Da, să găsești, Doamne, în mine să găsești credință!”
În lumea asta încercăm, cât putem și noi, să trăim cum au trăit Părinții noștri. Cât putem: mulțam Ție, Doamne,… cât nu putem:…răbdare!”
(Ieromonah Rafail Noica)

Noapte cu pace tuturor!